“Sf. Casian începe cu cele  două feluri de trufie  : una care asaltează pe monahii duhovnicești și pe cei mai înaintați, iar cealaltă, care privește pe tinerii începători, cea dintîi referindu-se în special la Dumnezeu, iar cealaltă la oameni (cap. 1—2). Primul fel de trufie, cea duhovnicească,  slabește toate virtuțile, în special dreptatea și sfințenia, ca o boală generalizată, care prăbușește întregul organism : prin lăcomie, desfrîu, mînie etc., dărîmînd zidurile sfințeniei și nemailăsînd în sufletul monahului nici o umbră de libertate (cap. 3). Prăbușirea, datorită trufiei a strălucitului înger Lucifer, ne arată ce primejdios este acest păcat pentru niște oameni supuși cărnii ca noi. El a crezut că deține prin însăși firea lui splendoarea înțelepciunii și frumuseții virtuților și nu de la Creatorul a toate făpturile și s-a socotit asemenea lui Dumnezeu, de care nu mai avea nevoie. «A iubit cuvintele pieirii» (Ps. 51, 3), prin care spusese : «Ridica-mă-voi în ceruri» ...

  "Omul poate căuta cu disperare iubirea și să ajungă tocmai acolo unde iubirea lipsește. Își oferă trupul ca să nu fie părăsit, acceptă relații care îl umilesc, confundă dorința cu apropierea și plăcerea cu intimitatea. Pentru câteva clipe pare că golul s-a umplut. Apoi liniștea trece și rămâne aceeași întrebare: „De ce tot nu mă simt iubit?” Pentru că inima cere infinitul, iar noi încercăm uneori să-i închidem gura cu o plăcere de câteva minute.  Aici desfrânarea nu mai este numai o încălcare de poruncă. Devine tragedia unei iubiri căutate în locul greșit. Omul cere unui alt om ceea ce niciun om nu poate purta: să-i vindece toate rănile, să-i garanteze că nu va fi niciodată singur, să-i umple lipsa de Dumnezeu. Și când celălalt nu poate, vine furia, schimbarea, căutarea altuia. Vindecarea începe când încetăm să ne mai vindem foamea drept iubire. Trupul nu este dușmanul sufletului. Dar nici nu poate deveni Dumnezeul lui. Iubirea adevărată nu consumă omul. Îl păstrează întreg....

 SFÂNTA CUVIOASĂ ELISABETA A TĂCUT. EA A VĂZUT SFÂRȘITUL OMULUI AȘA CUM ÎL ȘTIAM " N ăscută pe 16 iulie 1970, în satul Benia, comuna Moldova Sulița, județul Suceava, purta în viața civilă numele Rodica Lazăr. La data de 9 septembrie 1986, fata Rodica Lazăr, la numai 16 ani, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. În anul 1988, de praznicul Sfintei Treimi a primit binecuvântarea să poarte culion și rasă. Pe data de 12 de-cembrie 1990, de sfântul ierarh Spiridon a primit rangul de rasoforă cu numele de Elisabeta. În anul 1991 a primit ascultarea de lucrătoare la atelierele mănăstirii Pasărea, unde se produceau obiecte de cult și bisericești. În ace-lași an a frecventat Școala de muzică psaltică din București, la Părintele profesor Victor Frangulea. La 22 mai 1996, din mila lui Dumnezeu, maica Timoteia i-a făcut chemare să meargă în Țara Sfântă, unde a făcut ascultare de paraclisier și cântăreț bisericesc la strană, la Biserica Românească de la Ierusalim. În anul 1...

T u , Măicuța cea mai bună Dintre câte-au fost şi sunt, Vino de ne-ajută nouă Cu al Tău Acoperământ!.. Vino, că ne-au tras în mreje Toate de pe-acest Pământ Şi nu mai găsim scăpare De nu vei veni curând!.. Vino , c-am uitat obârşia Ăstui neam creştin şi sfânt, Câtă cinste ne-a dat nouă Fiul tău cel Bun şi Blând!.. El S-a răstignit pe Cruce Şi ne-a' mbrățişat tăcând, Luând tot păcatul nostru  Şi iertare dăruind.. Şi ne-a pregătit locaşuri Aşteptând cu dor nespus Să ne - 'ntoarcem toți acasa, Toți acolo- n ceruri Sus. . De n-ai fi Măicuță dulce Să te rogi la El mereu , Toți s-ar fi pierdut pe cale Când au fost în ceasul greu.. Doară Tu Măicuța sfântă Toată clipa foloseşti Fiului tău îndurare Cerând , să ne mântuieşti .. Am ajuns în vremuri grele Ne-a ajuns păcatul rău, De nu te rogi Tu fierbinte Ne va lăsa Fiul tău!.. Vino dar Măicuță sfântă Cu-al Tău Acoperământ Şi ridică lumea toată Din acest adânc mormânt.. Reaşeaz-o pe Cărarea Care duce-n Ceruri sus, Unde pe toți ne a...