Matei 24, 27-33; 42-51 27 Căci precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului.  28 Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.  29 Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca și luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor zgudui.   30 Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă.  31 Și va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiță, și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini.  32 Învățați de la smochin pilda: Când mlădița lui se face fragedă și odrăslește frunze, cunoașteți că vara e aproape.  33 Asemenea și voi, când veți vedea toate acestea, să știți că este aproape, la uși.

  "I coana Maicii Domnului din Narva a devenit celebră în anul 1558, când armata rusă a atacat cetatea Narva. Într-una din casele unde trăiseră cândva negustori ruși, niște germani beți au apucat o icoană a Maicii Domnului care fusese lăsată în urmă. Batjocorind sfântul obiect, au aruncat-o în focul de sub un cazan în care fierbeau bere. Flăcări au țâșnit din cazan și au cuprins acoperișul casei. C hiar în acel moment s-a dezlănțuit o furtună care a răspândit focul în tot orașul. Profitând de confuzie, armata rusă a înaintat și a luat cetatea. Icoana Făcătoare de Minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și o icoană a Sfântului Nicolae au fost găsite nevătămate în cenușă." Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Narva!

“Icoana Maicii Domnului „Sfătuitoarea”  este numită astfel deoarece Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și  Sfântul Ierarh Nicolae al Mirelor  sunt reprezentați sfătuindu-l pe paraclisierul Gheorghe. Acest eveniment a avut loc la scurt timp după  apariția icoanei Maicii Domnului din Tikhvin , în 1383, când însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a poruncit paraclisierului Gheorghe să înlocuiască crucea de metal de pe biserica nou construită în cinstea ei la Tikhvin, cu una din lemn. Pe locul acestei viziuni a fost construit un  paraclis  în cinstea Sfântului Nicolae, făcătorul de minuni. Paraclisul a ars de mai multe ori (prima dată în 1390, în același timp cu biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Tikhvin). În 1515 a fost construită o biserică de lemn și s-a fondat o mănăstire în cinstea acestei sfinte icoane.” Sursa:  https://doxologia.ro/icoana-maicii-domnului-sfatuitoarea-5

"Când curajul şi bărbăția lui Hristos covârşesc omul lăuntric, rănile sufleteşti încep să se vindece. O haină ocrotitoare îl acoperă pe cel rugător, în timp ce aplecarea spre păcatele înverşunate se domoleşte. De vreme ce fiecare făptură a lui Dumnezeu e aparte, harul acesta se arată, de la om la om, în diferite chipuri.Aflarea locului inimii vine de la sine în decursul rugăciunii inimii.  Rugăciunea aceasta a fost numită de Părinţi şi „rugăciunea minții (voɛpá)" atunci când mintea o rosteşte cu mare luare-aminte şi cu toată simțirea inimii.  Se numeşte şi „rugăciunea inimii (xapdiax)" atunci când mintea se uneşte cu inima şi lucrează rugăciunea din adâncul inimii. Se mai numeşte şi „rugăciune sufletească (vxix)" când e rostită cu toată ființa, ca şi cum întregul om devine un glas. Cel credincios se roagă în inima sa cu credința că Dumnezeu este de față, fără să ştie în ce chip se petrece aceasta.  El doar se roagă, cerând de la Duhul Sfânt simțirea lui Dumnezeu în ...

" Cu făptură într-însul, un suflet animal. În acest suflet a fost suflat duhul - duhul lui Dumnezeu - cel care are menirea să-L cinstească pe Dumnezeu şi în El să-şi afle toată mulțumirea sa, dar în nimic altceva decât în El. De îndată ce-ți vei trece încetul cu încetul nădejdea de la Dumnezeu, atunci toată lucrarea ta se va strâmba; fiindcă Domnul atunci se retrage ca şi cum ar spune: rămâi dar cu acela în care îți pui tu nădejdea. Dar aceasta, oricum ar fi, este cu desăvârşire fără mare însemnătate. Incearcă şi vezi cât e de rece fără de har, şi cum sufletul lâncezeşte şi cum stă încremenit față de tot ce este duhovnicesc. În starea aceasta se află păgânii cei buni, cei care sunt credincioşi legii iudaice şi aceasta este şi stare a creştinilor, celor care trăiesc o viață dreaptă, dar care nu se gândesc la viața lăuntrică şi nici la rostul acesteia față de Dumnezeu. Dar ei nu încearcă chiar o lâncezeală, aşa cum o încerci dumneata, pentru că n-au încercat simțirea, care năpădeşte...

