Prezența Maici Domnului.

 

"Africa a fost binecuvântată cu o îndelungată istorie creștină. Începând cu prezența Maicii Domnului și a Dreptului Iosif, care luându-L pe pruncul Iisus au fugit de Irod în nordul continentului, căutând adăpost pe pământul Egiptului, și prin venirea Sfântului Evanghelist Marcu, Africa a avut și ea parte de mărturisirea dreptei credințe.

Astăzi, din ce în ce mai mulți africani ajung să cunoască dreapta credință, mai ales în Kenya. Biserica Ortodoxă din Kenya este Biserica Ortodoxă africană cu cel mai mare număr de credincioși localnici. În cadrul acestei Biserici, doar câțiva sunt europeni, majoritatea credincioșilor fiind indigeni kenyeni. Deși din cauza sistemului de comunicare foarte puțin dezvoltat este dificil de aflat adevăratul număr al credincioșilor, se presupune că în Kenya sunt aproximativ 500 000 de ortodocși. Peste 130 de preoți indigeni păstoresc tot atâtea parohii, în mediul urban sau rural.
Permanent, numeroși alți localnici sunt botezați în credința ortodoxă, după ce au cunoscut cuvintele Evangheliei.

Între dramă și speranță.
Mărturisirile unui misionar ortodox

Un grup de tineri ortodocși americani renunță la confortul civilizației pentru a vesti Cuvântul lui Dumnezeu, asemeni Apostolilor din vechime. În același timp, încearcă să aducă și un sprijin material, ajutând la construirea unei școli în Kenya, pe continentul african.
Hector Firoglanis este unul dintre aceștia. Membru al organizației Centrul de Misiune Creștin Ortodox (OCMC), el a descris cele văzute acolo, fiind impresionat de oamenii întâlniți și de caracterul acestora.
„Stând în cortul ce mă apără de țânțari, închid ochii, iar sunetul tamburinelor din depărtare mă ține treaz. Tamburinele pot fi auzite în fiecare noapte, începând de pe la mijlocul nopții. Deși în timpul primei mele săptămâni în Kenya nu aveam probleme cu dormitul din cauza sunetului acestora, repetarea sumbră a acestui cântec mă ține treaz în această minunată noapte de iunie.
În această zi am asistat la funeraliile unui băiețel care murise de malarie. În timpul serviciului funerar am observat același răpăit al tamburinelor. Dar de această dată un pustiitor sentiment de tristețe însoțea ritmul ce îmi devenise atât de familiar. Un localnic mi-a explicat că aproape în fiecare zi, în această zonă, un copil este ucis de malarie. Acum știu că acest cântec al tamburinelor în noapte înseamnă pentru o altă familie moartea cuiva drag.
În Kenya am făcut cunoștință cu o cultură în care oamenii sunt mai totdeauna lipsiți de cele necesare traiului și luptă cu greu pentru a supraviețui.

Bucurie în suferință

Când echipa noastră a ajuns în orașul Chavogere pentru prima dată, sute de localnici ne-au înconjurat, bucurându-se de sosirea noastră prin cântece, dansuri și zâmbete ce exprimau bucuria sinceră pentru mult așteptata noastră sosire. Trebuia să-i ajutăm, să lucrăm la ridicarea școlii alături de ei, sub fierbintele soare african.
În timpul primelor mele zile în Kenya nu știam cât de mari sunt lipsurile suferite de acești oameni. Apoi, când am aflat, am început să mă întreb de unde poate fi atâta bucurie și dragoste pentru Dumnezeu în inimile unor oameni ce suferă atât de mult? Dar probabil că numai adevărul Evangheliei poate lumina această taină.
Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura (Matei 5, 6). Cel ce însetează după dreptate este cel ce se hrănește cu pâinea vieții, fie el kenyan sau american. După cum spunea unul dintre Sfinții Părinți: cum ar putea ține vasul de lut apa dacă nu ar fi mai întâi ars în foc? Fiecare kenyan duce de la naștere o viața ascetică, curățindu-și sufletul în greutăți, așa cum focul purifică aurul. Astfel, când ajung să fie botezați în credința ortodoxă, Sfântul Duh umple sufletul kenyenilor și rămâne în sufletele lor pure.
Același Mângâietor luminează și sufletul însetat de dreptate al oamenilor ce aparțin culturii noastre, dar de cele mai multe ori această cultură îi face pe oameni să caute mai mult propria lor plăcere. Prin urmare, darul Duhului slăbește încet-încet în acest suflet.

Semințele adevărului

Există suflete însetate și înfometate de adevăr în Kenya, așa cum există și în Albania și în Mexic, și sunt sigur că există în toate țările în curs de dezvoltare din lume.
În fiecare sat în care am lucrat, locuitorii doreau să învețe despre credința noastră. După ce le povesteam despre credința ortodoxă și răspundeam la întrebări timp de vreo două-trei ore, ei ne rugau să mai stăm și să le spunem mai mult. Când semințele adevărului cădeau pe pământul fertil al sufletului acestor localnici, prindeau rădăcină puternică și aveau ca roade: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea (Galateni 5, 22).

Acasă la Mama Teodora

Un exemplu frumos este povestirea despre o femeie kenyană pe care noi am numit-o Mama Teodora. Noi am numit-o așa, cu drag, mama, deoarece este o devotată conducătoare a comunității creștine ortodoxe din Chavogere. Ea ne-a dăruit pentru o lună micuța sa casă ca să avem unde locui. Împreună cu copiii și cu nepoții săi ne-a primit în casa lor cu atâta ospitalitate, ca și cum ar fi fost o mamă adevărată pentru noi toți. După câteva zile de locuit în casa ei am aflat o știre zguduitoare. Cu o săptămână înainte de venirea noastră în Kenya, fiica de 21 de ani a Mamei Teodora a fost înțepată de o albină și a murit în urma unei reacții alergice grave. Ospitalitatea Mamei Teodora ne-a oferit o nouă lecție: această femeie radia de pace și de dragoste într-unul dintre cele mai dureroase momente ale vieții ei. Astfel, am văzut că pacea Domnului, ce depășește orice înțelegere omenească, păzește inima și mintea celui ce este unit cu Hristos. Plecând acasă, ne gândeam la faptul că prin puritatea sufletească și asprimea ascetică a vieții lor, mulți kenyeni sunt de admirat pentru viața în Hristos pe care o duc.”

Monahul Damaschin Grigoriatul !