După ce s-a rugat pentru toate preotul (diaconul) ne îndeamnă să ne dăm pe noi înșine lui Dumnezeu, zicând: „Pe Prea sfânta, Curata, Prea binecuvântata, slăvita Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm!”  Nu este dat oricui să se încredințeze pe sine însuși lui Dumnezeu. Căci nu e de ajuns să o voim noi, ci trebuie să avem încuviințarea lui Dumnezeu. Pentru aceasta este însă nevoie de încredere desăvârșită, iar încrederea ne-o dă cugetul curat, atunci când inima noastră nu ne osândește (Cf.: I Ioan 3, 21), când ne îngrijim de cele dumnezeiești, chiar uitând pe ale noastre înșine; căci atunci ne-am eliberat cu adevărat de grijă de noi înșine și am închinat ființa noastră lui Dumnezeu, cu toată încrederea, crezând cu tărie că El primește și păstrează acest dar al nostru. Lucrul acesta cere deci multă virtute și multă nevoință. De ace...

Biserică întreagă, Trupul tainic al lui Hristos, este prezentă în mod simbolic pe Sfântul Disc în urma săvârșirii Proscomidiei: în mijloc, prin agnet, Hristos însuși, Lumina cea adevărată și Viața cea veșnică, iar prin miride Maica Lui de-a dreapta, sfinții de-a stânga, iar dedesubt întreaga adunare a bine-credincioșilor.  Miridele credincioșilor sunt așezate sub agneț  Credincioșii, atât cei vii cât și cei adormiți, sunt reprezentați prin miridele așezate sub agneț în stânga, respectiv dreapta acestuia. La acestea se adaugă cele trei miride speciale scoase pentru cler (episcopi, preoți și diaconi), conducătorii țării și pentru ctitori.  Mirida specială pentru ctitori precum și rugăciunile de pomenire generală a viilor și a morților, deși sunt menționate de Sfântul Simeon al Tesalonicului în secolul al XV-lea, în prezent sunt o particularitate a Liturghierelor românești unde le întâlnim începând de la jumătatea secolului al XIX-lea. Rugăciunea pentru vii este inspirată du...

Am văzut în articolul precedent că semnificația principală a Proscomidiei constă în unirea jertfelor individuale ale credincioșilor, concretizate în darurile de pâine și vin, în jertfa Bisericii și recunoașterea acestei jertfe, prin pregătirea agnețului, ca fiind împărtășire din jertfa lui Hristos. Ca urmare, alături de tema jertfei Mântuitorului și în indisolubilă legătură cu aceasta, Proscomidia cuprinde în mod simbolic și tema Bisericii ca împlinire a lucrării mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu. Astfel, așezarea pe Sfântul Disc, în jurul agnețului, a miridelor (părticelelor) scoase în cinstea Maicii Domnului și a sfinților precum și spre pomenirea credincioșilor vii și adormiți, ne dă o imagine intuitivă deosebit de relevanță a Bisericii - Trupul lui Hristos.  "De față a stat împărăteasă, de-a dreapta Ta"  Mirida Maicii Domnului, mai mare decât celelalte miride, este așezată în dreapta agnețului arătând înalta demnitate a Sfintei Fecioare potrivit cuvintelor psalmistului re...

Proscomidia, constând în pregătirea darurilor pentru jertfa euharistică, este o necesitate practică. Dar ea are și o profundă semnificație pe care vom încerca să o deslușim în cele ce urmează.  Unirea jertfelor individuale în jertfă Bisericii care este împărtășire din jertfa lui Hristos  Aducerea darului de pâine și vin la altar de către fiecare credincios este primul act al participării efective la slujbă și, în același timp, una din condițiile împlinirii depline a caracterului de împreună slujire a clerului și a credincioșilor la Sfânta Liturghie. Darul adus la altar este o jertfă a iubirii prin care credinciosul se dăruiește pe sine însuși și întreaga creație lui Dumnezeu. Pe de altă parte, Sfânta Liturghie este slujba în care Biserica aduce jertfa iubirii și a unității. "Dar jertfă aceasta, care ne este dată și poruncită nouă a o aduce și în aducerea căreia Biserica se împlinește pe sine ca fiind viața lui Hristos în noi și a noastră în El, nu este "altă" față de ace...