       " Sfântul Marcu Ascetul descrie viața lăuntrică, fără să aibă un ton moralizator sau didactic excesiv. Bătrânul observă mecanisme și arată cum se leagă lucrurile. Pornește de la experiența proprie, dar constatările sale au valoare universală. Spune: „De va zăbovi păcatul în gândurile noastre, ne va umplea inima de semeție; iar de îl vom izgoni prin înfrânare și nădejde, vom dobândi zdrobirea inimii”.        Cuvântul-cheie e „zăbovi”. Nu prezența păcatului în gând e problema - gândul rău vine neinvitat și Părinții știau bine că simpla lui apariție e, în multe cazuri, inevitabilă. Problema e acomodarea cu gândul păcătos. Gândul căruia i se deschide ușa și căruia i se face loc devine oaspete, iar oaspetele care rămâne prea mult începe să se comporte ca un stăpân. Gândul păcătos care zăbovește în mintea noastră nu produce vinovăție, ci semeție. S-ar putea crede că cineva care întreține în minte gânduri pe care le știe greșite ar deveni mai smer...

  "Ne spunea nouă un oarecare părinte, zicând: "Doi negustori din acelaşi loc, aveau dragoste mare între ei. Însă, unul din ei era foarte bogat, iar celălat, mai puţin. Deci, cel dintâi avea o femeie foarte frumoasă şi înţeleaptă, precum se va arăta mai jos. Şi, murindu-i bărbatul, a rămas văduvă. Iar negustorul celălalt, văzând frumuseţea şi înţelepciunea ei, poftea să o ia pe ea ca soţie pentru dânsul. Se ruşina însă a-i zice el, ca nu cumva să nu primească şi avea, totdeauna, gând rău împotriva ei. Deci ea fiind înţeleaptă, a cunoscut ce vrea să facă el şi i-a zis: "Frate Simion te văd tulburat de gânduri, dar să-mi spui mie, fără de nici o îndoială, cele ce pofteşti, şi, de va fi cu putinţă, îţi voi spune ţie." Iar el, mai întâi, se ruşină să-i spună lucrul acela. Dar, mai pe urmă, i l-a spus. Şi o ruga pe ea, să primească să-i fie lui soţie. Iar ea i-a răspuns lui: "Dacă vei face cele ce-ţi voi porunci ţie, voi face şi eu voia ta." Iar el i-a zis ei: ...

  "Acesta a fost unul din cei doisprezece Prooroci mici, din Biblie, născut în ţinutul Moreset, şi a trăit sub domnia lui Iotam, Ahaz şi Ezechia, regii din Iuda cu 721 de ani înainte de Mântuitorul Hristos, şi deci, el este altul decât Proorocul Miheia, fiul lui Imla, care a trăit cu un veac înainte, sub domnia regelui Ahab. Ca şi proorocul Amos, Miheia a fost un om de la ţară. Nu ştim nimic din viaţa lui, nici cum a fost chemat de Dumnezeu la slujirea de prooroc, dar, de la el ne-a rămas o carte, în şapte capitole, care se află în Biblia Vechiului Testament. Cuvintele sale înfruntă fărădelegile celor bogaţi şi puternici şi nedreptăţile făcute de ei celor săraci, şi vesteşte, pedeapsa pe care Dumnezeu le-o pregăteşte. Dumnezeu aşteaptă de la ei altceva, fapte de dreptate şi iubire de oameni. Dumnezeu va veni şi va judeca lumea, pedeapsa lor e hotărâtă. Proorocul vesteşte şi o mare nădejde, o înnoire a lumii şi naşterea în Betleemul Iudeii a marelui Rege al păcii, aşa cum s-a şi î...

   "Se cuvine, fraţilor, să ştim că astăzi este înainte-prăznuirea Adormirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Maica după trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Deci, să ne adunăm toţi în biserică, la rugăciuni. Că astăzi Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru, fără să cunoască stricăciunea şi cu trupul proslăvit, a fost dusă de îngeri la veşnicile lăcaşuri, la viaţa ei cea cerească. Se bucură, deci, îngerii în ceruri şi oamenii se veselesc pe pământ, iar heruvimul cu sabia de văpaie s-a depărtat de la uşa Raiului şi toată firea tresaltă că Maica Domnului, intrând în ceruri, primeşte pe toţi care cinstesc, cu dreaptă credinţă preasfântă adormirea ei. Nimeni, dar, din noi, iubiţilor, să nu se lenevească să laude pe Născătoarea de Dumnezeu, ca, nu cumva, din răutate şi lenevirea aceasta, să fie lipsit de darul ei. Ci, să ne încingem mijlocul nostru cu înfrânarea şi să lepădăm de la noi toate patimile noastre cele rele: mânia, desfrânarea, furtul, saţiul, beţia şi celelate toate, ...

