"Și a început să le vorbească în pilde: Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn și a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.  Și la vreme, a trimis la lucrători o slugă, ca să ia de la ei din roadele viei. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o și i-au dat drumul fără nimic. Și a trimis la ei, iarăşi, altă slugă, dar şi pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul şi au ocărât-o.  Și a trimis alta. Dar şi pe aceea au ucis-o; și pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le. Mai avea și un fiu iubit al său și în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor rușina de fiul meu. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm şi moștenirea va fi a noastră. Și prinzându-l l-au omorât și l-au aruncat afară din vie. Ce va face acum stăpânul viei? Va veni şi va pierde pe lucrători, iar via o va da altora.  Psalm 79, 8/ Cântarea Cântărilor 8, 11 Isaia 3, 14; 5, 1/Ieremia...

  "Și chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia Crucea şi să-mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câștige lumea întreagă, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Matei 10, 38; 16, 24/Luca 9, 23; 14, 27 Matei 10, 39; 16, 25/Luca 9, 24; 17, 33/Ioan 12, 35 Matei 16, 26/Luca 9, 25 Psalm 48, 7-8/Matei 16, 26 De vreme ce Petru L-a dojenit pe El pentru că avea să se răstignească, Domnul cheamă mulțimea şi, întru auzul tuturor, către Petru mai mult arătând [îndreptând] cuvântul, zice: „Tu, o, Petre, Mă prihǎneşti [dojeneşti] pe Mine pentru că aleg Crucea, iar Eu îți zic ție că nimeni nu se va mântui de nu va muri pentru lucrul cel bun şi pentru adevăr”. Și vezi că nu a zis Domnul: „măcar de nu voieşte cineva, [trebui...

  "Și ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului și ale Sidonului și, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit. Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit și a căzut la picioarele Lui. Și femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Și Îl ruga să alunge demonii din fiica ei. Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor. Ea însă a răspuns şi I-a zis: Da, Doamne, dar și câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor. Și Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieşit demonul din fiica ta. Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată în pat, iar demonul ieşise. Matei 15, 21-22 (7, 27-30) Iosua 21, 44-45/Matei 15, 26-28 După ce a zis Domnul despre mâncări și i-a văzut pe iudeii că nu se supun, a trecut în hotarele păgânilor, că necrezând iudeii, mântuirea avea să ajungă la păgâni. Însă El mai întâi se sârguiește să...

  " Și chemând iarăși mulțimea la El, le zicea: Ascultați-Mă toți și înțelegeți: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă.  De are cineva urechi de auzit să audă. Și când a intrat în casă de la mulțime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. Și El le-a zis: Așadar și voi sunteți nepricepuți? Nu înțelegeți, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce? Că nu intră în inima lui, ci în pântece, și iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoțiile, uciderile,  adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, nerușinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, ușurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om.  Matei 15, 10 Matei 15, 11/Romani 14, 17/Tit 1, 15 Matei 11, 15/Marcu 4,9  Matei 15, 15-18  Facere 6, 5; 8, 21 Pilde...

  "Moale cu adevărat este Pilat, dar nu cu răutate, ca luđeü, că scoate afară pe Ilristos, vrând iarăşi să stingă mânia lor. Dar nici aya nu s-au îmblânzit, ci striga: „Răstigneşte-L... Răstigneşte-l pe El”. Şi văzând Pilat că în zadar se fac toate, zice: Luaţi-l pe El voi şi Îl răstigniţi, căci eu nu aflu într-Îl vină. Iar aceasta face, silindu-i pe ei spre lucru care nu era lor slobod, ca doară s-ar fi slobozit Iisus. Că cu, zice, care am putere să-L răstignesc, „Nici o vină nu aflu”; iar voi care n-aveţi putere să-L răstigniţi, ziceţi că este El vinovat. Luaţi-L dar pe El şi Îl răstigniţi, dar n-aveţi putere, deci dar să se slobozească omul. Aşa era scopul lui Pilat, mai blând adică, dar n-a stătut împotrivă pentru adevăr. Iar aceia şi la aceasta ruşinându-se zic: „Că după legea noastră dator este să moară, căci Fiu al lui Dumnezeu pe Sineşi S-a făcut”. Vezi răutatea cum nu se uneşte cu sine, sus zicea lor Pilat: „Luaţi-L pe El voi şi după legea voastră judecaţi-L pe El”. Şi ei...

