Fericitul Bătrân Arsenie Spileotul (1886-1983), care s-a nevoit vreme de aproape 40 de ani împreună cu Bătrânul losif isihastul (1897-1959).  Pururea pomenitul Bătrân Arsenie Spileotul (adică "al peşterilor") era de origine din Pont. La vârsta tinereţii, arzând de dumnezeiasca râvnă, a plecat pe jos din Rusia spre Constantinopol, iar de acolo, cu vaporul, la Sfintele Locuri, unde, vreme de zece ani, a slujit neobosit la Biserica Preasfântului Mormânt şi în alte locuri de închinare. Acolo, prin dumnezeiasca iconomie, a cunoscut cu un mare şi vestit nevoitor din Eghina, Bătrânul leronim, de la care a luat primele lecţii ale vieţii de nevoinţă mai înalte. Dar acest suflet însetat, arzând de dragostea după Dumnezeu, zicând dimpreună cu psalmistul David: "Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă" (Ps 62: 2-3), a părăsit zgomotele lumii şi s-a mutat la Athos, în Grădina Maicii Domnului. Predându-se cu tot...

Vistierie de daruri, ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, acest trimis al lui Dumnezeu pământului românesc din îndepărtata Ivirie (Georgia), nu a îngropat nici un talant din câți i-au fost dăruiți de Dumnezeu și pe toți, ca o slugă bună și credincioasă, i-a înmulțit. Însemnându-l la botez cu numele Sfântului Apostol Andrei, părinții săi, Ioan și Maria, l-au crescut în evlavie și dreaptă credință. Ocrotit fiind de Bunul Dumnezeu în robia turcească în care a căzut, tânărul Andrei își arătă - de timpuriu - ascuțimea minții, deprinzând cu ușurință limbile greacă, turcă, slavă veche, arabă, iar mai târziu și limba română. După mărturiile vremii, se pare că după ce a scăpat din robia turcească, a trăit în preajma Patriarhiei de la Constantinopol unde a învățat arta sculpturii în lemn, pictura și broderia. Către anul 1690, evlaviosul voievod, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu îl aduce la București unde, după ce învață meșteșugul tiparului în tipografia domnească, se mută la mânăstire...

" A cesta s-a născut din părinți țărani simpli și, crescând, s-a făcut mare, dar fără de învățătură și în urmă a venit la mănăstire. Deci, îmbrăcându-se în chip monahicesc, s-a făcut slujitor monahilor. Și fiindcă petrecea totdeauna la bucătărie, ca un om simplu, era defăimat de toți și suferea fericitul toate defăimările cu bărbăția inimii și cu liniștea gândului, fără a se tulbura cât de puțin. Ca măcar că era simplu la cuvânt, însă nu era prost, ci cu înțelegere precum aceasta se va arăta mai curat din cele ce se vor spune de aici înainte. Că în mănăstirea aceea, unde se află fericitul acesta Eufrosin, era și un preot, iubitor de Dumnezeu, care se ruga cu sârguință, ca să-i arate Dumnezeu bunătățile pe care le vor dobândi cei ce-L iubesc pe Dânsul. D eci, într-o noapte, dormind preotul, i se arată, în somnul lui, că se afla într-o grădină și privea cu mirare la bunătățile cele preaveselitoare ce se aflau acolo și vedea și pe Eufrosin, bucătarul mănăstirii, care stă în mijloc...

 " M utarea moaștelor Sfântului Ierarh Nectarie a avut lo pe data de 3 septembrie 1953, si au fost așezate la Mănăstirea "Sfânta Treime", din Insula Eghina (Grecia).    Viața Sfântului Ierarh Nectarie începe într-o familie săracă de pe malul marii Marmara. La vârsta de 14 ani a plecat la Constantinopol ca să lucreze și să se școlească. În anul 1866, la vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleacă în insula Chios ca să predea ca învățător. Aici devine călugăr, cu numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876, în celebra mănăstire Nea Moni. Un an mai târziu a devenit diacon. In 1885, Sfântul Nectarie pleacă la Alexandria – Egipt, unde a fost hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo. In 1889, a fost hirotonit episcop de Pentapole. După doar un an, a fost alungat din Egipt în urma calomniilor unor clerici invidioși. A trebuit să se întoarcă la Atena, singur, nebăgat în seama, disprețuit, în mari lipsuri materiale. A rămas activa ani predicator (1891-1894), iar apoi a...

