"Când aveți un necaz, o ispită, o supărare sufletească, economică, trupească, fie că-i boală, fie ispită sau orice alt rău, îngenuncheați și rugați-vă să se facă voia lui Dumnezeu și nu a voastră… Domnul, Care a îngăduit ispita, îi dă totodată omului și mijlocul prin care să o depășească.
În orice ispită am cădea, dacă nu îngenunchem, dacă nu ridicăm mâinile și nu vărsăm lacrimi de implorare, ispita nu se îndepărtează… Ajutorul îl vom lua de la Hristos numai prin rugăciune.
* Dacă suntem nepăsători și trândavi în înfruntarea ispitelor, acestea se întăresc, devin mai amenințătoare, și păcatul devine mai primejdios.
* Rugăciunile pe care le facem cu căldură, de bunăvoie, cu durere și lacrimi vor fi ascultate.
* E cu neputință ca Dumnezeu să-l lase să piară pe omul pocăinței și al rugăciunii; e imposibil.
* Ceea ce vrea Hristos de la noi e să înțelegem păcătoșenia noastră, să avem cunoaștere de sine, să cerem iertare și să-L iubim sincer. Această iubire o cere Dumnezeu de la om, că altfel îl iubim pe diavol și ne ducem în iad.
* Dumnezeu nu va nesocoti rugăciunea smerită în duhul adevărului, ci se va îngriji și o va răsplăti. Când rugăciunea noastră este smerită, când este însoțită de faptele iubirii și milosteniei, Dumnezeu o va asculta și va răspunde.
* Prin ispitele de folos trebuie să trecem ca să ne mântuim, dar să ne rugăm la Dumnezeu să nu ne lase să trecem prin cele fără de folos și primejdioase. "
Despre credință și mântuire
Părintele Efrem Athonitul!

Comentarii
Trimiteți un comentariu