 „Și nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel ce s-a pogorât din cer, Fiul omului, care este în Cer.” "Nici cuvântul acesta nu se arată să aibă vreo unire cu cele mai înainte de el, iar dacă cineva cu de-amănuntul va privi socoteala Domnului, se va arăta că foarte se uneşte cu cele mai înainte de el. Căci fiindcă învăţător şi prooroc a numit pe Domnul Nicodim, Nu Mã socoti-zice-că sunt de pe pământ ca un prooroc, trimis de la Dumnezeu ca să învăţ, ci de sus Mă socotește cum că M-am pogorât, cu Fiu, nu cum că sunt de pe pământ. Că nimeni din Prooroci nu s-a suit în Cer, numai Eu Unul Mă voi sui, precum M-am şi pogorât.Iar auzind cum Fiul Omului S-a pogorât din Cer, să nu socotești că trupul s-a pogorât din Cer, ca aceasta este a lui Apolinarie, carete a dogmatizat cum că Hristos avea trupul din Cer, și prin fecioara a trecut ca printr-un Solin. Ci fiindcă unul era ipostasul, adică o față era Hristos, din două firi alcătuit, pentru aceasta numirile cele ale omului se zic la Cuvântu...

  "Și ieșind Iisus din templu, S-a dus și s-au apropiat de El ucenicii Lui, ca să-I arate clădirile templului. Iar El, răspunzând, le-a zis: Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească.„Ieșind din templu", a arătat [Domnul] că se va muta [va pleca] de la iudei şi precum a zis că „se va lăsa casa voastră pustie” (Matei 23, 38), așa cu adevărat şi face.Și le spune dinainte ucenicilor despre risipirea [dărâmarea] templului, pentru că-i vedea pe ei cugetând cele pământeşti, uimindu-se de frumuseţea zidurilor și parcă întristându-se că se va lăsa „pustie" de către Dânsul o zidire atât de minunată. Și-i îndepărtează pe ei spre a nu se pironi la cele pământești și-i trimite la Ierusalimul cel Ceresc, zicând că aici [în Ierusalimul cel de jos], „nu va rămâne piatră pe piatră".Iar prin cuvântul: „Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească", Domnul face înaintevestirea dărâmării Ierusalimului...

  "Și îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie și să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va slobozi mulțimea.  Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage.  și făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El Singur pe țărm.  Și i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Și către a patra strajă a nopții a venit la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei.  Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este nǎlucă și au strigat. Căci toți L-au văzut și s-au turburat. Dar îndată El a vorbit cu ei şi le-a zis: Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți! Și S-a suit la ei în corabie și s-a potolit vântul. Și erau peste măsură de uimiți în sinea lor;  căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoșată. Matei 14, 22/loan 6, 15-17  Matei 14, 23/Luca 6, 12; 9, 18  Matei 14, 23 / loan 6, 16-17 Matei 14, 21-25 / Luca 24, 28/Ioan 6, 19 Ma...

  "Atunci a vorbit lisus mulțimilor şi ucenicilor Săi, zicând: Cărturarii şi fariseii au șezut în scaunul lui Moise; deci toate câte vă vor zice vouă, faceți-le și păziţi-le; dar după faptele lor nu faceți, că ei zic, dar nu fac. Neemia 8, 4. Deuteronom 17, 9/ Romani 2, 19. Când le-a astupat Domnul gura și a arătat că bolesc fără de vindecare, atunci şi vorbeşte despre ei. Şi arată viața și petrecerea lor, îndreptându-i pe cei ce ascultă ca să nu-i defaime pe dascăli, chiar de vor avea și viață stricată. Arată Domnul încă şi că nu se împotrivește Legii, învățându-i să facă cele ale Legii, chiar nevrednici fiind cei ce acestea-i învață - dar nu pentru cele ce învaţă aceștia, ci pentru viața lor stricată. Și zice [Domnul]: „Toate cele pe care le grăiesc dascălii, să socotiți că Moise le spune și mai vârtos [Însuşi] Dumnezeu".Dar, oare, se cuvine să facem toate cele pe care le spun, chiar dacă rele vor fi? Răspundem: întâi, că niciodată nu vor îndrăzni cei care învaţă să îndemne...