  P ărintele Serafim Rose:  „Când am intrat într-o biserică ortodoxă pentru prima oară, ceva în inima mea mi-a spus ca eram acasă!” Fiind dăruit cu o inteligență de excepție, considerat un tânăr “geniu” potrivit pentru o strălucită carieră în știință sau matematică, tânărul Eugene era licențiat în limbi orientale și vizitase diferite temple orientale, studiind filosofia și religiile orientale tradiționale, primind titlul de master în limbi orientale. Cunoscuse creștinismul din copilărie, mama sa frecventând biserica protestantă. Apoi a primit cunștinte despre Scripturi la biserica presbiteriana, în apropiere de casa sa. In liceu interesul sau religios a încetat. Pentru a compensa lipsa religiei, Eugene si-a îndreptat avântul pentru cunoaștere către științe. „Când am intrat într-o Biserică Ortodoxă pentru prima oara s-a întâmplat ceva cu mine ce nu mi se mai întâmplase în nici un templu budist sau în vreun alt templu oriental. Ceva în inima mea mi-a spus ca eram acasă, că toată...

  Dreptul Iezechia (721-691 î.Hr.) era fiul regelui necredincios Ahaz. Viața Dreptului Iezechia e descrisă în Vechiul Testament, 4 Regi 18-20. A devenit rege al regatului Iuda la vârsta de douăzeci și cinci de ani și a domnit la Ierusalim timp de 29 de ani. Înflăcărat adorator al Adevăratului Dumnezeu, Iezechia a redeschis Templul lui Solomon. În vremea sărbătoririi Paștelui evreiesc, la care a invitat pe toți supușii regatului lui Israel, Iezechia dădu ordin să se distrugă idolii din tot regatul, reamintind oamenilor cum fuseseră pedepsiți strămoșii care se lepădaseră de Dumnezeul Cel Adevărat. După aceasta, idolatria a încetat nu numai în regatul lui Iuda, ci în multe locuri din regatul lui Israel. Pentru aceasta, Dumnezeu l-a scăpat de dușmani și i-a îndeplinit rugăciunile. Astfel, în al patrusprezecelea an al domniei lui Iezechia, regele asirian Senaherib fiu al lui Salmanasar cucerind Israelul, și-a adunat forțele pentru a începe război împotriva lui Iezechia. Regele asirian c...

" C u trei zile în urmă, pe 23 august 2026, un monah îmbunătățit, recunoscut pentru viața sa duhovnicească, Părintele Varsanufie Turianski de la Lavra „Adormirii Maicii Domnului” Sviatohirsk, din estul Ucrainei, a fost omorât cu bestialitate de către trei ucigași. Ucigașii au fost descriși de un alt martor grav rănit, ca fiind soldați care purtau uniforma armatei ucrainene. MONAHUL VARSANUFIE DIN BISERICA UCRAINEANĂ A FOST MARTIRIZAT CU CRUZIME Moartea demnă a monahului Varsanufie Atacul ucigaș a avut loc în jurul orei 11:00 dimineața, în curtea mănăstirii, mai exact în apropierea Bisericii Sfântul Nicolae, situată în partea de sus a complexului monahal. Părintele Varsanufie, cel care a ținut piept atacatorilor, a fost înjunghiat cu cuțitul, suferind mai multe lovituri, inclusiv la nivelul feței. Martorii declară că părintele a murit demn, rugându-se și rostind următoarele cuvinte: „Slavă Domnului Iisus Hristos! … Sunt monah…”. Această crimă cutremurătoare, care a șocat întreaga l...

