"A frica a fost binecuvântată cu o îndelungată istorie creștină. Începând cu prezența Maicii Domnului și a Dreptului Iosif, care luându-L pe pruncul Iisus au fugit de Irod în nordul continentului, căutând adăpost pe pământul Egiptului, și prin venirea Sfântului Evanghelist Marcu, Africa a avut și ea parte de mărturisirea dreptei credințe. A stăzi, din ce în ce mai mulți africani ajung să cunoască dreapta credință, mai ales în Kenya. Biserica Ortodoxă din Kenya este Biserica Ortodoxă africană cu cel mai mare număr de credincioși localnici. În cadrul acestei Biserici, doar câțiva sunt europeni, majoritatea credincioșilor fiind indigeni kenyeni. Deși din cauza sistemului de comunicare foarte puțin dezvoltat este dificil de aflat adevăratul număr al credincioșilor, se presupune că în Kenya sunt aproximativ 500 000 de ortodocși. Peste 130 de preoți indigeni păstoresc tot atâtea parohii, în mediul urban sau rural. P ermanent, numeroși alți localnici sunt botezați în credința ortodox...

  "C ât despre rugăciune, în legătură cu care îmi scrii, atâta timp cât duhovnicul știe de ea, nu există riscul să te rătăcești. Tu să faci așa cum îți spune duhovnicul, și dacă harul vine și pleacă să nu te neliniștești, pentru că în felul acesta îl învață pe om să gândească smerit și să nu se înalțe pe sine. L a început așa face pruncul. "Vai ție, cetate care ai rege prea tânăr" spune Scriptura. "Vai ție, suflete a cărui minte este începătoare în astfel de lucruri!" M intea, fiul meu, nu poate rămâne într-o singură stare; cu atât mai mult mintea celui care este slab în cele duhovnicești. Ea vrea o dată lectură, altă dată cântare, altă dată tăcere. Când omul tace, mintea găsește timp pentru a se desfăta cu diferite imagini din Scriptură, pe care le-a citit mai înainte. Când îi oferi ceea ce îi place, își ia puteri, așa cum se întâmplă cu trupul când primește hrană sănătoasă. Când îi oferi însă·ceea ce îți vine la îndemână, atunci, în loc să se lumineze, se ...

  "B ucură-te în Domnul, iubite fiu pe care harul lui Iisus te-a luminat și te-ai lepădat de lume. Te-a aruncat în pustie și te-a trimis în obște. Și acum slăvești din suflet pe Dumnezeu și Îi mulțumești. H arul dumnezeiesc, fiul meu, este ca ceva care pătrunde în suflet și-l atrage pe om fără să-l silească spre cele înalte. El cunoaște modul în care să-i încânte pe peștii cei înțelegători și să-i scoată din marea acestei lumi. Ce se întâmplă însă după aceasta? D upă ce Dumnezeu îl scoate din. lume pe cel care vrea să trăiască în pustnicie și îl aduce în pustie, nu îi arată la început nici patimile sale și nici ispitele, până când nu devine călugăr și îl leagă Hristos cu frica Sa. După aceea vine încercarea, strădania, lupta. Ș i dacă, de la început, cel încercat se străduiește și apucă să aprindă, prin multe nevoințe, făclia ascezei, aceasta nu se va stinge atunci când, retrăgându-se harul, vin ispitele. Astfel, când harul pleacă, acesta va servi la starea lui de dinainte. Și,...

  "Când aveți un necaz, o ispită, o supărare sufletească, economică, trupească, fie că-i boală, fie ispită sau orice alt rău, îngenuncheați și rugați-vă să se facă voia lui Dumnezeu și nu a voastră… Domnul, Care a îngăduit ispita, îi dă totodată omului și mijlocul prin care să o depășească. În orice ispită am cădea, dacă nu îngenunchem, dacă nu ridicăm mâinile și nu vărsăm lacrimi de implorare, ispita nu se îndepărtează… Ajutorul îl vom lua de la Hristos numai prin rugăciune. * Dacă suntem nepăsători și trândavi în înfruntarea ispitelor, acestea se întăresc, devin mai amenințătoare, și păcatul devine mai primejdios. * Rugăciunile pe care le facem cu căldură, de bunăvoie, cu durere și lacrimi vor fi ascultate. * E cu neputință ca Dumnezeu să-l lase să piară pe omul pocăinței și al rugăciunii; e imposibil. * Ceea ce vrea Hristos de la noi e să înțelegem păcătoșenia noastră, să avem cunoaștere de sine, să cerem iertare și să-L iubim sincer. Această iubire o cere Dumnezeu de la om, că...