  "Și trecând Iisus cu corabia iarăși de partea cealaltă, s-a adunat la El mulțime multă și era lângă mare. și a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume lair, și văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui, și L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile Tale peste ea, ca să scape și să trăiască.Încă vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învățătorul? Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai. Şi n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru și pe lacov și pe Ioan, fratele lui Iacov. Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii și a văzut turburare și pe cei ce plângeau și se tânguiau mult. Și intrând, le-a zis: De ce vă turburați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme. Și-L luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce îl însoțeau și a intrat unde era copila. Și apu...

  "Și a venit de cealaltă parte a mării în ținutul Gadarenilor.  Iar după ce a ieşit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat, care îşi avea locuința în morminte, și nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanțuri, pentru că de multe ori fiind legat în obezi³ și lanţuri, el rupea lanțurile, și obezile le sfărâma, și nimeni nu putea să-l potolească și neîncetat noaptea și ziua era prin morminte și prin munți, strigând și tăindu-se cu pietre. Matei 8, 26, 28 Luca 8, 26-27 Matei spune că au fost doi îndrăciți, iar Marcu și Luca, unul, căci pe cel mai cumplit alegându-l dintre ei, povestesc numai despre acesta. Deci, vine îndrăcitul, mărturisindu-L pe lisus că este „Fiul lui Dumnezeu", că de vreme ce cei din corabie se îndoiau de El, mărturia de la vrăjmaşi, adică de la diavol, se face mai credincioasă [mai de crezut]. Și locuia acela,,în morminte", vrând [vrăjmaşul] să sădească în oameni rea părere că sufletele celor morți se fac draci, lucru...

  "Și a auzit regele Irod, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, și zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morți și de aceea se fac minuni prin el. Alții însă ziceau că este Ilie și alții că este Prooroc, ca unul din Prooroci. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus să-i taie capul; el s-a sculat din morți. Matei 14, 1-2; 16, 14 / Luca 9, 7-9, 19; 23,8 Acest Irod era fiul celui care a omorât pruncii (Matei 2, 16). Iar Marcu îl numește „împărat”, cu toate că el era doar tetrarh, adică numai stăpânitor peste a patra parte, neluând aminte [Evanghelistul] la numirea dregătoriei. Deci, acesta, auzind de minunile Domnului şi știind Irod cum că, drept fiind Ioan, fără de pricină l-a omorât, a socotit că acela a înviat din morți și după înviere a dobândit facerea de minuni, căci Ioan cât a trăit nici o minune n-a făcut, iar dintru înviere a socotit Irod că a luat Înaintemergătorul puterea de a face minuni. Alții socoteau „că este Ilie”, căci pe mulți îi mustra, precum atu...

" Și iarăşi a început lisus să învețe, lângă mare, și s-a adunat la El mulțime foarte multă, încât El a intrat în corabie și ședea pe mare, iar toată mulțimea era lângă mare, pe uscat. Și-i învăța multe în pilde." Matei 13, 1-3/ Luca 8, 4 "Deşi s-a părut că a gonit-o [alungat-o] pe Maica Sa, dară însă iarăşi o ascultă pe ea, căci pentru dânsa iese [Se duce] lângă mare. Apoi [lisus] sade [stǎ] în corabie pentru ca, avându-i pe toţi înaintea feței Sale, întru auzirea tuturor să grăiască și nimeni să nu fie dinapoi [să nu fie lăsat de o parte]. Și în învățătura Sa le zicea: Ascultați: Iată, ieșit-a semănătorul să semene. Și pe când semăna el, o sămânță a căzut lângă cale și păsările cerului* au venit și au mâncat-o. Și alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult. Și când s-a ridicat soarele, s-a veștejit” și, neavând rădăcină, s-a uscat. Altă sămânță a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbușit-o și rod n-...