  SCHIMONAHIA NAZARIA Mânăstirea Văratic - Neamț († 1814) 191 "V iața schimonahiei Nazaria a fost din început înconjurată de necazuri și ispite. Era de loc din Brașov. Mai întâi a fost căsătorită și a născut doi copii. Apoi, murindu-i soțul, a rămas din tinerețe văduvă. Nu după mulți ani, cu voia lui Dumnezeu, i-au murit și copiii. Rămânând singură și dorind să slujească lui Hristos, a intrat în nevoința vieții călugărești. Mai întâi a petrecut în Schitul Scânteia din Vrancea, unde a fost făcută rasoforă cu numele de Natalia. Apoi se mută la Schitul Bonțești. Aici primi marele și îngerescul chip sub numele de Nazaria. D orind o nevoință duhovnicească mai înaltă, schimonahia Nazaria a venit în ținutul Neamț, la Schitul Pârâul Carpenului–Pipirig. Aici a cunoscut pe marele duhovnic Iosif Pustnicul, care a strămutat obștea de aici la Schitul Durău, sub Muntele Ceahlău, unde luă ființă o renumită sihăstrie de călugărițe. La Durău s-a nevoit schimonahia Nazaria 14 ani de zile, în tăc...

" S FÂNTUL GHERASIM , IZGONITORUL DIAVOLILOR ŞI VINDECĂTORUL BOLILOR PSIHICE, a vieţuit între anii 1506-1579. El provenea din familia Notaras, care era una dintre cele mai bogate şi mai apreciate familii din Grecia. La 18 ani, după terminarea studiilor, a părăsit confortul casei părinteşti şi a plecat într-un pelerinaj în locuri sfinte: Muntele Atos, Muntele Sinai, Ierusalim. A fost tuns în monahism în Muntele Atos, a trăit timp de 12 ani la Ierusalim, a petrecut vreme îndelungată în Creta şi Zachintos, iar în 1555 a ajuns în Kefalonia. Aici şi-a petrecut primii 5 ani într-o peşteră în regiunea Lassi, iar apoi a ajuns în zona în care astăzi este situată Mănăstirea Sfântului Gherasim, aproape de Valsamata. El a transformat această Mânăstire într-un loc de îngrijire pentru săraci şi, astfel, ea a devenit un centru de caritate creştină. Locuitorii Insulei Kefalonia îl cinstesc cu mare evlavie pe Sfântul Gherasim şi consideră că el este cel care îi ocroteşte şi îi vindecă de boli. Ca...

  "A cești sfinți au trăit în zilele sălbăticitului Leon, care nu suferea sfintele icoane și le ardea. Pentru aceea s-a apucat el să pogoare și cinstita icoană a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care se afla la poarta de aramă. Și au făcut scări și au pus lemne lungi, și s-au suit pe scări, vrând să o pogoare. A tunci vitejii aceștia apucând de scară și trăgând-o la dânșii, au surpat cu capul în jos pe cel urcat pe ea de l-au dat morții, și au anatematizat și au blestemat pe împărat. Împăratul dacă a aflat de aceasta, s-a umplut de mânie și a poruncit să se taie capetele tuturor celor ce s-au aflat de față acolo, al căror număr numai Domnul îl știe, fiindcă era mulțime multă de popor. Iar pe acești nouă Sfinți Mucenici bătându-i cu toiege îi băgă în temniță, poruncind să le dea pe fiecare zi câte cinci sute de lovituri. Și așa au răbdat cu bărbăție fericiții opt luni. Și dacă a văzut tiranul că li se sfârșea viața, a poruncit să fie mai întâi chinuiț...

  "E ra obiceiul la Constantinopol în această zi de a scoate Lemnul Sfânt al Cinstitei și de-viața-făcătoarei Cruci din palatul imperial în procesiune până la catedrala Sfânta Sofia, la care participau mulțime de preoți și diaconi, care o tămâiau pe tot acest drum. Procesiunea se oprea pe parcurs la o fântână cu un baptisteriu, unde se făcea binecuvântarea apei, pentru ca apoi Sfânta Cruce să fie pusă pe masa altarului Sfintei Sofia. Din Marea-Biserică se făceau apoi, în fiecare zi, până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, precesiuni în cartierele orașului, pentru a purifica aerul și a-i proteja pe locuitorii capitalei de epidemiile ce se puteau răspândi cu repeziciuni la acea epocă și mai ales pe căldurile din luna august. Astfel, după ce a folosit tuturor celor care au cinstit-o cu credință, Sfânta Cruce era repusă în palatul împăratului. A stăzi începe Postul Adormirii Maicii Domnului, care durează două săptămâni, până la 15 august, și este asemănător, ca rânduială, cu c...

