" G heronda , vă doare trupul? – Nu, pentru că fac… gimnastică duhovnicească. – Adică? – Metanii, binecuvântatule! Vezi, mirenii au gimnastica suedeză, iar monahii metaniile. Mirenii, prin gimnastică, îşi fac trupurile sănătoase, iar monahii, prin metanii, îşi fac şi sufletele şi trupurile şi mai sănătoase. Sărmanii mireni nu ştiu cât ajută metaniile, nu numai la sănătatea sufletului, ci şi la cea a trupului. Fac bine la încheieturi, înlătura fragilitatea, fac să dispară burţile nefireşti, împrăştie linişte şi dau nobleţe. Odată cu acestea, metaniile dau omului posibilitatea să urce la înălţimile duhovniceşti ale virtuţilor, dar şi pe înălţimile munţilor cu multă uşurinţă, fără să gâfâie. Metaniile sunt absolut necesare şi pentru cel tânăr, şi pentru cel în vârstă; şi pentru cel care are război trupesc, şi pentru cel uşurat de acest război. Cel care are o constituţie fizică puternică trebuie să facă mai multe metanii decât unul bolnăvicios, aşa cum şi o maşină puternică lucrează m...

Când ucenicii l-au rugat pe Sfântul Paisie Aghioritul să spună câteva cuvinte despre Maica Domnului, el a răspuns cu o smerenie care spune poate mai mult decât orice explicație teologică, mărturisind că este greu să vorbești despre ea dacă nu trăiești, în adâncul inimii, apropierea și harul acestei legături, pentru că Maica Domnului nu este doar un nume rostit în rugăciune și nici doar o prezență zugrăvită pe icoane, ci pentru omul credincios este o Mamă vie, aproape, tainic prezentă în durere, în teamă, în neputință și în clipele în care sufletul nu mai știe ce să ceară. Sfântul Paisie vorbea despre această apropiere cu multă delicatețe, ca despre ceva ce nu poate fi explicat doar prin cuvinte, pentru că există lucruri în viața duhovnicească pe care mintea le poate înțelege doar până la un punct, iar de acolo înainte începe trăirea inimii, acea simțire pe care omul o cunoaște atunci când rostește simplu „Maica Domnului” și, fără să știe de ce, sufletul i se liniștește. Pentru cel care...

"– P ărinte, necazul și durerea mea sunt legate de rugăciune. Sunt foarte în urmă. Ce să fac? – Vorbește în mod spontan cu Hristos, cu Maica Domnului, cu Îngerii, cu Sfinții, oriunde te-ai afla, și spune-le tot ceea ce vrei. „Hristosul meu, să spui, Maica mea, Tu îmi cunoști dorința și starea sufletului. Ajută-mă!” Așa, simplu și cu smerenie, să le vorbești mereu despre tot ceea ce te preocupă, iar apoi să spui rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” – Părinte, nu mă rog cu atenție și concentrare. – Când te rogi, să te gândești cu cine vorbești. Vorbești cu Dumnezeu! Este oare un lucru mic acesta? Cu câtă atenție vorbește omul cu o persoană importantă! Are grijă să nu spună vreo prostie; uneori, din sfială, i se încurcă și limba. Ei, dacă omul este atât de atent atunci când vorbește cu un semen al său, cu cât mai atent trebuie să fie atunci când vorbește cu Dumnezeu! Vezi, chiar și un copil mic, atunci când merge să vorbească cu tatăl său sau cu un om în vârstă, merge...

  "- G heronda , aţi spus că vom face un atelier de rugăciune, când va fi aceasta?  - De voi depinde... Voi vedea data viitoare la ce stare duhovnicească ați ajuns şi, în funcție de aceasta, vom face un atelier duhovnicesc de rugăciune. Dacă rugăciunea se va face cu durere, știți ce putere va avea? Vă veți ruga pentru problemele lumii și toți oamenii care în acea vreme vor cere ajutor de la Dumnezeu și se vor afla pe aceeași frecvență, vor primi ajutorul Său. Eu simt sufletele care se roagă; simt rugăciunea lor ca niște valuri-valuri de putere. De multe ori îmi dau seama și de ceasul în care un bolnav a făcut rugăciune și s-a folosit.  - Gheronda; sufletele pentru care vă rugați simt aceasta?  - Da, simt că le „pricinuiesc cutremur”, sunt mișcate sufletește. Când se face rugăciune cu durere, chiar și oamenii necunoscuţi sunt înștiințați lăuntric. — Gheronda, când este mai bine-primită de Dumnezeu rugăciunea noastră făcută pentru ceilalți?  — Când o simţim. Și o ...