  "D omnul a spus și rostește continuu din Sfânta Sa Evanghelie: “Cel care este sluga Mea credincioasă, cel ce se luptă cu vitejie pentru numele Meu, cel ce s-a botezat în numele Meu și a rămas credincios și mărturisește despre Mine în fața oamenilor, cel ce Mă propovăduiește ca Dumnezeu adevărat întrupat în om, cel care zice că M-am răstignit și am înviat din iubire pentru oameni, despre acela voi mărturisi și Eu în fața îngerilor Tatălui Meu, în fața îngerilor din ceruri“. P reamărit și fericit este omul creștin, drept-credinciosul care va mărturisi în fața tiranilor, în fața ateilor, în fața materialiștilor și raționaliștilor, dumnezeirea Hristosului nostru. Biserica noastră crede și mărturisește că va naște sfinți până în vremurile de pe urmă, până la sfârșitul veacurilor, că va arăta fii sfinți și vrednici de cunună. D upă cum vedem, astăzi nu avem oameni care să se nevoiască precum vechii asceți și pustia nu mai arată ca atunci sfinți făcători de minuni și purtători de duh...

  "D esăvârșirea - Luminarea inimii - Strălucirea străină - Contemplarea tainelor - Pacea gândurilor - Lacrimile inimii - Sfânta lucrare - Căldura inimii - Rugăciunea curată - Urcușul dumnezeesc î nfățișez a dumnezeieștilor daruri, care prin c ercare s'a cunoscut de purtătorii de Duh M ai întâi, rugăciunea preacurată pornește, D intru care o anumită căldură se ivește. D upă aceea, e străina și sfânta lucrare. A poi lacrima dumnezeiască a inimii izvorăște. D upă ea, o pace dinspre mulțimea gândurilor toate, D intru care a minții curăție odrăslește. C u vederea tainelor celor prea-înalte. Ș i'n negrăit chip, după aceasta, o strălucire străină. I ar din ea, a inimii nedestăinuită lumină. Ș i de aci, mai departe, desăvârșirea nesfârșită. C ă treapta aceasta are o lățime nețărmurită, M ăcar că dintru'un stih e doar alcătuită. A șa la începutul scării, pe cea mai de jos treaptă, N umai curata rugăciune vedem că se arată. D ar ea este de foarte multe feluri. ...

" V iața duhovnicească se câștigă luptând cu noblețe cu mărime de suflet, cu multă bucurie și cu atenția îndreptată spre Hristosul cu care ne împărtășim. Avem nevoie ca prin împărtășire să facem părtășie cu Hristos Dumnezeul nostru astfel încât să aibă loc comunicarea însușirilor dumnezeiești către sufletul și trupul nostru. Dacă ne vom concentra atenția numai pe dobândirea lui Hristos, pe urmarea lui Hristos, pe dorința acerbă de a pune umărul sub Crucea Sa atunci vom reuși în fața ispitelor care conjunctura vieții ni le oferă prin pronia divină.  Părintele Gheron Iosif ne supune atenției câteva repere de maximă importanță în lupta duhovnicească, ne aduce pilde din viața și experiențele sale astfel încât să fim încredințați de veridicitatea soluțiilor folosite de el și înaintașii săi. Și ne spune adresându-se unui ucenic care i-a scris: Am primit chiar acum scrisoarea ta și am citit cele ce îmi scrii. Mă bucur de sănătatea ta și mă întristez de necazurile tale. Ceea ce îmi scrii ...

