“Sf. Casian începe cu cele  două feluri de trufie  : una care asaltează pe monahii duhovnicești și pe cei mai înaintați, iar cealaltă, care privește pe tinerii începători, cea dintîi referindu-se în special la Dumnezeu, iar cealaltă la oameni (cap. 1—2). Primul fel de trufie, cea duhovnicească,  slabește toate virtuțile, în special dreptatea și sfințenia, ca o boală generalizată, care prăbușește întregul organism : prin lăcomie, desfrîu, mînie etc., dărîmînd zidurile sfințeniei și nemailăsînd în sufletul monahului nici o umbră de libertate (cap. 3). Prăbușirea, datorită trufiei a strălucitului înger Lucifer, ne arată ce primejdios este acest păcat pentru niște oameni supuși cărnii ca noi. El a crezut că deține prin însăși firea lui splendoarea înțelepciunii și frumuseții virtuților și nu de la Creatorul a toate făpturile și s-a socotit asemenea lui Dumnezeu, de care nu mai avea nevoie. «A iubit cuvintele pieirii» (Ps. 51, 3), prin care spusese : «Ridica-mă-voi în ceruri» ...

  "Dacă voim să smulgem din inimile noastre poftele trupeşti, trebuie să plantăm în locul lor imediat plăcerile duhovniceşti, pentru ca sufletul nostru prins în acestea să aibă permanent unde să zăbovească, respingând mrejele bucuriilor prezente şi vremelnice. Când mintea noastră, prin exerciţii zilnice, ajunge în această stare, atunci cu ajutorul experienţei, va lua cunoştinţă de conţinutul acelui verset pe care toţi îl cântăm, dar puţini îl înţeleg: „Pururea am văzut pe Domnul în faţa mea, fiindcă este la dreapta mea ca să nu mă clatin”." Sfântul Ioan Casian