   "  Să nu-i constrângeți pe copii voștri fără discernământ și să nu fiți prea aspri cu ei. Trebuie multă atenție, răbdare, și mai ales rugăciune. Tatăl să ia aminte să n-o tulbure pe femeia însărcinată, pentru nici o pricină. Când se întoarce de la lucrul lui, nervos sau abătut, mai bine să facă un mic ocol ca să-şi revină, şi după aceea să se întoarcă la casa sa liniştit şi cu zâmbetul pe buze, puţin mai târziu. Când se naşte copilul, mama trebuie să-l alăpteze cât de mult poate. Laptele mamei este cel mai bun, ajută mult copilul – care nu se îmbolnăveşte uşor. Alăptatul înseamnă mai multe lucruri. Copiii nu primesc doar lapte, ci şi iubire, afecţiune, tandreţe, se simt în siguranţă şi devin mai puternici trupeşte şi sufleteşte. Părinţii nu lasă copiilor lor drept moştenire doar case, ogoare sau bani. Lasă şi moştenire duhovnicească patimile sau virtuţile lor. Astfel, există copii care au de la părinţii lor o bogată moştenire duhovnicească, cu multe virtuţi şi, dacă ad...

" C ând omul nu înfruntă duhovnicește suferința poate să se sălbăticească. Când o înfruntă însă duhovnicește, se liniștește și se mângâie dumnezeiește. Și după aceea boala devine praznic, pentru că se bucură, căci va fi socotit împreună cu mărturisitorii și mucenicii. Sfinții Mucenici uitau de suferință pentru că iubirea lor față de Hristos era mai mare decât suferința, și o pierdea pe aceasta. Când cineva vă cere să faceți rugăciuni pentru că într-o anumită zi va intra în operație, să vă rugați din momentul în care v-o cere. Să nu așteptați vremea când va intra în operație ca să vă rugați. Bolnavul nu face bine dacă cere de la Dumnezeu să se facă bine doar el și nu se roagă să se facă sănătoși și ceilalți bolnavi. Niciodată omul nu s-a temut atât de mult de boală și de moarte ca acum când nu se teme de Dumnezeu. Toată baza constă într-o atitudine corectă. Să spui: „Acum Dumnezeu mă vrea astfel, înainte cu câțiva ani m-a vrut altfel!”. Să pătrundem sensul cel mai adânc al vieții! ...

" M ulţi vorbim despre dragoste (precum şi eu), dar nu cunoaştem de câte carate este dragostea noastră. Dacă Hristos ne-ar fi spus, vrând să ne încerce: „Fiilor, Raiul s-a umplut şi nu mai am unde să vă pun!, pentru ca astfel fiecare dintre noi să ne cunoaştem valoarea dragostei noastre, unii dintre noi am fi spus cu obrăznicie: „De ce nu ne-ai spus aceasta mai devreme!”. Iar alţii ar fi alergat ca să nu piardă deloc timp, nici măcar un minut, ca să se distreze şi nu ar mai fi vrut nici să audă de Hristos. Însă fiii cei mărinimoşi ai lui Dumnezeu I-ar fi răspuns lui Hristos cu evlavie: „Nu Te mâhni pentru noi! Ne este îndeajuns că Raiul s-a umplut. Aceasta ne pricinuieşte o atât de mare bucurie, ca şi cum noi ne-am afla în Rai!”, şi ar fi continuat ca şi mai înainte nevoinţele lor duhovniceşti, cu mărime de suflet şi bucurie pentru Acela pe Care L-au iubit cu atâta dragoste. Dragostea ieftină caută întotdeauna la interes, iar creştinul care o trăieşte, deoarece această dragoste es...

" E u , atunci când Îl rog pe Dumnezeu pentru diferi­te cazuri, spun: „Dumnezeul meu, ajutorul Tău să fie simţit, astfel ca oamenii să se folosească şi duhovni­ceşte. Dacă nu va fi simţit, să nu ne ajuţi” . Mulţi nici nu înţeleg de ce furtuni ne scapă Dumnezeu şi nici nu se gândesc la aceasta ca să-L slăvească pe Dumne­zeu. De aceea, să cerem ca Hristos, Maica Domnului şi Sfinţii să ajute lumea , dar ajutorul lor să fie simţit , ca oamenii să se folosească. Să presupunem că cine­va se primejduieşte să cadă de pe schelă şi Dumnezeu iconomiseşte să se agate de ceva, lucru care în mod firesc nu se putea face, şi astfel acela este salvat. Sau cade de undeva şi nu păţeşte nimic. Sau are accident şi scapă. Să ne rugăm ca el să înţeleagă că Dumnezeu l-a ajutat şi s-a izbăvi t, ca să se folosească duhovni­ceşte. Cineva a căzut de pe un pod jos şi a scăpat. „Ai coborât să măsori adâncimea?”, îl întreb. Sfinţii ne ţin pe mâini. Un copil căruia îi dădusem o cruciuliţă, aşa cum alerga cu ...

