"C înd părintele nostru, Cuviosul Antonie al Pecerscăi, era vestit prin dăruirea de tămăduiri, a venit din Kiev, în peșteră la dînsul, acest fericit Agapit, dorind tămăduirea sufletească prin tunderea în schima monahală, pe care a și cîștigat-o cu înlesnire. El urma cu tot sufletul vieții celei asemenea cu îngerii a Cuviosului Antonie, care a fost singurul martor al nevoințelor lui. E l a văzut că acel mare bărbat slujea singur bolnavilor și-i tămăduia cu rugăciunea sa; însă, acoperindu-și darul rugăciunii sale ce i se dăduse, le dădea acelora verdețuri din mîncarea sa, ca și cum acelea erau pentru tămăduire. Drept aceea, văzînd aceasta, fericitul Agapit s-a ostenit mulți ani, rîvnind la nevoințele sfîntului stareț. Căci, atunci cînd se îmbolnăvea cineva din frați, fericitul își lăsa chilia sa și se ducea la fratele cel bolnav, căruia îi slujea și purta grijă de el; rugîndu-se lui Dumnezeu neîncetat pentru mîntuirea bolnavului, deși, de multe ori, i se lungea boala cuiva. A st...

  "C el care este al lui Hristos, P entru Hristos moare. S fântul Iustin, apărătorul adevărului, P uterea lui Hristos a recunoscut-o Ș i în scris a mărturisit-o. E l fără teamă tot imperiul l-a cutreierat A părându-I pe drepți, pe păgâni înfierându-i. E l cu adevărul a strălucit în întreaga lume. E l din cetate păgânească era, C hiar din cetatea celor zece leproși V indecați de Hristos Domnul, L eproși pe care El, Mântuitorul, i -a vindecat doar cu cuvântul. A cum a lui Iustin lepr-a minciunii V indecatu-s-a desăvârșit P rin puterea credinței lui în Hristos. E l pe creștini i-a apărat ca un tată. E l nebunia păgână puternic o a vădit. î mpăraților el le-a grăit adevărul, E l sfeșnic luminos a fost, p ână ce flacăra l-a mistuit, P ână ce vicleanul confrate T rupul i l-a ucis. D ar îngerii sufletul lui P urtatu-l-au la ceruri, Î n Raiul de unde ca un soare străluce, î ntocmai ca și-a lui Apologie, P roslăvind până azi numele lui Iustin, Ș i învățând lumea...

  "De unde războaiele, și de unde luptele dintre voi? Oare nu de aici: din poftele voastre care vi se războiesc în mădulare? 2 Râvniți și nu aveți; ucideți și geloziți și nu puteți dobândi; vă luptați și vă războiți. Nu aveți, pentru că nu cereți. 3 Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău, ca să risipiți în plăcerile voastre. 4 Adulterilor a ! Nu știți oare că prietenia cu lumea e dușmănie cu Dumnezeu? Așadar, cel ce vrea să fie prieten cu lumea I se face vrăjmaș lui Dumnezeu. 5 Sau vi se pare că'n deșert grăiește Scriptura: Spre invidie tinde duhul pe care El l-a sălășluit întru noi b ? 6 Dar harul pe care El îl dă e mai mare. De aceea zice: Dumnezeu le stă'mpotrivă celor mândri, dar celor smeriți le dă har. 7 Supuneți-vă deci lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi. 8 Apropiați-vă de Dumnezeu, și Se va apropia și El de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor, și sfințiți-vă inima, voi, cei cu sufletu'n doi peri! 9 Pătrundeți-vă de durere. În...

  (…),,Cât aş dori, excelenţă, ca tu însuţi să poţi dobândi izvorul nesecat al harului divin şi să te poţi întreba întotdeauna: Sunt eu în Duhul lui Dumnezeu sau nu? Iar dacă eşti în Duh, binecuvântat sa fie Dumnezeu! Nu ai de ce să te mai întristezi. Eşti gata să te prezinţi dinaintea înfricoşatei Judecăţi a lui Hristos de îndată. Căci « în ceea ce vă voi afla, în aceea vă voi judeca ». Dar dacă noi nu ne aflăm în Duhul, noi trebuie să aflăm de ce şi pentru care motiv Domnul nostru Dumnezeu, Duhul Sfânt a voit să ne părăsească; iar noi trebuie să-L căutăm din nou, şi trebuie să continuăm cercetarea până ce Sfântul nostru Duh va fi aflat din nou şi va fi din nou cu noi prin bunătatea Sa. Iar noi trebuie să-i atacăm pe vrăjmaşii care ne îndepărtează de El până când praful se va alege de ei, aşa cum a spus proorocul David: " Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi prinde pe dânşii şi nu mă voi întoarce până ce se vor sfârşi. Zdrobi-i-voi pe ei şi nu vor putea să stea, cădea vor sub pic...