  Mai întâi, luând preotul prescură, din care trebuie să scoată Sfânta Pâine zice: „Întru pomenirea Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos” împlinind astfel porunca Mântuitorului: „Aceasta să faceți întru pomenirea Mea” . El rostește aceste cuvinte nu numai pentru pâinea de la proscomidie, ci pentru toată Sfânta Liturghie, începând slujba sfânta ca și cum ar fi la sfârșitul ei. Căci și Domnul, numai după ce plinise toată taina, a adăugat porunca: „Aceasta faceți întru pomenirea mea”. Dar în ce constă această „pomenire”? Cum pomenim adică pe Domnul în Liturghie? Ce Îl vedem făcând și cum? Vreau să spun, cu alte cuvinte, ce fapte pomenim, ce lucruri istorisim despre El? Oare că a înviat din morți și că a dat vedere orbilor? Că a certat vânturile și că din puține pâini a hrănit mulțimile până la îndestulare? Povestim adică minunile, care Îl arătau pe El Dumnezeu atotputernic? – Nicidecum! Ci, dimpotrivă, amintim lucrurile care par că arată slăbiciunea Lui: crucea, ...

Sfânta Liturghie este jertfă adevărată pentru că, de câte ori o săvârșim, Duhul Sfânt actualizează opera răscumpărătoare a Mântuitorului concentrată în moartea și Învierea Sa. Este, în același timp, Taina unirii cu Hristos și între noi în Biserică prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Lui, este Taina Tainelor deoarece ea încununează tot ceea ce s-a dat prin celelalte slujbe unind cel mai deplin pe fiecare credincios cu Dumnezeu și pe toți credincioșii în Biserică, Trupul lui Hristos, făcându-i părtași vieții celei veșnice.  Hristos este prezent în slujbă tot atât de real pe cât a fost acum 2000 de ani când a trăit pe pământ  Sfânta Liturghie este Taina lui Hristos pentru că este o pomenire și o actualizare a lucrării mântuitoare a lui Hristos. La fiecare Sfântă Liturghie Duhul Sfânt actualizează, face prezentă, pentru fiecare credincios în parte și pentru toți laolaltă, nu numai întreaga viață pământească a Mântuitorului ci și Înălțarea Sa la cer și chiar, în mod anticipat, a...

Un oarecare om bogat din Nicomidia s-a îmbolnăvit grav, şi văzând că se apropie de moarte, a chemat pe soţia lui ca să-i spună ultimele dorinţe: - Averea mea să o împarți săracilor şi orfanilor. Robii să-i eliberezi. Însă preoților nu vreau să le dai bani pentru liturghii.  În această mare amărăciune a lui, de pe patul de moarte s-a rugat cu credinţă să primească binecuvântarea avvei Isaia, un călugăr sfânt, care se nevoia în apropiere de Nicomidia, şi imediat - minune! s-a făcut bine. S-a ridicat deci şi plin de bucurie a alergat la sfântul. Acela l-a primit bine, slăvind pe Dumnezeu pentru marea minune. Îți aminteşti, copilul meu, l-a întrebat, în ce vreme ți-ai revenit din boală? În vremea când m-am rugat să primesc binecuvântarea ta, a răspuns acela. Sfântul, cu mintea sa luminată, cunoştea ce a spus în timpul bolii sale şi l-a întrebat din nou: - Ai lăsat, copile, bani preoţilor, să se roage pentru izbăvirea sufletului tău? - Nu, părinte. Cu ce m-aş fi folosit dacă le-aş fi lă...

Frica, groaza şi panica pun stăpânire pe demon când se găsesc în faţa Trupului şi Sângelui Domnului Sfânta Împărtăşanie. De aceea, întotdeauna demonizați urlă şi se bat cu pumnii în piept când se apropie de cinstitele Daruri, lucru care nu se întâmplă înaintea sfinţirii şi transformării lor. Este şi aceasta a continuat şi indiscutabilă dovadă că Sfânta Euharistie este într-adevăr Trupul şi Sângele lui Hristos. În regiunea Amasia, unde fusese pentru un timp exilat, se găsea o mănăstire de maici care se numea „а Flaviei". Câteva călugărițe au adus sfântului o fetiță de cinci ani, care fusese stăpânită de demon şi nu se apropia nicicum de Sfânta Euharistie. Când o duceau să se împărtăşească, ţipa. Se lovea şi se uita cu scârbă şi groază la nemuritoarele Taine. Următoarea zi era duminică. Sfântul slujea şi împărtăşea credincioşii. A spus deci să fie adusă şi fetița. Într-adevăr, au adus-o şi cu mult chin au forțat-o să primească în gura ei Sfânta Euharistie. Imediat însă a scos un sun...