 

“Una dintre cele mai profunde scene din sezonul 2, episodul 9 al serialului cu Sfântul Paisie.  Discuția este între sfântul Paisie și duhonvicul său, Papa (Bătrânul/Gheronda) Tihon. Vizionare plăcută!”  

 

"Odată,un student a venit la chilia mea și a bătut la ușă.Deși aveam de citit un teanc de scrisori,m-am decis să merg să văd ce vrea. ‒Ce doreşti fiule?l-am întrebat. ‒Aici este chilia părintelui Paisie?Vreau să îl văd pe părinte. ‒Da,aici este, dar părintele nu e, a plecat să cumpere ţigări,i-am spus eu. ‒Înseamnă că s-a dus ca să ajute pe cineva,a spus acesta cu un gând bun. ‒Nu, a mers să le ia pentru el, am spus eu.Le-a terminat pe toate şi tânjea după o ţigară.Pe mine m-a lăsat aici singur şi nu ştiu când se întoarce.Dacă mai durează mult,am să plec. Ochii umeziţi ai studentului i-au trădat emoţiile şi a spus din nou cu un gând bun: ‒Îl tulburăm pe părintele Paisie. L-am întrebat: ‒De ce vrei să îl vezi? ‒Vreau doar binecuvântarea lui, mi-a răspuns. ‒Ce binecuvântare vrei de la el, naivule!E ţicnit,îl cunosc bine. Nu are pic de har.Nu-ți mai pierde timpul așteptându-l să se întoarcă.Va fi morocănos, s-ar putea chiar să fie beat,căci mai are și viciul acesta. Cu toate astea,tâ...

Iubite Părinte Paisie, tu, care ai urcat pe treptele sfințeniei și ai ajuns desăvârșit în virtute, și pentru aceasta ai câștigat îndrăzneală deplină către Milostivul Dumnezeu, roagă-L pe Acela Căruia I-ai slujit neîncetat în viață, să nu ne piardă pentru păcatele noastre cele multe, ci să ne întoarcă la pocăința cea binecuvântată. Tu, care cât ai fost pe pământ ai tămăduit cu atâta dragoste neputințele noastre nenumărate, boli trupești și sufletești, cu mult mai mult poți acum să ne ajuți și să ne izbăvești de toate greutățile. Deci miluiește-ne, Părinte, pentru dragostea ta cea nemăsurată, pentru bunătatea ta cea dumnezeiască, și nu ne lăsa pe noi, cei plini de atâtea păcate. Tu, care nu ai obosit a ne povățui spre mântuire și a ne purta neputințele câtă vreme ai fost aici cu noi, înțelepțește-ne și acum ca să putem birui ispitele pe care vicleanul diavol le țese neîncetat în jurul nostru, și cu care vrea să ne piardă sufletele pentru veșnicie. Luminează-ne ca să putem cunoaște voia l...

  "L a 25 iulie 1924, în sfințitele locuri ale Capadociei, s-a născut Arsenie, viitorul Părinte Paisie. Vedea pentru prima dată lumina soarelui material cel ce avea să lumineze ochii duhovnicești ai multora, călăuzindu-i la Lumina cea Adevărată. C ine s-ar fi gândit atunci ce avea să ajungă acel copilaș mic, dar plin de har? Desigur, nimeni altul fără numai bunul păstor al Farasei, ieromonahul Arsenie, care a văzut, prin harisma sa prorocească, și care, la Botez, i-a dat pruncului, odată cu numele său, și sfintele și prețioasele sale binecuvântări. Fiind de numai câteva zile, micuțul Arsenie, împreună cu binecuvântații săi părinți, Prodromos și Evloghia, și cu ceilalți săteni, în frunte cu marele Părinte Arsenie, au părăsit vatra părintească și au venit în Grecia, stabilindu-se în Konița Epirului. În Konița avea să-și petreacă Arsenie anii copilăriei, crescând în atmosfera caldă a familiei, păzind poruncile lui Hristos întru multă curăție și ajutându-și tatăl în construcții. A ...

