,,După arestare, Părintele Ioan a fost încarcerat în Penitenciarul Semicerc din Galaţi, într-o celulă fără geam, fără calorifere. Acolo şi-a petrecut Sfintele Sărbători.  Dar iată cum povesteşte chiar Părintele Ioan momentele de atunci: "Slăbit, după o anchetă grea - cei de la Interne făceau exces de zel - eram hotărât să-mi văd de mântuirea sufletului, conştient că din zi în zi, mi se scurtează firul vieţii. Zdrangănul metalic al uşilor, devenise o adevărată tortură. Când solicitam să merg pentru mine, mi se spunea: Aşteaptă! Aveau un sistem diabolic, de a te distruge moral şi fizic; îţi măcinau nervii şi trupul. La un moment dat, am făcut un TBC ganglionar. Concomitent, mâinile, din cauza mizeriei, mi-au crăpat până la os. Cu toate acestea, făceam un efort supraomenesc, să mă rog de fiecare dată în poziţia de rugăciune. Nu a lipsit o zi, fără să nu oficiez Sfânta Liturghie. Cu ajutorul plantoanelor (deţinuţi de drept comun), primeam o sticluţă cu vin tonic, ca medicament. ...

 ,,Dacă ai Rugăciunea și Împărăția lui Dumnezeu în inima ta, totul este rezolvat. Rugăciunea se zice de la sine de la un timp. După ce ai căpătat-o se zice, numai să nu o neglijezi! Nu este greu să ajungi, este greu să păstrezi. Statornicia, perseverența în bine și în virtute. Asta este o luptă permanentă, starea de trezvie te ține acolo în El."   Păintele Mihai Lungeanu- Rugăciunea inimii 

Părintele lustin Pârvu, care l-a avut camarad de suferinţă, spunea despre el cu evlavie: „Constantin Oprişan era un serafim în trup. Avea o frumusețe sufletească de nedescris. În suferinţă, zâmbea. În boală, înălţa pe ceilalți. Era pur și simplu o făclie vie. Niciodată nu a murmurat, niciodată nu și-a plâns durerea. Când se ruga, parcă era deja în ceruri..." Părintele lustin mărturisea că, deși bolnav de tuberculoză pulmonară și osoasă în formă gravă, Oprişan se ruga cu atâta putere, încât prezenţa lui transforma celula într-o biserică. Aspazia Oţel Petrescu: „Avea ceva dintr-un sfânt al pustiei" Aspazia Oțel Petrescu, o altă mărturisitoare a temniţelor, spunea cu lacrimi în ochi: „ Constantin Oprişan avea o noblețe și o delicateţe duhovnicească rar întâlnite. Când vorbea despre Hristos, inima ți se înmuia, și simțeai că ești aproape de împărăţie. Avea un duh de rugăciune care topea tot în jur." Părintele Arsenie Papacioc, el însuși trecut prin iadul reeducării, mărturis...

„Fiecare cuvânt pe care îl rostea era un cuvânt sfânt, numai despre Hristos, numai despre dragoste, numai despre iertare". În anul 1958, cu plămânii ciuruiți de T.B.C., Oprișan este închis în subterana morții, în reduitul Jilava, alături de părintele  Gheorghe Calciu Dumitreasa, Marcel Petrişor și Iosif V. Iosif.  „Eram într-o corabie a morții: şaisprezece oameni puși în patru celule oarbe de la Jilava, patru celule zidite într-o celulă mai mare, de forma unui semicilindru culcat.  O corabie a cărei destinație era moartea.  Şaisprezece oameni, fiecare cu nebunia și înțelepciunea lui, cu boala și tragedia lui. Cei mai mulți trecuseră prin Pitești, mai mult de două treimi din câți eram închiși acolo. Bolnavi trupește, răniți sufletește, înfometați și înfrigurați, în celule în care apa curgea pe pereți, iar umezeala ne pătrundea în oase, eram acolo într-o amestecătură dozată după toată știința Kremlinului, pentru a se stabili cât timp poate rezista un om în teroare, la ...

La sfârșitul lunii Octombrie sau la începutul lunii Noiembrie 1951, intr-o seară, ne-au adus bagajele depuse la magazie, fără să ne dăm seama ce rost avea acest fapt. Primul gând mi-a fost la Sfânta Impărtăşanie. Am găsit batista legată în buzunarul hainei.  Nu simțeam nici un imbold lăuntric să mă împărtășesc.  Prezența Domnului Hristos, materializată în Sfânta Impărtăşanie, îmi dădea o stare de incredere pe care n-o avusesem niciodată. În aceeași seară a intrat în cameră un grup de studenți destul de mare.  Aurel Obreja mi-a șoptit: - Acesta e Costache Oprişan. Îl cunoşteam doar din auzite. Deşi era foarte slăbit și bolnav, fizionomia lui inspira încredere; bărbia ieșita puțin înainte îi dădea un aer de o voință deosebită. Toți păreau timorați, dar nu deznădăjduiți.  Până spre miezul nopții am fost alergați, sub lovituri de bâte, cu saci grei în spinare, până la epuizare. Spre miezul nopții a intrat în cameră un bărbat osos, cu capul mai mare decât ar fi fost propo...

Pătimirile lui Constantin Oprişan la Gherla " „ I nstinctiv, toţi cei din jur se strângeau în jurul lui Oprişan, ca lângă ultimul punct de salvare, care trebuia el însuşi salvat. Ţurcanu s-a apropiat de Oprişan vrând să-l sfâşie. S-a oprit la jumătatea drumului, scrâşnind printre dinţi. Oprişan l-a privit fără să clipească. Mi-a fulgerat prin minte cuvântul Sfântului Arhanghel Mihail, în disputa cu Satan, pentru trupul lui Moise: «Ceartă-te pe tine Domnul, diavole!» (Iuda 9). Ţurcanu a făcut semn colaboratorilor, care s-au apropiat. Apoi i-a ordonat lui Oprişan: «Culcă-te!». Mulţi şi-au plecat capetele, alţii au închis ochii. Nu ştiam ce va urma. Puşcaşu şi Livinschi au trecut de-o parte şi de alta a lui Oprişan, ce era întins cu faţa în sus. Ţurcanu, sprijinindu-se cu mâinile pe umerii celor doi, s-a urcat pe pieptul lui Oprişan. Se lăsa cu toată greutatea pe torace, până ce aerul era evacuat, apoi pe gât sufocându-l; dădea din când în când drumul apăsării, aşa fel încât, în repr...

“Motto „Să intrăm în apă că Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămați!" TINEREȚE, ÎMPODOBITĂ CU VIRTUȚI Părintele Ilie Lăcătușu s-a născut într-o zi sfântă, de Sf. Ierarh Nicolae, pe 6 decembrie 1909 într-un sat din Oltenia, în satul Căpătâi. A provenit dintr-o familie cu mulți frați, și de mic copil i s-au cultivat dragostea și apropierea de Dumnezeu. Mama era o femeie deosebit de evlavioasă, iar tatăl era cântăreț bisericesc și avea mare grijă să ducă copiii să se roage la biserică în zile de sărbători, să le semene în suflete această dragoste de Dumnezeu și mai ales modul de a-L cunoaște, de a-L descoperi pe Dumnezeu. Astfel, tânărul Ilie de atunci, la îndemnul sufletului și al cugetului, dar și la îndemnul părintelui din satul natal, urmează cursurile Seminarului Sf. Nicolae din Râmnicu-Vâlcea, iar după terminarea acestora, în anul 1930, se înscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, pe care le urmează și le absolvă cu înalte aprecieri, în a...