"Ne spunea nouă un oarecare părinte, zicând: "Doi negustori din acelaşi loc, aveau dragoste mare între ei. Însă, unul din ei era foarte bogat, iar celălat, mai puţin. Deci, cel dintâi avea o femeie foarte frumoasă şi înţeleaptă, precum se va arăta mai jos. Şi, murindu-i bărbatul, a rămas văduvă. Iar negustorul celălalt, văzând frumuseţea şi înţelepciunea ei, poftea să o ia pe ea ca soţie pentru dânsul. Se ruşina însă a-i zice el, ca nu cumva să nu primească şi avea, totdeauna, gând rău împotriva ei. Deci ea fiind înţeleaptă, a cunoscut ce vrea să facă el şi i-a zis: "Frate Simion te văd tulburat de gânduri, dar să-mi spui mie, fără de nici o îndoială, cele ce pofteşti, şi, de va fi cu putinţă, îţi voi spune ţie." Iar el, mai întâi, se ruşină să-i spună lucrul acela. Dar, mai pe urmă, i l-a spus. Şi o ruga pe ea, să primească să-i fie lui soţie. Iar ea i-a răspuns lui: "Dacă vei face cele ce-ţi voi porunci ţie, voi face şi eu voia ta." Iar el i-a zis ei: "Orice-mi vei porunci mie, îndată voi face." Deci, i-a zis lui: "Să mergi la casa ta şi să nu guşti nimic, până ce te voi chema." Iar el, cu bucurie, a făgăduit să facă aceasta, însă nu-i dăduse lui o zi hotărâtă, când îl va chema. Deci, a trecut întâia, a doua şi a treia zi, dar nu l-a chemat pe el. Iar el, din dragoste, răbda, cu tărie, acestea toate făcându-se după purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Deci, întru a patra zi, a trimis la el, care pierea de foame şi nu putea, de slăbiciune, să vină pe picioarele sale. Însă, sprijinit fiind pe cineva, a venit. Iar, ea gătise masă, asemenea şi pat şi i-a zis lui: "Iată masa", iată şi patul, ce porunceşti, mai întâi, să faci ? Atunci i-a zis ei: "Miluieşte-mă şi-mi dă, mai întâi, să mănânc că pier." Apoi, i-a zis lui: "Iată, dacă ai flămânzit, m-ai uitat şi pe mine şi toate poftele le-ai uitat şi nu pofteşti decât numai să te saturi de pâine. Deci, când îţi vor veni ţie aceste gânduri, să primeşti acest fel de doctorie a postului şi te vei izbăvi de tot gândul viclean şi rău. Încă, să mă crezi pe mine, frate, că, după moartea bărbatului meu, nici cu tine nici cu altul nu mă voi însoţi, ci, cu ajutorul Hristosului meu, voi petrece în curăţenie." Atunci s-a umilit omul acela şi s-a minunat de curăţia ei şi de mintea ei cea întreagă. Şi i-a zis ei: "De vreme ce a binevoit Dumnezeu să mă mântuiască pe mine, prin înţelepciunea ta, acum ce mă sfătuieşti să fac ?" Iar ea, cunoscându-şi tinereţea şi frumuseţea ei, ca nu cumva şi ea să pătimească unele de acest fel, i-a zis lui: "Socotesc că nu iubeşti pe nimeni, după Dumnezeu, ca pe mine, precum şi eu, cu adevărat, după Dumnezeu, te iubesc. Dar avem porunca stăpânului nostru. Care zice: "De voieşte cineva să vină după Mine şi nu-şi va urî pe tatăl său şi pe maica sa, pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să-mi fie Mie ucenic." Deci, de vei voi, eu te sfătuiesc să ne îndepărtăm unul de altul, pentru Dumnezeu, ca să-ţi socotească şi ţie Domnul că te-ai lepădat de femeia ta, pentru El. Şi mie, asemenea, să mi se socotească că m-am lepădat de bărbatul meu. Şi, iată că este o mânăstire în părţile noastre. Şi, dacă doreşti, cu adevărat, să te lepezi de lume, mergând acolo, leapădă-te. Şi vei plăcea lui Dumnezeu, cu adevărat. Deci, el, îndată şi-a împărţit bogăţia sa la săraci, şi s-a dus în mănăstirea aceea, şi a petrecut acolo până la moartea sa, şi a fost călugăr iscusit. Asemenea şi acea fericită femeie, cea întreagă la minte, s-a dus la o mânăstire de fecioare şi, plăcând lui Dumnezeu, s-a mutat la veşnica viaţă". Iar acestea toate ni le-a spus nouă părintele Simeon şi am proslăvit pe Dumnezeu, a Căruia este slava, acum şi pururerea şi în vecii vecilor ! Amin."
Comentarii
Trimiteți un comentariu