 

  " A desea creştinii nu acordă atenţia cuvenită rugăciunii lui lisus. Ei cheamă Numele Domnului sporadic și fără statornicie, de multe ori lăsându-și mintea să zboare precum un fluture de la un gând la altul. Dar atunci când credinciosul stăruie în chemarea Numelui, chiar dacă începe printr-o rugăciune rostită cu glas tare, silindu-și mintea să rămână zăvorâtă în cuvintele ei, el suferă încetul cu încetul o prefacere duhovnicească. Firea lui este dospită precum aluatul de energia lui Dumnezeu și este plămădită din nou. Veșnicia se apropie treptat de el până când ajunge să îl adumbrească cu puterea ei.  „În clipele cele mai grele ale destrămării organismului nostru fizic, rugăciunea «Iisuse Hristoase» devine veșmânt sufletului; când activitatea creierului încetează şi când devine greu a-ți aminti și a rosti orice altă rugăciune, atunci lumina cunoașterii lui Dumnezeu, ce purcede din Nume, devenită lăuntric parte din noi, va fi de neînstrăinat sufletului nostru”.  Prin ace...

  "Cel ce iubește pe Dumnezeu, acela crede totodată cu adevărat și săvârsește faptele credinții cu evlavie. Iar cel ce crede numai și nu este întru dragoste, nu are nici credința însăși, pe care socotește că o are. Căci crede cu o minte ușuratică ce nu lucrează sub greutatea plină de slavă a dragostei. Drept aceea, credința lucrătoare prin dragoste este marele izvor al virtuților. 22. Când cercetăm adâncul credinții, se turbură, dar când îl privim cu dispoziția simplă a inimii, se înseninează. Căci adâncul credinții fiind apa uitării relelor, nu rabdă să fie cercetat de cugetări iscoditoare. Să plutim deci pe aceste ape cu simplitatea înțelegerii, ca să ajungem la limanul voii lui Dumnezeu. 23. Nimenea nu poate iubi sau crede cu adevărat, dacă nu se are pe sine însuși pârîș al său. Căci când conștiința noastră se turbură prin mustrările ce și le face, nu mai e lăsată mintea să simtă mireasma bunurilor supralumești, ci îndată e cuprinsă de îndoială: pe de o parte dorește acea m...

"Împărate Ceresc, Preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi şi întru Fiul pururea Te odihneşti; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împărţi precum voieşti; prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua botezului nostru. Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi. Aşa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră, nici de rănile păcatelor; ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atotvindecătoare. Luminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor ce sunt în lume; înviază ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine, a face şi ce se cuvine a lepăda; îndepărtează şi înnoieşte inima noastră, ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte necuvioase. Îmblânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de ...

  "D ar lupta nu se oprește aici, avem de luptat cu nenumărate duhuri, dintre care cel mai mare este cel al desfrânării. Acesta își întinde mrejele până la ceruri și se coboară până în adâncurile de nepătruns. Tu postești, priveghezi, strigi la Dumnezeu, plângi, suferi; acesta, cu lucrarea satanei, nu încetează nici măcar o clipă, ci continuu luptă împotriva ta. Tu strigi, Îl cauți pe Hristos. Te lovești, plângi și acesta strigă „vreau femeie!” Și nu o zi sau un an, ci opt și zece și mai mulți ani." Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea (Cuviosului Iosif Isihiastrul)

I ubiți credincioși, "Astăzi trăim una dintre cele mai mari și mai luminoase sărbători ale Bisericii: Pogorârea Sfântului Duh, numită și Rusaliile sau Cincizecimea. La cincizeci de zile după Învierea Domnului și la zece zile după Înălțarea Sa la cer, Sfinții Apostoli se aflau adunați în Ierusalim, împreună cu Maica Domnului și ceilalți ucenici. Se rugau și așteptau împlinirea făgăduinței Mântuitorului, Care le spusese: „Veți primi putere când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi”. Și deodată s-a auzit un vuiet puternic, ca de vijelie. Limbi ca de foc s-au așezat peste fiecare dintre ei și toți s-au umplut de Duhul Sfânt. În acea clipă, Apostolii s-au schimbat. Frica lor a fost înlocuită de curaj, îndoiala de credință, iar slăbiciunea de putere dumnezeiască. Au ieșit înaintea lumii și au început să vestească Evanghelia lui Hristos tuturor popoarelor. De aceea, Rusaliile sunt numite pe drept cuvânt ziua de naștere a Bisericii. Din această zi începe răspândirea Evangheliei până la marg...