  Sinaxar la Soborul Sfîntului Arhanghel Gavriil "A doua zi după Buna Vestire a Preacuratei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, Biserica de demult, prin tipicul Ierusalimului și prin rînduiala marelui locaș al Sfîntului Sava, a hotărît a sărbători Soborul Sfîntului Arhanghel Gavriil cu cîntări de laudă, cinstind pe bunul vestitor de bucurie. Pentru că se cuvine aceluia a fi cinstit de noi după vrednicie, ca cel ce a slujit taina mîntuirii noastre, aducînd Fecioarei celei fără de prihană vestire despre întruparea lui Dumnezeu Cuvîntul, în preacuratul ei pîntece. Pentru că, dacă un împărat pămîntesc, printr-un cinstit sol, aduce în cetate vreun cuvînt de milă împărătească, de toți cetățenii se cinstește mult, cu atît mai mult pe cel trimis de la Împăratul ceresc, cu preamilostivul cuvînt spre neamul omenesc, cel vestitor de veșnică mîntuire, pe Gavriil, cel mai ales voievod al îngerilor, cu datorie este a-l cinsti cu deosebită prăznuire. Iar cît este de cinstit acest sol dumnezeiesc...

Sfânta Veronica era de loc din Cezareea lui Filip (Paneas). Ea a fost cea tămăduită de Domnul nostru Iisus Hristos de curgerea de sânge care o chinuia de mulți ani (Matei 9, 20). În semn de mulțumire și slavă adusă lui Dumnezeu, ea a turnat o statuie de bronz ce-l reprezenta pe Mântuitorul ținând mâna unei femei îngenunchiate înaintea lui. La picioarele statuii -- unde pe o placă se putea citi: Lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii -- creștea o plantă tămăduitoare de orice boală. Veronica a așezat această statuie în fața casei ei, așa încât toți trecătorii să o cinstească și să-mi aducă aminte de modelul ei, Dumnezeu-Omul. Ducând o viață sfântă, Veronica s-a dus la Dumnezeu, ca și în ceruri să se bucure de Chipul Domnului. După o tradiție latină, sfânta Veronica a fost femeia care a șters fața însângerată a Domnului, când își purta El Crucea spre Golgota. Chipul Domnului ar fi rămas astfel imprimat pe mahrama, care a fost considerată astfel o icoană "nefăcută de mâna omenească". În...

" P ărintele Sofronie (Serghei Simeonovici) Saharov s-a născut pe 23 septembrie 1896, în familia unor credincioși ortodocși din Moscova, Rusia. Încă de mic, copilul s-a rugat foarte mult și a citit tot atât. Cunoștea bine cărțile multor scriitori clasici ruși, precum Gogol, Turgheniev, Tolstoi, Dostoievski și Pușkin. F iind înzestrat de Dumnezeu cu un mare talent artistic, la vârsta potrivită, Serghei s-a înscris la Academia de Arte din Moscova (1915-1917) și, apoi, la Școala de Pictură, Sculptură și Arhitectură, din același oraș (1920-1921). Pentru el, artă era un mijloc de a depăși realitatea prezenta, precum și de a descoperi și a trăi frumusețea cea veșnică. A fost închis de două ori de poliția bolșevică, la închisoarea moscovită Liubianka. Pentru că nu înțelegea bine iubirea creștină, pe care o vedea limitată, la vârsta de numai 17 ani, Serghei s-a afundat în mistica religiilor orientale. Î n anul 1921, el a plecat din Rusia și s-a îndreptat spre Occident, căutând să-și p...