  "Deci, prin chibzuire nesmintită, căutați după moartea mea în partea dreaptă a sinului meu duhovnicesc, ceea ce înseamnă scăparea minții din robia cugetelor, că poate veți afla și o răclișoară scumpă, închipuind curățenia inimii cea nefurată de gînd. Și, deschizînd-o pe ea, arăta-se-va și alta de lut, zugrăvită, adică biruința asupra deznădăjduirii, cu multe feluri de trude prin acest trup de pămînt. Sfărîmînd-o și pe aceea, va da dintr-însa trei pietricele de mult preț, care se tîlcuiese cîștigul celor trei părți ale pocăitului suflet, prin care și pe Sfînta Treime O proslăvesc, slujinlu-I eu de la nașterea mea. Ș i iată, întru numele Tatălui, pildă m-am făcut între voi prin rodul dragostei, iubindu-vă pe toți deopotrivă. Întru numele Fiului m-am supus de bunăvoie sub picioarele tuturor, ca să pot vîna prin răbdare sufletele voastre ; întru numele Duhului Sfînt n-am lăsat simțurile a zbura peste hotarele firii, întrucît și de voi mi s-a făcut milă încălzindu-vă lîngă bucuria i...

  "S merirea aceasta care vi s-a făcut, anume să plângeți ca niște părăsiți de Dumnezeu, n-ar fi fost posibilă în alt fel, chiar dacă v-ați fi nevoit ani mulți. Omul de mic păcătuiește cu cuvântul, cu privirea, cu cugetul, cu pogorământul, cu consimțământul, cu fapta, și printr-o frică, printr-un accident brusc, printr-o pagubă mare i se iartă toate acelea și devine ca diamantul, ca sticla, așa cum era mai înainte. Dincolo de toate acestea, se mai întâmplă și din ura diavolului. Văzându-ne că vrem să ne mântuim, ni se face piatră de poticnire și de smintire, ca să împiedice vrerea noastră cea bună, să ne ducă la deznădejde, la necredință, la descurajare, la boală, la întristare și durere. Să nu vă întristați peste măsură, deoarece tristețea fără măsură naște nebunie." Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea (Cuviosului Iosif Isihiastrul)

  "U nul dintre părinți îmi povestea că un soldat dintre dragoni i-a povestit spunându-i: Purtam război în părțile Africii cu mauritani. Fiind biruiți de barbari, am fost alungați. Barbarii ne urmăreau, așa că mulți dintre noi au fost uciși. M-a ajuns și pe mine un barbar, și a întins sulița să mă împungă. Când am văzut acestea am început să mă rog lui Dumnezeu și să spun: - Doamne Dumnezeule, care Te-ai arătat roabei Tale Tecla și ai izbăvit-o din mâinile celor fără de lege, scoate-mă și pe mine din primejdia aceasta și mântuiește-mă de moartea asta amară și voi merge în pustie și voi duce o viață de sihastru! C ând m-am întors , povestește el, n-am mai văzut nici un barbar. Și îndată am venit la lavra Coprata. Și iată sunt, cu harul lui Dumnezeu, de 33 de ani în peștera aceasta." Limonariul sau Livada Duhovnicească Cuviosul Ioan Moschu (Evrcata)

  "Î n ajunul celui de-al doilea război mondial omul de știință britanic Watson-Watt 50 a descoperit un aparat ce s-a dovedit foarte util în războiul ce a urmat. Aparatul avea capacitatea de a semnala existența aeroplanelor sau a navelor dușmane, chiar pe timp înnorat sau pe întuneric. Este vorba despre de-acum cunoscutul radar 51 (mai poate fi numit și radiolocator). A cest aparat celebru este alcătuit dintr-un emițător și un receptor. Cu alte cuvinte, alcătuiește un post de radio. Emițătorul produce unde care prin intermediul unei antene metalice sunt trimise într-o anumită direcție. Dacă în drumul lor undele respective întâlnesc vreun obstacol, se vor «reflecta», adică se vor întoarce înapoi, fiind receptate de receptor. Apoi sunt proiectate pe un ecran special ca acela al televizorului, în felul acesta, cel ce utilizează radarul, observă obstacolul respectiv. P e drept cuvânt s-a spus că, în timp de pace, radarul protejează navele și avioanele ca un adevărat înger păzitor...