  "A cest sfânt apostol a fost unul dintre cei șaptezeci Apostoli mai mici. El este pomenit în Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel (Romani 16, 14). H ermas era elin de neam dar a trăit mult timp la Roma. El a fost episcopul cetății Filipopolis și și-a sfârșit alergarea pământească cu mucenicie. E l a alcătuit o carte foarte folositoare intitulată Păstorul, potrivit descoperirilor făcute lui de către un înger al Domnului. H ermas fusese un om foarte bogat dar, din pricina păcatelor lui și păcatelor fiilor lui el a ajuns în cea mai neagră sărăcie. O dată, pe când sta la rugăciune, un bărbat îmbrăcat în strai alb strălucitor a venit înaintea lui și i-a zis că el este îngerul pocăinței, trimis la el ca să stea cu el până la sfârșitul zilelor lui. Îngerul i-a dat și douăsprezece porunci: 1. Să crezi în Domnul Dumnezeu; 2. Să trăiești în simplitate și nevinovăție , să nu grăiești cele rele, să dai milostenii tuturor celor care cer; 3. Să iubești adevărul și să fugi...

  ( Ziua prăznuirii, Duminica Pogorârii Sfântului Duh, a Cinzecimii sau a Rusaliilor)       RUGACIUNILE ÎNCEPĂTOARE  P entru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi. Amin. Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori). Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. Doamne miluiește (de trei ori), Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, ...

  "A cesta a trăit în zilele împăratului Antonin (138-161), în cetatea Comane, ducând viață ostășească, mare la stat fiind și cărunt de bătrânețe. Deci, fiind prins pentru mărturisirea lui Hristos și adus înaintea dregătorului Sebastian, întâi, i-au zdrobit fălcile, i-au despuiat obrajii și i-au dezrădăcinat dinții. Au aprins, apoi, un cuptor și l-au aruncat în mijlocul flăcărilor și, ieșind fără de nici o stricăciune, a poruncit să-l omoare cu otrăvuri de moarte; deci mâncând otrăvurile și rămânând sănătos, a adus la credință pe cei ce le pregătiseră, care, mărturisind, și ei, pe Hristos Dumnezeu, li s-au tăiat capetele. Iar Sfântului, după ce i-au scos vinele trupului, i-au împuns ochii și l-au spânzurat, trei zile, cu capul în jos, apoi, văzându-l că nu moare, i-au tăiat capul și așa a trecut la Domnul."

  "S lăvite sunt, iubiților, darurile, care ni le-a comunicat astăzi Dumnezeu cel plin de dragoste, daruri, a căror mărime nu o poate descrie nici o gură omenească. D e aceea să ne bucurăm toți, să mărim și să proslăvim pe Domnul nostru, căci ziua de astăzi este o sărbătoare de bucurie și de desfătare. Precum timpurile anului urmează regulat unele după altele și se schimbă unele cu altele, așa și în biserică cu totul regulat o sărbătoare urmează alteia, și de asemenea trece de la una la alta. A șa cu puțin mai înainte noi am serbat ziua morții lui Hristos, apoi Învierea Sa, după aceea Înălțarea Sa, iar astăzi am ajuns la vârful tuturor darurilor harului lui Dumnezeu, și am ajuns la împlinirea făgăduinței date de Hristos. Adică că Hristos a zis: „când mă voi duce, voi trimite vouă alt mângâietor, și nu vă voi lăsa sărmani (Ioan 16, 7, 14, 16, 18). C unoașteți îngrijirea cea mare a Domnului? V edeți negrăita Lui bunăvoință către oameni? Î nainte cu câteva zile S-a înălțat la ce...

Darul limbilor va înceta (I Corinteni 13, 8) Iubiți credincioși, Pe cât ne va ajuta mila și îndurarea lui Dumnezeu astăzi vom vorbi despre încetarea darului vorbirii în limbi în Biserica lui Hristos. Darul vorbirii în limbi a fost dat de Dumnezeu Sfinților Apostoli la Duminica pogorârii Duhului Sfânt, dar numai pentru o vreme, cu scopul de a se converti mai ușor neamurile păgâne la creștinism. Într-adevăr, la pogorârea Duhului Sfânt, Dumnezeu a vorbit iudeilor prin gurile străinilor. Căci iudeii străini, auzind pe apostoli vorbind în limba lor despre faptele minunate ale lui Dumnezeu, au crezut (Fapte 2, 11). Despre darul vorbirii în limbi Apostolul Pavel a proorocit că va înceta în Biserică (I Corinteni 13, 8) deoarece a fost un dar și un semn numai pentru începutul creștinismului ca să-i convertească mai ușor pe necredincioși (I Corinteni 14, 22-28). Despre încetarea darului vorbirii în limbi în Biserică, arată luminat și marele dascăl și luminător a toată lumea, Sfântul Ioan Gură de...