  "Și a venit în casă, și iarăși mulțimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce". Și auzind ai Săi, au ieșit ca să-L prindă, că ziceau: Și-a ieşit din fire. Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul și că, cu domnul demonilor, alungă demonii.  Pilde 8, 34/ Marcu 6, 31 Ioan 7, 5; 10, 20 Matei 9, 34; 12, 14/Luca 11, 15 „Și auzind ai Săi" - poate cei ai Lui, poate cei dintru aceeaşi patrie sau şi frații Lui-„au ieșit ca să-L prindă” pe El, zicând că „nu-și este în fire", că adică are drac. Căci auzind că scoate dracii și tămăduieşte bolile, din pizmǎ socoteau că are drac și Și-a ieșit din fire. Drept aceea voiau să Îl prindă și să-L lege ca pe un îndrăcit. Întru acest chip socoteau despre Dânsul cei de aproape ai Lui.La fel ziceau şi cărturarii cei din Ierusalim că are drac şi, pentru că nu puteau grăi împotriva minunilor pe care le făcea [E]], întru alt chip Îl clevetesc, anume că face acestea cu ajutorul şi puterea dracilor.Și che...

  "Și plecând ei din Ierihon, mulțime mare venea în urma Lui. Şi iată doi orbi care şedeau lângă drum, auzind că trece lisus, au strigat, zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David! Dar mulțimea îi certa ca să tacă; ei însă și mai tare strigau, zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David. Şi Iisus, stând, i-a chemat şi le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Zis-au Lui: Doamne, să se deschidă ochii noștri. Şi făcându-I-se milă, Iisus S-a atins de ochii lor și îndată au văzut și I-au urmat Lui. Din veste [auzire] cunoscând orbii pe Domnul, au aflat vreme când trecea Dumnezeu pe „cale" şi au crezut că lisus, Cel din seminţia lui David după trup, era putemic să-i vindece pe dânşii. Iar ca unii care erau foarte fierbinţi în credință - măcar că erau opriţi să grăiască, nu tăceau, ci şi mai mult „strigau". De aceea, nici nu-i întreabă pe ei dacă au credinţă, ci numai ce voiesc, ca să nu creadă cineva că vrând ei una, alta le dă lor. Arată, aşadar, că nu pentru pomană st...

  "Ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor posteau și au venit și l-au zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc? Și lisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui să postească, cât timp este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească. Dar vor veni zile, când se va lua mirele de la ei și atunci vor posti întru acele zile. Matei 9, 11, 14 / Luca 5, 33 Și ucenicii lui loan nefiind de săvârşit [desăvârșiți], petreceau întru obiceiurile iudaiceşti. Drept aceea vin oarecare către Hristos, aducându-i şi pe aceștia spre pildă și învinuindu-L pentru că ucenicii Săi nu posteau deopotrivă cu dânşii. Iar El le spune: „Acum «Mire» sunt Eu și se cuvine să fie veseli și să nu postească, iar când Mă voi duce din viaţa aceasta, atunci în ispite vor cădea și vor posti şi se vor necăji [mâhni]".Iar „Mire" Se numeşte pe Sine nu numai pentru că sufletele cele feciorelnice le face mirese ale Sale, ci și pentru că vremea Venirii ...

  "Şi îndată ieșind ei din sinagogă, au venit în casa lui Simon și a lui Andrei, cu Iacov şi cu Ioan. Iar soacra lui Simon zăcea, prinsă² de friguri, şi îndată l-au vorbit despre ea. Și apropiindu-Se a ridicat-o, apucând-o de mână. Și au lăsat-o frigurile şi ea le slujea. Matei 8, 14-15 / Luca 4, 38-39 S-a dus, după cum era obiceiul, sâmbătă către seară pentru ospăţ [ospătare] în casa ucenicilor, dar cea care era datoare a le sluji, era cuprinsă ,,de friguri". Iar El o vindecă pe dânsa și ea le slujeşte lor. Iar cuvântul acesta arată că, dacă ținut fiind tu de boală, te va vindeca Dumnezeu, să-ți unelteşti [foloseşti] sănătatea spre slujba Sfinților şi spre slujirea lui Dumnezeu. Şi încă se aprinde" şi cel ce se mânie şi care din mânie îndrăzneţ este la „mână”. Însă, de va ține partea cea cuvântătoare [mintea] „,,mâna” lui și nu cu îndrăzneală o va întinde pe dânsa, slujește părții celei cuvântătoare cel ce,,se aprindea" până acum de mânie. Căci de va ține cuvân...