Sf. Muceniță Lucia, născută în provincia italiană Campania, și-a dedicat viața lui Dumnezeu de mică, trăind în sărăcie și castitate. Pe când era doar o copilă, Lucia a fost luată prizonieră de Rix Vicarul și dusă într-un loc străin, obligând-o pe fecioară să jertfească la idoli. Însă ea și-a mărturisit cu curaj credința creștină fiind gata să îndure și torturi pentru Hristos. Văzând acestea Rix a rămas profund impresionat de credința Luciei, astfel încât i-a permis ei și servitorilor ei să stea într-o casă singuri ca să se poată ruga în voie. De câte ori trebuia să plece la luptă, Rix venea cu respect la Sf. Lucia și o ruga să se roage pentru el ca să se întoarcă victorios. După 20 de ani, aflând că împăratul Dioclețian a început prigoana împotriva creștinilor, Sf. Lucia i-a cerut lui Rix să o lase să meargă înapoi în Italia. Ea își dorea să-L slăvească pe Dumnezeu împreună cu compatrioții săi. La acea vreme, Sf. Lucia reușise să-l convingă pe Rix să treacă la creștinism, acesta ajungâ...

" S fântul Mucenic Ioan cel Nou din Suceava  a trăit în sec. al XIV-lea în orașul Trebizond. El era un comerciant, credincios, evlavios și ferm în ortodoxia sa, fiind generos cu cei nevoiași. O dată, aflându-se pe o corabie ocupându-se cu comerțul său, căpitanul vasului, care nu era ortodox, a intrat în conflict cu Ioan, discutând despre credință. Neplăcându-i cuvintele sfântului, căpitanul a hotărât să se răzbune și să-i facă probleme odată ajunși la Cetatea Albă. Cât vasul a acostat la Cetatea Albă, căpitanul s-a dus la conducătorul orașului care era închinător la foc și i-a spus că pe corabia sa se află un om învățat care vrea să devină și el închinător la foc. Astfel, conducătorul l-a chemat pe Ioan să se alăture închinătorilor la idol și să renunțe la credința sa. S fântul s-a rugat în secret chemându-L în ajutor pe Cel Care a spus: "Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiți dinainte ce veți vorbi, ci să vorbiți ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci...

" S fântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, la sfârşitul veacului al şaptesprezecelea, pe timpul împărăţiei lui Petru cel Mare. Anul cel mai probabil al naşterii sale este 1690, şi aceasta deoarece sfântul a participat ca soldat la războiul pe care îndrăzneţul ţar l-a întreprins împotriva turcilor în anul 1711. Luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azovului, Sfântul Ioan a fost vândut unui ofiţer superior turc care era eparh în Procopie (actualul Ürgüp (Urgup) – Capadocia – Turcia), Asia Mică, aproape de Cezareea Palestinei. Întorcându-se în ţinutul său, aga l-a luat cu sine şi pe Ioan. Turcia se umpluse de nenumărate mulţimi de robi ruşi care suspinau sub jugul greu al mahomedanilor şi cei mai mulţi dintre ei, pentru a li se uşura puţin suferinţa, s-au lepădat de Iisus Hristos şi s-au făcut musulmani. Sfântul Ioan, însă, făcea parte dintre acei tineri pe care îi înţelepţeşte cunoaşterea lui Dumnezeu, precum a spus Solomon: „Bătrâneţile cinstite n...

"Sfântul Efrem cel Nou – Marele Mucenic, Marele Tămăduitor, Grabnicul Ajutător întru toate nevoile și Marele Făcător de minuni – s-a născut în Grecia pe data de 14 septembrie 1384 (de ziua Sfintei Cruci). Sfântul Efrem cel Nou a rămas orfan de tată încă de mic copil, astfel că el împreună cu ceilalți 6 frați ai săi au fost îngrijiți numai de mama sa evlavioasă. La vârsta de 14 ani, Sfântul Efrem cel Nou a intrat ca monah in Mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de pe Colina Neprihăniților, din regiunea grecească Attica (de lângă localitatea Nea Makri). Pe data de 14 septembrie 1425 (tot de ziua Sfintei Cruci, când Sfântul Efrem cel Nou împlinea 41 de ani de viață și 27 de ani de aspră nevoință călugărească), Sfântul Efrem cel Nou a fost luat în robie de către turcii care au atacat mănăstirea de pe Colina Neprihăniților, iar ceilalți călugări din obștea sa au fost decapitați. Martiriul Sfântului Efrem cel Nou – Marele Mucenic din Nea Makri – a durat 8 luni: a început pe dat...