  "Rugăciunea, din nou, nu constă în a repeta cuvintele altora, ci în a te lipi de Dumnezeu cu toată inima și cu tot cugetul, cum spuneau scriitorii vechi; adică a tinde spre El, a înseta după întâlnirea cu El și, mai ales, în măsura în care ține de noi, a fi cu El până la capăt adevărat și sincer. De aceea, rugăciunea nu constă în primul rând în a-ți cumpăra un ceaslov sau a învăța pe de rost rugăciuni gata făcute; rugăciunea constă înainte de toate în a învăța să stai înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru pare fie nesfârșit de greu, fie uimitor de simplu. A sta înaintea lui Dumnezeu, în mod obiectiv, este un lucru foarte simplu: Dumnezeu este pretutindeni prezent; nu există loc, nu există situație care să ne poată despărți de El; nici fapta, nici împrejurările, nici oamenii nu ne pot smulge de la El. Dar de noi depinde să stăm conștient înaintea Lui, cu toată atenția inimii și a minții. Dimineața, când ne trezim, putem începe ziua într-o singură clipă, stând înaintea lui Dumnezeu, ...

        "Sfântul Marcu Ascetul pune față în față două lucruri care par a nu avea nimic în comun, dar pe care le prezintă ca fiind înrudite: rugăciunea trupească - adică rugăciunea mecanică, fără cunoștință duhovnicească - și strigătul orbului din Evan­ghelie. „Cel ce se roagă tru­pește și încă nu are cu­noștință duhovnicească este ca orbul care strigă și zice: Fiul lui David, milu­iește-mă.“        La prima vedere, comparația pare defavorabilă pentru cel care se roagă trupește. Orb, fără cunoș­tință, strigând în gol - imaginea are ceva trist în ea. Dar merită să privim cu mai multă atenție imaginea orbului înainte de a trage o concluzie.          Orbul din Evanghelie nu știa cine e Iisus în sensul în care știau cărturarii și fariseii, cu atât mai puțin cu cât știm noi, cei care ne aflăm la capătul a două milenii de reflecție teologică foarte felurită. Orbul nu cunoștea teologia, nu putuse citi Scripturile, nu avusese acces...

       " Rugăciunea este respirația sufletului, este izvorul vieții noastre. Așa cum trupul nu poate trăi fără aer, sufletul nu poate trăi fără rugăciune. Rugăciunea nu este doar o datorie creștină, ci este o necesitate vitală. Prin rugăciune, sufletul nostru intră în contact cu Dumnezeu, se hrănește din harul Său și se înalță spre ceruri.        Când ne rugăm, trebuie să ne golim mintea de toate grijile și preocupările lumești și să ne concentrăm în întregime asupra lui Dumnezeu. Rugăciunea adevărată nu este o simplă rostire de cuvinte, ci o convorbire vie și directă cu Dumnezeu. Fiecare cuvânt al rugăciunii trebuie să fie rostit din adâncul inimii, cu credință și iubire.        Participarea la viața liturgică a Bisericii este esențială pentru creșterea noastră duhovnicească. În cadrul slujbelor, și mai ales în timpul Sfintei Liturghii, ne unim rugăciunile noastre cu cele ale întregii comunități creștine, formând un singur gla...