„Când aici, jos, pe pământ, se săvârşeşte Sfânta Liturghie, în cer se face o altă liturghie". Aceasta aminteşte stareţul Sampson în „Învăţăturile" lui, unde povesteşte şi următoarea întâmplare: „Cândva, în biserica unei mănăstiri, în timpul când se făcea Sfânta Liturghie, un călugăr slujea şi se ruga în continuu. Deodată, când privea în sus, a văzut cerul deschis şi o sfântă masă. În față erau îngenuncheați trei arhierei şi lângă ei cânta un cor de o frumusețe de nedescris. Se făcea Sfânta Liturghie şi o săvârşeau sfinții ierarhi ca Marele Vasile, Grigorie Teologul şi loan Gură de Aur. Călugărul a rămas privindu-i împietrit. Când l-au văzut ceilalți după Sfânta Liturghie că stă încă nemişcat şi cu ochii în lacrimi, l-au luat cu atenție de mână şi l-au dus la chilia lui..."                                                              ...

Luminătorul Ortodoxiei, Sfântul Ioan Gură de Aur (sec. IV), cu harul său înaintevăzător, a văzut de multe ori pe sfinții îngeri cum păzeau şi supravegheau biserica, chiar şi în timpul jertfei celei fără de sânge. „ Când începe părintele proscomidia", a povestit sfântul prietenilor săi duhovniceşti, „coboară" imediat puteri cereşti cu veşminte strălucitoare şi minunate. Desculț, cu chip plecat, înconjoară Sfântul Jertfelnic şi stau acolo liniştiţi şi tăcuţi până la sfârşitul Sfintei Liturghii". După aceea se împrăştie în toată biserica, ajută părintele care împarte Sfânta Împărtăşanie poporului şi-i întăresc în credință. Sursa: Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii.

  După ce Jertfă s-a săvârșit, preotul are în fața chezășia iubirii de oameni a lui Dumnezeu, adică pe însuși Mielul cel jertfit; deci, luându-l de aici înainte ca pe un mijlocitor și având cu sine pe Mângâietorul (Sfântul Duh), da glas cererilor sale către Dumnezeu cu o mai bună și o mai sigură nădejde El roagă acum ca darurile primite să-și facă efectul asupra celor pe care i-a pomenit la proscomidie și pentru care a făcut rugăciunile pregătitoare și a adus darurile rugându-se ca ele să fie primite. (Și care sunt aceste efecte? Să se dea, în schimbul Darurilor, de la Dumnezeu, Cel ce le-a primit pe dânsele, harul Său îndeobște celor vii și celor morți; și aparte (să se dea) celor adormiți odihna sufletelor și moștenirea împărăției dimpreună cu Sfinții cei desăvârșiți, iar celor vii să se facă părtași sfintei Mese, să se sfințească și să nu cadă niciunul sub osânda; (pentru ei), preotul cere de la Dumnezeu iertarea păcatelor, pace, îmbelșugare, dobândirea celor de trebuință și, în...

  Răposatul Dimitrie Panagopulos (1916 - 1982), predicatorul iluminat, predica chiar şi la spitalul Sotiria", unde alții nu se apropiau de frica tuberculozei. Acolo îl însoțea părintele Dimitrie Papantonis, care spovedea pe tuberculoşi şi săvârşea Sfânta Liturghie. Într-o zi, un doctor, care urmărea predicile, s-a apropiat de predicator şi i-a spus: - Domnule Panagopulos, este imposibil ca preotul să consume conținutul Sfântului Potir. Se împărtăşesc atâţia bolnavi din acesta şi după cum este cunoscut, microbul se transmite prin salivă. Ce face deci preotul cu Trupul şi Sângele Domnului, care rămâne?! Îl varsă în chiuvetă? Acesta nu este însă un păcat mare? Un astfel de lucru nu se întâmplă niciodată, a răspuns predicatorul. Hristos nu se infectează cu microbi. Şi din nemuritoarele Taine nu există nici un pericol de infectare. Doctorul însă nu putea să creadă. Atunci acela l-a sfătuit să urmărească următoarea Sfântă Liturghie şi la sfârşit să se aşeze undeva, încât să vadă mişcări...

