"Smerirea aceasta care vi s-a făcut, anume să plângeți ca niște părăsiți de Dumnezeu, n-ar fi fost posibilă în alt fel, chiar dacă v-ați fi nevoit ani mulți. Omul de mic păcătuiește cu cuvântul, cu privirea, cu cugetul, cu pogorământul, cu consimțământul, cu fapta, și printr-o frică, printr-un accident brusc, printr-o pagubă mare i se iartă toate acelea și devine ca diamantul, ca sticla, așa cum era mai înainte. Dincolo de toate acestea, se mai întâmplă și din ura diavolului. Văzându-ne că vrem să ne mântuim, ni se face piatră de poticnire și de smintire, ca să împiedice vrerea noastră cea bună, să ne ducă la deznădejde, la necredință, la descurajare, la boală, la întristare și durere. Să nu vă întristați peste măsură, deoarece tristețea fără măsură naște nebunie."
Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea (Cuviosului Iosif Isihiastrul)

Comentarii
Trimiteți un comentariu