"Iar Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a zis: Milă îmi este de mulţime, că iată, sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce; şi să-i slobozesc flămânzi nu voiesc, ca să nu se istovească pe drum.  Marcu 8, 1-3 / Ioan 6, 5 Mulţimile nu îndrăzneau a cere pâine, căci veniseră pentru vindecare. Iar El, fiind iubitor de oameni, le poartă de grijă. Și măcar de-ar fi şi avut mâncare, aceasta se va fi sfârşit, căci trecuseră „trei zile” de când au venit. Şi arată şi depărtarea de la care veniseră, atunci când spune „ca să nu slăbească pe cale”. Şi grăieşte acestea ucenicilor, voind să-i îndemne a-I zice: „Poţi să-i hrăneşti pe aceştia, precum i-ai hrănit şi pe cei cinci mii”. Dar ei încă nu pricep. Şi ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini, cât să săturăm atâta mulţime?  Numeri 11, 13, 22 / 4 Regi 4, 43 / Marcu 8, 4 Încă nu pricep, cu toate că li se cădea să înţeleagă, căci El hrănise încă şi mai mulţi înainte, în pustie. Dar ...

  "Despre statornicie și despre creșterea copiilor O dinioară când organizatorii jocurilor publice organizau concursuri de lupta ei puneau foarte mare râvnă în a aduce în arena luptători tineri și puternici ca înainte de începerea luptei privind la aceste figuri de luptători puternici spectatorii să se umple de uimire. L a frații Macavei însă a fost dimpotrivă cu totul altfel. Aici nu era o luptă între oameni, ci o luptă grozavă și înfiorătoare între om și duhurile cele rele și la această luptă a adus Dumnezeu nu niște bărbați tari și puternici ci niște copii gingași împreună cu bătrânul Eleazar și cu o femeie gârbovită de ani, mama acestor copii. Ce este aceasta? Duci tu la luptă o vârstă așa de neputincioasă? C ine a auzit vreodată ca o femeie de vârstă asta să fi stat la luptă? Deși aceasta este neauzită răspunde Dumnezeu, nu voiesc a arăta cu aceasta un lucru de necrezut, nou și nemaiauzit, căci Eu nu sunt un astfel de organizator de lupte să las totul numai pe tăria luptă...

  "E ra obiceiul la Constantinopol în această zi de a scoate Lemnul Sfânt al Cinstitei și de-viața-făcătoarei Cruci din palatul imperial în procesiune până la catedrala Sfânta Sofia, la care participau mulțime de preoți și diaconi, care o tămâiau pe tot acest drum. Procesiunea se oprea pe parcurs la o fântână cu un baptisteriu, unde se făcea binecuvântarea apei, pentru ca apoi Sfânta Cruce să fie pusă pe masa altarului Sfintei Sofia. Din Marea-Biserică se făceau apoi, în fiecare zi, până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, precesiuni în cartierele orașului, pentru a purifica aerul și a-i proteja pe locuitorii capitalei de epidemiile ce se puteau răspândi cu repeziciuni la acea epocă și mai ales pe căldurile din luna august. Astfel, după ce a folosit tuturor celor care au cinstit-o cu credință, Sfânta Cruce era repusă în palatul împăratului. A stăzi începe Postul Adormirii Maicii Domnului, care durează două săptămâni, până la 15 august, și este asemănător, ca rânduială, cu c...

  "- Umple-ți cu Rugăciunea lui Iisus timpul în care nu faci nimic.  Pelerinul: -Nu am timp în care nu fac nimic, am ripostat eu pe jumătate în glumă.  Părintele Maximos: - Uite; conduci mașina, așa este? Când mergi cu mașina, nu poți nici să citești, nici să rezolvi probleme de matematică. Folosește acest timp ca să rostești Rugăciunea. Sau când gătești, când speli pe jos, când stai și aștepți autobuzul, rostește Rugăciunea. Dacă îți faci obiceiul să umpli aceste intervale goale de timp cu Rugăciunea lui lisus, vei simți o extraordinară binefacere în inimă, chiar extraordinară, te rog să mă crezi ! „Prin rugăciune începi să te unești cu Hristos cel Viu, care se află în străfundul ființei tale. "  „Să rostești cât de mult Rugăciunea lui Iisus. Când rostești Rugăciunea lui Iisus, este ca și cum te-ai plimba printr-un oraș poluat purtând o mască de oxigen pe față. Nimic nu te poate atinge și vătăma.” ... așa ne zicea Părintele Maximos, ucenic al Sfântului Cuvios Părint...