Luminătorul Ortodoxiei, Sfântul Ioan Gură de Aur (sec. IV), cu harul său înaintevăzător, a văzut de multe ori pe sfinții îngeri cum păzeau şi supravegheau biserica, chiar şi în timpul jertfei celei fără de sânge. „Când începe părintele proscomidia", a povestit sfântul prietenilor săi duhovniceşti, „coboară" imediat puteri cereşti cu veşminte strălucitoare şi minunate. Desculț, cu chip plecat, înconjoară Sfântul Jertfelnic şi stau acolo liniştiţi şi tăcuţi până la sfârşitul Sfintei Liturghii". După aceea se împrăştie în toată biserica, ajută părintele care împarte Sfânta Împărtăşanie poporului şi-i întăresc în credință. Sursa: Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii.

Sa se cerceteze însă omul pe sine și asa să manînce din Piine și să bea din Pahar. Căci cel ce manîncă și bea cu nevrednicie, osinda lui îşi maninca şi bea, nesocotind Trupul şi Singele Domnului" (1 Cor. 11, 28) Stareţul Cu ce treburi mai vii pe la mine, frate loane? Fratele: Va rog să mă iertați, Prea Cuvioase Părinte, ca iarasi  îndrăznesc să vin şi să vă rapesc vremea, fiindcă ştiu că aveți destule treburi şi griji. Mi-am adus însa aminte ca data trecută mi-ați spus că ori de câte ori voi avea vreo nevoie sau vreo nedumerire, să mai trec pe la Cuviosia Voastră şi de aceea am venit Staretul: Nu te teme de supărare, frate loane, eu chiar te asteptam de multă vreme si acum, văzându-te că vii, m-am bucurat. Aşa că astept cu plăcere să vedem ce-mi spui. lar ca să ne orientam mai bine, să citim mai bine canonul 9 al Sfintilor Apostoli, care zice asa: „Toti credincioşii care intră în biserică şi aud Scripturile, dar nu îngăduie la rugaciune si la Sfinta Impărtăşanie, să se afuri...

Bătrânul Daniel Atonitul (1929), iluminatul isihast din Catunachea, are notat în manuscrisele lui şi următoarea întâmplare care a avut loc în Smirni şi patria lui (1896). Un oarecare creştin evlavios a chemat în ultimele zile ale vieții lui pe părintele Dimitrie, duhovnicul lui, şi i-a spus: - Eu astăzi mor! Spune-mi, te rog, ce trebuie să fac în acest timp. Preotul, cunoscându-i viaţa şi pregătirea lui tainică i-a propus aceasta: Dă poruncă să-ți facă după moarte, în fiecare zi, 40 de liturghii într-un paraclis. Aşa s-a şi întâmplat. Domnul Dimitrie - acesta era numele lui a lăsat poruncă fiului său să facă după adormirea sa 40 liturghii. Şi acela, ascultând ultima dorință a tatălui său, a rugat pe părintele Dimitrie să facă aceste liturghii. Smeritul levit a primit să facă cele 40 liturghii, pe care el însuşi sfătuise pe răposat şi s-a retras pentru tot acest timp la Paraclisul Sfinților Apostoli. Cele 39 de Liturghii s-au săvârşit fără întrerupere. Ultima trebuia să se facă într-o d...

„ Când aici, jos, pe pământ, se săvârşeşte Sfânta Liturghie, în cer se face o altă liturghie". Aceasta aminteşte stareţul Sampson în „Învăţăturile" lui, unde povesteşte şi următoarea întâmplare: „Cândva, în biserica unei mănăstiri, în timpul când se făcea Sfânta Liturghie, un călugăr slujea şi se ruga în continuu. Deodată, când privea în sus, a văzut cerul deschis şi o sfântă masă. În față erau îngenuncheați trei arhierei şi lângă ei cânta un cor de o frumusețe de nedescris. Se făcea Sfânta Liturghie şi o săvârşeau sfinții ierarhi ca Marele Vasile, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. Călugărul a rămas privindu-i împietrit. Când l-au văzut ceilalți după Sfânta Liturghie că stă încă nemişcat şi cu ochii în lacrimi, l-au luat cu atenție de mână şi l-au dus la chilia lui...".   Sursa: Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii Traducere: Tănase Mihai Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului.