 "S𝑢𝑛𝑡 𝑒𝑢 𝑝𝑟𝑖𝑐𝑖𝑛ă 𝑑𝑒 𝑠𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒𝑎𝑙ă 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑒𝑙 𝑑𝑒 𝑙â𝑛𝑔ă 𝑚𝑖𝑛𝑒? 𝑀ă 𝑔â𝑛𝑑𝑒𝑠𝑐 î𝑛𝑡𝑜𝑡𝑑𝑒𝑎𝑢𝑛𝑎, 𝑐𝑎 ș𝑖 𝐻𝑟𝑖𝑠𝑡𝑜𝑠, 𝑐𝑒 𝑠ă 𝑓𝑎𝑐 𝑐𝑎 𝑠ă 𝑛𝑢 𝑓𝑖𝑢 𝑝𝑟𝑖𝑐𝑖𝑛ă 𝑑𝑒 𝑠𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒𝑎𝑙ă, 𝑠ă 𝑛𝑢 Î𝑙 𝑚𝑢𝑡 𝑝𝑒 𝐻𝑟𝑖𝑠𝑡𝑜𝑠 𝑑𝑖𝑛 𝑖𝑛𝑖𝑚𝑎 𝑐𝑒𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑙â𝑛𝑔ă 𝑚𝑖𝑛𝑒, 𝑠ă 𝑛𝑢 î𝑖 𝑖𝑎𝑢 𝑙𝑖𝑛𝑖ș𝑡𝑒𝑎, 𝑠ă 𝑛𝑢 𝑖-𝑜 𝑓𝑢𝑟?  Ș𝑖, 𝑣𝑒𝑑𝑒ț𝑖, 𝑐ă 𝑙𝑖𝑛𝑖ș𝑡𝑒𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑠𝑒 𝑓𝑢𝑟ă ș𝑖 î𝑛 𝑚ă𝑛ă𝑠𝑡𝑖𝑟𝑒, 𝑠𝑒 𝑓𝑢𝑟ă ș𝑖 î𝑛 𝑣𝑖𝑎ț𝑎 𝑑𝑒 𝑓𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑒, 𝑠𝑒 𝑓𝑢𝑟ă ș𝑖 î𝑛 𝑠𝑜𝑐𝑖𝑒𝑡𝑎𝑡𝑒, î𝑛 𝑙𝑢𝑚𝑒𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎. 𝐶âț𝑖 𝑛𝑒 î𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏ă𝑚 𝑠𝑒𝑎𝑟𝑎, 𝑎ș𝑎 𝑐𝑢𝑚 𝑛𝑒 𝑠𝑝𝑢𝑛𝑒 𝑝𝑠𝑎𝑙𝑚𝑖𝑠𝑡𝑢𝑙 𝐷𝑎𝑣𝑖𝑑, î𝑛 𝑎ș𝑡𝑒𝑟𝑛𝑢𝑡𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑒: 𝑂𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑢𝑖 𝑖-𝑎𝑚 𝑓𝑢𝑟𝑎𝑡 𝑒𝑢 𝑎𝑠𝑡ă𝑧𝑖 𝑙𝑖𝑛𝑖ș𝑡𝑒𝑎, 𝑐𝑢𝑖 𝑖-𝑎𝑚 𝑙𝑢𝑎𝑡 𝑒𝑢 𝑎𝑠𝑡ă𝑧𝑖 𝑙𝑖𝑛𝑖ș𝑡𝑒𝑎?  𝐶â𝑡𝑖 𝑛𝑒 î𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏ă𝑚? 𝐶𝑟𝑒𝑑 𝑐ă 𝑜 𝑓𝑎𝑐𝑒𝑚 𝑑𝑒 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑝𝑢ț𝑖𝑛𝑒 𝑜𝑟𝑖, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟...

    "Viaţa  duhovnicească  este  sârguinţa  fără  participarea  simţurilor,  descrisă  de Sfinţii  Părinţi.  Minţile  Sfinţilor  se  înalţă  deasupra  celor  materiale  şi deasupra grosolăniei trupului, şi încep să vadă, minunându-se  de Dumnezeu.  Aceasta este starea desfătării de bunurile  viitoare, care se  dau  în  libertatea  vieţii  fără  de  moarte,  în  viaţa  după  Înviere,  când firea  omenească  nu  va  înceta  a  se  minuna  veşnic  de  Dumnezeu… Şi  cum  poate  atunci  mintea  să  se  îndepărteze  de  frumuseţea  lui Dumnezeu? Şi  oare  pe  unul  ca  acesta  îl  va  necăji  moartea,  sau  nevoia trupească,  sau sărăcia,  sau piedicile,  sau...

       „Dacă  grăuntele  de  grâu,  când  cade în  pământ,  nu  va  muri,  rămâne  singur;  iar  dacă  va  muri,  multă  roadă aduce."    Aşadar,  mori,  dacă  vrei  să  fii  roditor;  mori  cu  adevărat,  aşa  încât să  ai  în  inima  ta  simţământul  că  ai  murit.  Ca  mortul,  care  este  nepăsător faţă  de  tot  ce-l  înconjoară,  să  fii  şi  tu:  te  laudă  -  taci,  te  ocărăsc  -  taci, capeţi  câştig  -  taci,  eşti  sătul  -  taci,  eşti  flămând  -  taci.    Aşa  să  fii  faţă  de toate  cele  din  afară,  iar  lăuntric  să  fii  acolo  u...