"Învățătura lăsată de Preotul Iosif Trifa reprezintă un medicament duhovnicesc esențial pentru omul modern, măcinat de frici și griji deșarte. Tradiția patristică nu privește frica pentru ziua de mâine ca pe o simplă emoție, ci ca pe o boală a sufletului desprins de purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Această acuratețe duhovnicească ne arată că liniștea nu se obține prin acumulare materială, ci printr-o reașezare a minții în rânduiala firească a harului. Când omul pierde legătura cu Izvorul vieții, întreaga sa existență devine o luptă epuizantă pentru supraviețuire. De ce apare frica zilei de mâine și cum ne învață Preotul Iosif Trifa să ne vindecăm Pentru a înțelege lucrarea concretă a harului în viața cotidiană, duhovnicul subliniază necesitatea unei abandonări totale a voinței proprii în mâinile Creatorului, arătând următoarele: „O, cum nu ştiu oamenii că Domnul binecuvântează această viaţă şi cu ajutorarea și purtarea de grijă a traiului vieţii noastre! Când trăieşti o viaţă îng...

  "Ca să-L cunoşti pe Dumnezeu trebuie să te deschizi lui Dumnezeu cu toată fiinţa. Aici nu există cunoaştere fără comuniune şi fără împărtăşire reciprocă. Cunoaşterea lui Dumnezeu este astfel una transformantă, presupune asemănarea cu El. Nu poţi să-L cunoşti pe Dumnezeu stând în afară de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este Binele, nu poţi să Îl cunoşti pe Dumnezeu fără să te îmbunătăţeşti. Dacă Dumnezeu este Frumos, trebuie să ne înfrumuseţăm şi noi.        Deci, cunoaşterea atributelor lui Dumnezeu nu este un procedeu abstract, ci cunoaşterea lui Dumnezeu înseamnă împărtăşirea de bunătatea lui Dumnezeu, de frumuseţea lui Dumnezeu, de adevărul lui Dumnezeu. Nu poţi să cunoşti Binele, dacă nu faci binele, nu poţi să cunoşti Frumosul, dacă nu devii frumos, iar dacă acest lucru este valabil şi pentru binele şi frumosul creat, limitat, cu atât mai mult când este vorba de Dumnezeu.        De aceea în cunoaşterea duhovnicească, religioasă, dimensiunea e...

  "– Gheronda, ce este sănătatea mintală? – Sănătatea duhovnicească înseamnă gânduri curate, o minte luminată și o inimă curățită care Îi găzduiește neîncetat pe Hristos și pe Maica Domnului. Multa cercetare de sine și rugăciunea ajută foarte mult la dobândirea sănătății sufletului. Rugăciunea este necesară pentru curățirea sufletului și a conștiinței și pentru păstrarea unei bune stări lăuntrice. Viața nu este, desigur, o tabără de odihnă; are bucurii, dar are și întristări. Înainte de Înviere vine Răstignirea. Loviturile încercărilor sunt necesare pentru mântuirea sufletului nostru, fiindcă îl luminează. Așa cum se întâmplă cu hainele: cu cât le frecăm mai bine la spălat, cu atât se curăță mai bine. La fel este și cu caracatița: cu cât este bătută mai mult, cu atât se frăgezește și se curăță mai bine. Și peștele este frumos când înoată viu în mare sau chiar când este în piață, cu solzii și măruntaiele lui, însă devine cu adevărat folositor numai după ce este curățat – chiar ...

  "A deveni preot este înfricoșător, pentru că ceea ce este dat preotului să săvârșească este tocmai ceea ce niciun om nu poate săvârși. Avem un singur Arhiereu — Domnul Iisus Hristos. Numai El poate săvârși Tainele, numai El poate dărui viață nouă oamenilor care și-au pierdut viața veșnică și tânjesc după ea. Și este cu adevărat înfricoșător pentru preot să stea înaintea Scaunului lui Dumnezeu. Îmi amintesc un episod din viața unui preot rus. La puțin timp după hirotonia sa, pentru prima dată trebuia să slujească singur — nu împreună cu alt preot, ci singur. S-a îmbrăcat cu rugăciune și cutremur, a stat înaintea sfintei Mese — și deodată l-a cuprins o spaimă atât de mare, încât a simțit că nu poate sta în acel loc sfânt. Nu putea rosti cuvintele pe care numai Domnul le poate rosti cu puterea și sfințenia Sa. Nu putea săvârși Liturghia… Era gata să-și scoată veșmintele, să-și ceară iertare de la credincioși și să plece, când deodată a simțit că Cineva s-a așezat între el și Sfânta...