Noul martir Sfântul Iacov Aghioritul (1) noiembrie) a povestit cândva ucenicului său Marchian câte lucruri minunate a văzut în timpul unei Sfinte Liturghii. Pe când îmbrăca veşmântul său preoțesc, s-a Juminat cu lumină îngerească. Când a început Sfânta Proscomidie, 4 tagme îngereşti au stat în cele patru colturi ale bisericii. Acoperăminte Cinstitele Daruri care în acelaşi timp au Sfârşind proscomidia, a acoperit cu Sfintele fost acoperite de lumină. În timpul ieşirii cu Cinstitele Daruri, o lumină mergea înaintea preotului şi acoperea tot poporul. Aceeaşi lumină a înconjurat mai târziu Sfânta Masă, când Sfântul Potir şi Sfântul Disc au fost puse pe ea. În afara acestui cerc luminos stăteau îngerii fără să îndrăznească să se apropie. Lumina nu l-a părăsit pe preot pe toată durata Liturghiei. Din gura lui ieşea o flacără nevăzută în timpul ecteniilor şi când a citit Evanghelia. De asemenea, când îşi ridica mâinile, din ele curgea lumină. După sfințirea Sfintelor, au văzut pe Domnul ca u...

  În secolul al IV-lea, în pustiul Tebei şi Nitriei trăiau asceți purtători de duhul sfânt. Unul dintre aceştia era şi părintele Evloghie. Acesta, când slujea, era aşa de luminat încât cunoştea starea sufletească a fiecărui monah care se apropia să se împărtăşească şi după caz la caz îl sfătuia: „Cum ai îndrăznit să te apropii de Sfintele Taine având conştiinţa murdară? Tu, în noaptea asta, ai avut gânduri necurate". „Iar tu, spunea altuia, te-ai gândit că nu există diferență între păcătos și cel drept, când se apropie de Sfintele Taine". „Şi tu, îi spunea unui al treilea, ai avut suspiciuni dacă o să te sfințească Sfânta Euharistie". „Depărtaţi-vă deci de Sfintele Taine şi pocăiți-vă din tot sufletul, să vi se ierte păcatele şi să vă învredniciți pentru Sfânta Euharistie. Dacă nu vă curățiți nu vă puteți apropia de Trupul lui Hristos". Un alt preot, Piamon, care locuia aproape de Diolcopole, foarte smerit şi luminat, avea de multe ori vedenii. Într-o zi, pe când of...

Bătrânul Iacov Tsalikis († 1991) a spovedit cândva o bătrână şi i-a dat canon să nu se împărtăşească timp de trei ani. De ce nu te împărtăşeşti? a întrebat o    într-o zi preotul soţului ei. Mi-a dat canon părintele Iacov, a răspuns aceea şi i-a spus motivul. - Nu te necăji, bunico. El este un călugăr neşcolit. Eu sunt educat şi îți dezleg canonul. Să vii duminică să te împărtăşesc. Pe când însă s-a apropiat bătrâna să se împărtăşească, a simțit linguriţa goală şi rece. Nu a simțit gustul Sfintei Euharistii. Minunata întâmplare s-a repetat încă două duminici şi atunci femeia s-a dus speriată la părintele Iacov. Copilul meu, i-a spus acela, canonul nu poate fi dezlegat. Trebuie să faci canonul pe care ți l-am dat. În 1987, părintele Iacov a spovedit o fată şi i-a interzis să se împărtăşească. Atunci fata s-a dus la un episcop care i-a dat voie să se împărtăşească. Însă când s-a dus să se împărtăşească, sfânta linguriţă era goală în gura ei. Aceasta s-a petrecut şi alt...

Cândva, o femeie trăia în postiri şi rugăciuni. Părea pe dinafară evlavioasă, avea însă multă mândrie și credea că este sfântă. Avea chiar atâta răutate încât atunci când se certa cu o altă femeie, nu numai că nu o ierta, ci nici nu vroia să o mai vadă vreodată. Odată s-a îmbolnăvit şi a chemat duhovnicul, însă nu s-a spovedit cum trebuie. Aceasta obişnuiesc unii creştini superficiali care ascund păcatele mari şi mărturisesc păcatele mici. La sfârşit, când preotul a adus Sfintele Taine ca să o împărtăşească, aceea i-a întors fața la perete şi nu putea nici măcar să privească Sfintele Taine. În acelaşi moment, prin providența divină, a mărturisit cu glas tare: -Aşa cum din mândrie eu nu iertam pe cei care îmi greşeau, ci îi alungam, aşa cum şi Domnul îşi întoarce faţa Lui de la mine şi nu vrea să intre în nevrednicul sufletul meu, nu-l voi vedea în împărăţia cerurilor, ci o să ard în focul cel veşnic! Şi cu aceste cuvinte şi-a dat sufletul... Sursa: Minuni şi descoperiri din timpul Sfin...