     "Toate cu cuviință și după rânduială să se facă” (I Cor. 14, 40), iarăși atingând pe cei ce voiau să se sluțească în biserică, ca de famfaronadă, câștigându-și epitetul nebuniei, și nepăstrându-și ordinea cea cuvenită lor. Că nimic nu edifică atât de mult, ca buna rânduială, ca pacea, ca dragostea, după cum și cele contrar totul dărâmă. Și aceasta ar putea-o vedea cineva nu numai în cele duhovnicești, ci și în toate celelalte. Dacă vei tulbura ordinea, fie în cor, fie în corabie, fie în armată, fie în hipodrom, și scoțând pe cele mari din locul lor, vei introduce pe cele mici în locul acelora, toate le-ai corupt, și toate sunt răsturnate pe dos.    Deci iubiților, nici noi să nu stricăm ordinea și buna rânduială, nici capul să nu-l prefacem în picioare, și nici picioarele să le ridicăm în locul capului. Aceasta se întâmplă, când dreapta judecată o aruncăm jos, iar poftele, mânia și plăcerea le punem în locul judecății, de unde apoi și vine o mare tulburare,...

    "Aproape  toţi  s-au  clătinat.  Limba  multora  încă  nu  grăieşte  împotriva credinţei;  însă  puţine  inimi  nu  s-au  abătut  pe  cărări  străine.    Care  este pricina?    Necredinţa  a  început  să  fie  în  interesul  lor,  fiind  din  ce  în  ce  mai trebuincioasă  pentru  ascunderea  intereselor  străine  de  credinţă  ale  inimii. Aici  este  rădăcina  răului.  Nu  raţiunea  este  potrivnică  credinţei,  ci  inima destrăbălată.  Raţiunea  nu  e  vinovată  decât  pentru  aceea  că  se  supune inimii  si  acceptă  să  cugete  nu  după  principiile  adevărului,  ci  după  dorinţele inimii.  ...

Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Adormirii Maicii Domnului, glasul al 4-lea: P opoare, înainte dănțuiți, din mâini bătând cu credință și cu dragoste vă adunați astăzi bucurându-vă și luminat cântați toți cu veselie. Că Maica lui Dumnezeu urmează să treacă de la cele pământești la cele de sus cu preamărire. Pe aceea cu cântări pururea să o mărim că este Născătoare de Dumnezeu. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: S ă cântăm Domnului, Cel Ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, căci cu Slavă S-a preaslăvit. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. S ă cântăm Domnului, Cel Ce a mutat în latura celor vii pe Preasfânta și Curata Maica Sa cea după trup. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. C a să vezi Frumusețea și să te îndulcești de podoaba Fiului tău, Fecioară, la Dânsul, mutându-te, ai alergat. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. C um ai răbdat moarte, Ceea ce ai născut p...

  "Căci precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și Venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. " Marcu 13, 21-23  Luca 17, 24 lov 39, 30/Avacum 1, 8/ Luca 17, 37  "Zice [Domnul]:,,De vor veni înşelătorii, zicând că a venit Hristos, dar este «<în pustie≫ ascuns sau în oarecare casă sau întru cele mai dinlăuntru locuri ale acesteia, să nu vă lăsaţi înșelați, pentru că Venirea lui Hristos nu are nevoie de cineva ca s-o arate, că prea arătată va fi tuturor, «precum fulgerul» - pentru că fulgerul este şi fără de veste şi tuturor prea arătat". Deci, aşa şi Venirea Domnului va fi arătată tuturor celor din lume, căci nu se va muta atunci Dânsul din loc în loc, ca la Venirea cea dintâi, ci,,întru clipeala ochiului" [într-o clipită] va fi de față (1 Corinteni 15, 52). Şi după cum peste trupul cel mort [,,stârv"] îndată se adună „,vulturii", aşa şi unde va fi Hristos vor veni toți Sfinții, cei ce z...

  "Atunci vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu. Atunci mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții; și se vor urî unii pe alţii.  Și mulți prooroci mincinoși se vor scula și vor amăgi' pe mulți. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci.  Dar cel ce va răbda până la sfârşit acela se va mântui. " Psalm 49, 17/ Matei 10, 17/Marcu 13, 9/Luca 21, 12, 17/loan 15, 20/Faptele Apostolilor 4, 1-3/ Apocalipsa 2, 10 Luca 21, 16/2 Timotei 1, 15 Deuteronom 13, 1-3/Marcu 13, 6/ 2 Petru 2,1  Marcu 13, 13/Evrei 3, 6 Apocalipsa 2, 10  "Spune de mai înainte relele care se vor întâmpla, îndrăzneţi făcându-i pe ucenici prin a le grăi lor acestea de mai înainte. Căci întâmplarea năpraznică obişnuiește a înspăimânta și a turbura. Deci, le potoleşte frica, propovǎduind mai dinainte răutăţile ce vor să fie: zavistiile, vrăjmăşiile, smintelile, proorocii cei mincinoși - care sunt înaintemerg...