  "Noi nu putem învăța și nu ne lăsăm învățați nici prin cuvinte, nici prin fapte. Dar totuși vrem să învățăm prin cuvinte și să ne facem altora doctori, când noi înșine suntem plini de răni. Gândește-te și la aceea că: «Nu toate sunt ușor de înțeles celor ce vor să înțeleagă, chiar dacă se pare că da». Deci cine nu se va mira de cei ce făgăduiesc, cu toată seriozitatea, să învețe acestea chiar și pe muieruștile ce trăiesc în desfătări și pe prunci. 2. Când Apostolul zice: «Iar de iubește cineva pe Dumnezeu, acela cunoscut este de El», (I Corinteni 8, 3) vrea să spună că iubindu-l noi pe Domnul, suntem cunoscuți de El. «Iar dacă suntem cunoscuți, suntem și învățați», zice Grigorie cel Mare atât în virtute cât și în teologie. Acesta cred că este și înțelesul sentinței: «Iubirea e născută de nepătimire; iar iubirea naște lumina cunoștinței». 3. Pe cine nu impresionează această sentință? Socotesc că mai ales pe cei ce mor pentru Mamona, adică pentru domnul și stăpânul lumii acest...

  "Dragostea este o dispoziție bună și afectuoasă a sufletului datorită căreia el nu cinstește nici unul dintre lucruri mai mult decât cunoștința lui Dumnezeu. Dar este cu neputință să ajungă la deprinderea dragostei cel ce e împătimit de ceva din cele pământești. 2. Dragostea este născută de nepătimire; nepătimirea, de nădejdea în Dumnezeu; nădejdea de răbdare și îndelungă răbdare; iar pe acestea le naște înfrânarea cea atot-cuprinzătoare. Înfrânarea la rândul ei, e născută de frica lui Dumnezeu, în sfârșit frica de credința în Domnul. 151 3. Cel ce crede în Domnul se teme de chinuri; cel ce se teme de chinuri se înfrânează de la patimi; cel ce se înfrânează de la patimi rabdă necazurile; cel ce rabdă necazurile va avea nădejde în Dumnezeu, iar nădejdea în Dumnezeu desface mintea de toată împătimirea după cele pământești; în sfârșit mintea desfăcută de acestea va avea iubirea către Dumnezeu. 4. Cel ce iubește pe Dumnezeu prețuiește cunoștința Lui mai mult decât toate cel...

  "F ratele a întrebat pe bătrânul zicând: rogu-te, Părinte, să- mi spui, care a fost scopul întrupării Domnului? - Și bătrânul răspunzând a zis: mă mir, frate, că, deși auzi în fiecare zi simbolul credinței, mă mai întrebi despre aceasta. Totuși îți spun că scopul întrupării Domnului a fost mântuirea noastră. - Iar fratele a spus: în ce fel, Părinte? - Și a răspuns bătrânul: Omul fiind făcut la început de Dumnezeu și așezat fiind în Rai, a călcat porunca și prin aceasta a căzut în stricăciunea morții. Pe urmă, fiind cârmuit prin Providența felurită a lui Dumnezeu generație după generație, a stăruit totuși să sporească în rău, fiind dus de feluritele patimi ale trupului, până la deznădejdea de viață. Din această pricină Fiul cel Unul Născut al lui Dumnezeu, Cuvântul cel mai dinainte de veci, care este Dumnezeu Tatăl, izvorul vieții și al nemuririi, ni s-a arătat nouă celor ce ședeam în întunericul și în umbra morții. Î ntrupându-se din Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, ne-a a...

  "După aceasta am văzut patru îngeri, stând la cele patru unghiuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici peste mare, nici peste vreun copac. 2 Și am văzut un alt înger care se ridica de la Răsăritul Soarelui și avea pecetea Viului Dumnezeu. Îngerul a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri, cărora li s-a dat să vatăme pământul și marea, 3 Zicând: Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până ce nu vom pecetlui, pe frunțile lor, pe robii Dumnezeului nostru. 4 Și am auzit numărul celor pecetluiți: o sută patruzeci și patru de mii de pecetluiți, din toate semințiile fiilor lui Israel: 5 Din seminția lui Iuda, douăsprezece mii de pecetluiți; din seminția lui Ruben, douăsprezece mii; din seminția lui Gad, douăsprezece mii; 6 Din seminția lui Așer, douăsprezece mii; din seminția lui Neftali, douăsprezece mii; din seminția lui Manase, douăsprezece mii; 7 Din seminția lui Simeon, douăsprezece mii; din seminția lui Lev...