 "... Cerand cu multa staruinta Voia lui Dumnezeu, ajunge sa simta tainic ajutorul dumnezeiesc care îl curățește, putin cate putin, ca o baie. Ii inmoaie inima spre rugaciune, spre jelire, spre ascultare si spre zel si mai multa ravna. Si ca o mama il tine si il invata ca pe un prunc... El vede harul lui Dumnezeu intărindu-l si inteleptindu-l continuu, patimile imputinandu-se si pe demoni neputand sa mai lupte mult impotriva lui din cauza pazei pe care i-o asigura harul lui Dumnezeu. Daca este treaz, are mangaierea lacrimilor, fie ca merge, fie ca lucreaza. Daca se roaga in taina, are simtirea tainica a norului luminos, care il cerceteaza uneori..."  Gheron Iosif Isihastul -"Marturii din viata monahala"

- Părinte Ghervasie, mă mustră cugetul că nu mai pot face pravila și canonul călugăresc, așa cum îl făceam odată. - Ei, nu mai ține atâta la literă și la formă ! Caută mai întâi slava lui Dumnezeu și folosul aproapelui și ai nădejde. Iată acum nici eu nu mai pot face aproape nimic. De aceea este bine ca orice călugăr să-și facă pravilă și canon mai mult la tinerețe, că la bătrânețe, oricât ar vrea, nu mai poate face. - Prea cuvioase părinte, îmi zice gândul să mă întorc la metanie, oare ce să fac? - Este și asta o ispită din iubire de sine. Fiecare vrea să se mântuiască numai pe el și uită de aproapele. Este o adevărată înșelare să zici că în cutare mănăstire nu mă mântuiesc, că oamenii sunt răi, că nu te simți bine. Acolo unde stai, acolo este și Dumnezeu cu tine. Căci acolo unde te rogi, unde faci ascultare și împlinești voia lui Dumnezeu, acolo este și mântuire. Deci, este păcat să cugeți altfel. - Părinte Ghervasie, cum se mântuiesc călugării care nu au liniște, care trăiesc aproap...

Între Dumnezeu şi sufletul meu există crucea pe care a luat-o Acesta. Ca să existe plinătate e nevoie de cruce. Și Sensul crucii e nemărginit. Crucea lui Hristos e veşnicul pom al vieții, puterea nebiruită, unirea cerului și a pământului, unealta unei pedepse ruşinoase. Am vizitat recent un cimitir militar: sute și mi de cruci identice, dispuse în şiruri strânse ocupau tot spațiul. Pe fiecare mormânt o cruce, sau mai degrabă o spadă, o sabie în formă de cruce, cu lama împlântată în pământ și mânerul constituind partea superioară a ei. Crucea devenise sabie, sabia o cruce. Această asociere cruce-sabie e bine cunoscută din Evul Mediu. Mânerul era făcut mare pentru a aminti crucea, și în el se puneau moaște. Scrieri speciale imortalizează asocierea dintre aceste două cuvinte, atât de scurte, dar atât de enorme; mulţi s-au jucat cu ele pentru a justifica războaiele și violența. Adeseori însă, apropierea între spadă și cruce ia în Evanghelie un înțeles cu totul diferit de ce obişnuit: „Sabi...

  "F iul meu iubit în Domnul, născut de la Duhul cel dumnezeiesc, mă bucur și eu dacă tu te bucuri. Se bucură Începătoriile și Stăpâniri le, Heruvimii și Serafimii și toate puterile îngerești, cetele Apostolilor și ale Profeților, ale Martiri lor și ale Drepților. Și Preacurata Maica noastră, Împărăteasa și Doamna tuturor. A stăzi s-a veselit sufletul meu de cele ce mi-ai scris. Mă voi bucura foarte și mă voi veseli dacă până la sfârșit se vor adeveri cele ce îmi scrii astăzi. Pentru că războiul vrăjmașului începe abia după trei-patru ani. Atunci, harul se retrage spre încercare și făclia se stinge. Iar cele ce acum se văd frumoase - care sunt într-adevăr frumoase - atunci se văd urâte, negre și întunecate. Cele ce ți se întâmplă acum să nu le iei nicidecum drept ispite. Întrucât este altcineva care păzește. Ș i dacă, iubitul meu fiu, ceri de la mine umilul sfat, iată-l, ascultă-l: nu te acoperi numai cu frunze, ci întinde-ți rădăcinile adânc, ca să afli izvor, așa cum fac plat...