  M inunata întâlnire a părintelui Paisie Aghioritul cu Sfânta Mare Muceniţă Eufimia ( Sfânta Eufimia a venit la Sfântul Paisie Aghioritul în mare slavă din Împărăţia Cerurilor ( ei au trăit în ani diferiți ( Sfânta Eufimia în 284-305 și Sfântul Paisie Aghioritul în 1924- 1994) "Pentru ziua de pomenire a Sfintei Muceniţe Eufimia, 16 septembrie (dar și 11 iulie), am selectat din cartea despre “Viața Cuviosului Paisie Aghioritul“ fragmentul de mai jos, unde acesta povestește minunata sa întâlnire cu Sfânta care i-a devenit de atunci atât de dragă inimii sale. Trebuie amintit că prin minunea extraordinară făcută de Sfânta Muceniță Eufimia s-a arătat biruință Sfinților Părinți de la Sinodul al IV-lea de la Calcedon asupra monofiziților, ea fiind supranumită și “Sfânta Dogmei ortodoxe”. Despre actualitatea mesajului transmis de Dumnezeu prin Sfânta Eufimia în legătură cu ereticii monofiziți.  Pentru noi, cei ce cunoaştem deja viața de sfințenie a Cuviosului Paisie Aghioritul, poat...

- Părinte, mi-am adus aminte că odată m-aţi certat tare.  - Dacă va trebui, iarăşi te voi certa, ca să mergem cu toții împreună în Rai. Acum voi lua măsuri mai drastice!... Ascultă, tipicul meu este ca mai întâi să-l fac pe celălalt să înțeleagă că este trebuincioasă certarea, şi după aceea îl cert. Oare nu fac bine? Deoarece cert pe cineva atunci când văd că face ceva grav, devin rău. Dar ce să fac? Să-l odihnesc pe fiecare în patima sa, ca să fiu, chipurile, bun cu el şi după aceea să mergem împreună în iad? Niciodată nu mă mustră conştiinţa atunci când cert pe cineva sau îi fac observaţie, iar acela se mâhneşte, deoarece o fac din dragoste, pentru binele lui. Văd că nu îşi dă seama cât L-a rănit pe Hristos cu ceea ce a făcut şi de aceea îl cert. Pe mine mă doare, mă topesc în clipa aceea, dar nu mă mustră conştiinţa pentru că l-am mustrat. Dimpotrivă, mă pot chiar şi împărtăşi liniştit, fără să mă spovedesc. Şi simt înlăuntrul meu o mângâiere, o bucurie. lar pentru mine mângâier...

  Să faci din durerea celorlalți durerea ta   "- G heronda, aţi spus că vom face un atelier de rugăciune, când va fi aceasta?   - De voi depinde... Voi vedea data viitoare la ce stare duhovnicească ați ajuns şi, în funcție de aceasta, vom face un atelier duhovnicesc de rugăciune. Dacă rugăciunea se va face cu durere, știți ce putere va avea? Vă veți ruga pentru problemele lumii și toți oamenii care în acea vreme vor cere ajutor de la Dumnezeu și se vor afla pe aceeași frecvență, vor primi ajutorul Său. Eu simt sufletele care se roagă; simt rugăciunea lor ca niște valuri-valuri de putere. De multe ori îmi dau seama și de ceasul în care un bolnav a făcut rugăciune și s-a folosit.  - Gheronda; sufletele pentru care vă rugați simt aceasta?  - Da, simt că le „pricinuiesc cutremur”, sunt mișcate sufletește. Când se face rugăciune cu durere, chiar și oamenii necunoscuţi sunt înștiințați lăuntric. — Gheronda, când este mai bine-primită de Dumnezeu rugăciunea n...

  "- G heronda , Sfântul Ioan Scărarul spune că rugăciunea este „judecată înainte de judecată”?  - Așa este. Când omul se roagă corect, atunci rugăciunea este „judecată înainte de judecată”. Cel care este sănătos duhovnicește, când merge să se roage, dacă își va simţi inima învârtoșată, va cerceta de unde îi vine aceasta, ca să se îndrepte. „De ce mă simt aşa? Nu cumva am rănit pe cineva cu purtarea mea? Nu cumva am judecat sau mi-au trecut prin minte gânduri de judecată și nu mi-am dat seama? Nu cumva mi-a trecut vreun gând de mândrie sau există înlăuntrul meu vreo voie proprie și nu mă lasă să comunic cu Dumnezeu?”  — Şi dacă nu află nimic, Gheronda?  - Nu se poate. Ceva s-a întâmplat. Dacă va cauta în arhivă - adică dacă se va cerceta pe sine -, va afla dosarul cu pricina și își va da seama unde a greșit.  — Să se cerceteze pe sine, Gheronda, sau să se mărturisească lui Dumnezeu?  — Ce să mărturisească, de vreme ce nu știe ce a făcut? Mai întâi trebuie s...