Treceți la conținutul principal

Protosinghelul Ghervasie Hulubariu Mănăstirea Agapia Veche (1888 - 1973)

De la


- Părinte Ghervasie, mă mustră cugetul că nu mai pot face pravila și canonul călugăresc, așa cum îl făceam odată.

- Ei, nu mai ține atâta la literă și la formă ! Caută mai întâi slava lui Dumnezeu și folosul aproapelui și ai nădejde. Iată acum nici eu nu mai pot face aproape nimic. De aceea este bine ca orice călugăr să-și facă pravilă și canon mai mult la tinerețe, că la bătrânețe, oricât ar vrea, nu mai poate face.

- Prea cuvioase părinte, îmi zice gândul să mă întorc la metanie, oare ce să fac?

- Este și asta o ispită din iubire de sine. Fiecare vrea să se mântuiască numai pe el și uită de aproapele. Este o adevărată înșelare să zici că în cutare mănăstire nu mă mântuiesc, că oamenii sunt răi, că nu te simți bine. Acolo unde stai, acolo este și Dumnezeu cu tine. Căci acolo unde te rogi, unde faci ascultare și împlinești voia lui Dumnezeu, acolo este și mântuire. Deci, este păcat să cugeți altfel.

- Părinte Ghervasie, cum se mântuiesc călugării care nu au liniște, care trăiesc aproape de sate? Că nu te poți ruga în tulburare și zgomot.

- Mai mare este zgomotul minții decât zgomotul satului. De acela mai mult să te temi. Că mare război dă satana călugărului prin imaginație și gânduri. Satana întotdeauna caută să-și pună tronul în mintea și inima omului. Iar noi trebuie să-l alungăm prin post și rugăciune și să așezăm în noi tronul Etimasiei, al Mielului lui Dumnezeu și al Sfântului Duh.

- Prea cuvioase părinte Ghervasie, Dumnezeu știe când ne vom mai vedea față către față. Vă rog, dați-mi și mie un cuvânt înțelept de bătrân. Ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc?

- Ce cuvânt să-ți dau eu, păcătosul! Să cauți pacea tuturor și să nu ții mai mult la rugăciune, la pravilă, ca la aproapele. Când cineva îți bate în ușă, lasă-ți pravila, deschide-i ușa, dă-i un ban, o haină, un sfat, o vorbă bună; dă-i dragostea ta, bunătatea inimii tale, tot ce ai mai de preț, ca el să plece mulțumit și folosit. Că mai mare este dragostea decât pravila. Că dacă îți rămâne pravila o poți termina pe urmă, după ce pleacă fratele; iar dacă fratele pleacă scârbit sau smintit de la ușa ta, nu știi dacă îl mai întâlnești în viață ca să-l ajuți. Și așa rugăciunea ta nu mai ajunge la Dumnezeu.

Sursa: Profetii și Marturii pentru vremea de acum. Partea a doua: Texte ziditoare de suflet.


Labels:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

"Asta a văzut Cuvioasa și n-a putut descrie în cuvinte omenești" ...

De la
 SFÂNTA CUVIOASĂ ELISABETA A TĂCUT. EA A VĂZUT SFÂRȘITUL OMULUI AȘA CUM ÎL ȘTIAM " N ăscută pe 16 iulie 1970, în satul Benia, comuna Moldova Sulița, județul Suceava, purta în viața civilă numele Rodica Lazăr. La data de 9 septembrie 1986, fata Rodica Lazăr, la numai 16 ani, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. În anul 1988, de praznicul Sfintei Treimi a primit binecuvântarea să poarte culion și rasă. Pe data de 12 de-cembrie 1990, de sfântul ierarh Spiridon a primit rangul de rasoforă cu numele de Elisabeta. În anul 1991 a primit ascultarea de lucrătoare la atelierele mănăstirii Pasărea, unde se produceau obiecte de cult și bisericești. În ace-lași an a frecventat Școala de muzică psaltică din București, la Părintele profesor Victor Frangulea. La 22 mai 1996, din mila lui Dumnezeu, maica Timoteia i-a făcut chemare să meargă în Țara Sfântă, unde a făcut ascultare de paraclisier și cântăreț bisericesc la strană, la Biserica Românească de la Ierusalim. În anul 1...
Trimiteți un comentariu
Read more »

„Auzi, Gherontie ăsta e un sfântoi! Un sfântoi mare!” - Sfânta Antonina

De la
“Era în noaptea de Înviere. În tinda bisericii, era un calorifer pătrat, pe care mai stăteau oamenii când oboseau. Maica Antonina s-a aşezat la un moment dat pe calorifer, cu lumânarea în mână. Ea avea obiceiul de a se ruga cu „Hristos a înviat!”. Spunea foarte des, mai mult şoptit: „Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!”. Cuviosul s-a aşezat lângă ea.  Maica a continuat rugăciunea ei: „Hristos a înviat!”. Cuviosul i-a răspuns: „Adevărat a înviat!”.  Se uita Cuviosul la ea şi, nici nu începea bine „Hristos…”, că el îi şi răspundea „Adevărat a înviat!”.  Maica s-a uitat cu coada ochiului spre el şi s-a mutat puţin mai încolo şi continua cu rugăciunea ei.  Cuviosul după ea. Se muta ea, se muta şi Cuviosul, în timp ce unul spunea „Hristos a înviat!”, iar celălalt, „Adevărat a înviat!”. Au ajuns aşa la perete, de unde maica nu mai avea unde merge. I-a spus Cuviosului să meargă de acolo şi au început drumul invers, mutându-se pe calorifer puţin câte puţin,...
Trimiteți un comentariu
Read more »

NAȘTEREA DIN NOU ÎN HRISTOS..

De la
" S finții Părinți ne spun că Dumnezeu a creat lumea și tot ce este în ea, dar își continuă creația zi de zi și clipă de clipă, veghind asupra întregii creații veșnic. Dumnezeu creează locuri, oameni, întâlniri, comuniuni între oameni care nu s-au cunoscut niciodată prin Duhul Sfânt. Oamenii cu o viață duhovnicească îmbunătățită, cu o viață de sfințenie lasă în urma lor o dâră a harului divin. Mai mult, atunci când îi întâlnești te simți mic, te simți slab, te simți păcătos.  Într-o noapte de vară, a bătut la noi la ușă o astfel de persoană. Am deschis ușa și ne-a izbit în față harul divin. Era maica Teodora (Sfânta Elisabeta), pe care am poftit-o în casă, am așezat-o la masă. Am mâncat, ne-am rugat, am plâns cu lacrimile bucuriei duhovnicești. În acea noapte, s-a întâmplat o minune în casa noastră. Fosta soție, Cherața, a avut un moment de meditație profundă și de căință, ca într-un film i s-a derulat în față viața ei plină de păcate, după care a izbucnit în plâns și a plâns preț...
Trimiteți un comentariu
Read more »