"Atunci a vorbit lisus mulțimilor şi ucenicilor Săi, zicând:
Cărturarii şi fariseii au șezut în scaunul lui Moise; deci toate câte vă vor zice vouă, faceți-le și păziţi-le; dar după faptele lor nu faceți, că ei zic, dar nu fac.
Neemia 8, 4. Deuteronom 17, 9/ Romani 2, 19.
Când le-a astupat Domnul gura și a arătat că bolesc fără de vindecare, atunci şi vorbeşte despre ei. Şi arată viața și petrecerea lor, îndreptându-i pe cei ce ascultă ca să nu-i defaime pe dascăli, chiar de vor avea și viață stricată. Arată Domnul încă şi că nu se împotrivește Legii, învățându-i să facă cele ale Legii, chiar nevrednici fiind cei ce acestea-i învață - dar nu pentru cele ce învaţă aceștia, ci pentru viața lor stricată. Și zice [Domnul]: „Toate cele pe care le grăiesc dascălii, să socotiți că Moise le spune și mai vârtos [Însuşi] Dumnezeu".Dar, oare, se cuvine să facem toate cele pe care le spun, chiar dacă rele vor fi? Răspundem: întâi, că niciodată nu vor îndrăzni cei care învaţă să îndemne pe cineva spre rău; apoi, chiar dacă va face: aşa, îndemnând spre viaţă rea, unul ca acesta nu din „scaunul lui Moise", nici din Lege nu grăieşte. Iar Domnul spune [aici] să-i ascultăm pe cei care „sed în scaunul lui Moise", adică pe cei care învață cele ale Legii. Deci se cuvine a-i asculta pe cei care învață ceva [oarece] din dumnezeiasca Lege, chiar dacă ei nu ar împlini ceea ce învață.Că leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le miște. Toate faptele lor le fac ca să fie priviți de oameni; căci își lăţesc filacteriile și îşi măresc ciucurii de pe poale.
Isaia 10, 1/Luca 11, 46/Faptele Apostolilor 15, 10. Numeri 15, 38/Deuteronom 22, 12/Matei 6, 1/Marcu 12,38.
Fariseii puneau „sarcini grele" asupra poporului, silnicind pe oameni să împlinească nişte porunci mici ale Legii şi care erau cu anevoie de păzit [împlinit]; sau, mai mult decât cu poruncile Legii, îi îngreuiau cu predanii oarecare omenești, dându-le mai presus de Lege, iar ei „,nici cu degetul nu le mișcau", adică nimic nu lucrau, nici nu îndrăzneau a se apropia de unele ca acestea sarcini. Căci când cel care învață, nu numai învață, ci şi face, se pare [arată] că împreună cu cei pe care-i învaţă se osteneşte şi lucrează. Iar când pe mine mă încarcă cu „,sarcini grele" iar el nimic nu face, mai mult mă îngreunează, căci el lenevindu-se îmi arată că este cu neputință să săvârșesc cele pe care el le zice [învață].Deci Domnul îi prihăneşte pe farisci, ca pe cei care nu vor să poarte împreună cu poporul sarcinile" poruncilor şi dimpreună [cu el] sǎ le lucreze. Şi nu numai că nu fac nimic bun, dar se și prefac cum că fac [că lucrează. Și chiar de ar fi făcut, dar pentru că se împăunează în faţa oamenilor, îşi pierd ei tot folosul. Şi oare de câtă osândă sunt vrednici, ca unii ce nu împlinesc nimic, însă voiesc să fie slăviți de oameni ca unii care fac [împlinesc]? Dar ce fac? „Își lăţesc filacteriile și își măresc ciucurii" hainelor. Iar aceasta întru acest fel este: în Lege era scris că „le veţi lega pe mâna voastră și vor fi neclintite înaintea ochilor voștri” [„să le legi ca semn la mână și să le ai ca pe o tăbliță pe fruntea ta"]; (Deuteronom 6, 4-8; 11, 18); Deci, scriau pe două membrane [pergamente] sau hârtii cele zece porunci ale Legii şi una o puneau pe fruntea lor, iar alta o atârnau de mâna dreaptă. Iar „ciucuri” îşi făceau pe poala hainei din împletituri albastre sau mohorâte [violete], încă şi pe aceasta aflând-o scrisă în Lege; ca, văzându-le, să nu uite poruncile lui Dumnezeu (Numeri 15, 37-40). Dar Dumnezeu nu aceasta voia, ci a avea „filacteriile” legate de mâna dreaptă însemna cum că se cuvine a lucra poruncile. Iar a avea „ciucuri" la poale din împletituri mohorâte arăta că se cuvine să ne însemnăm cu sângele lui Hristos. Iar ei îşi făceau şi „filacteriile” şi „ciucurii" mari, ca să se arate celor care-i priveau că sunt păzitori ai Legii.Şi le place să stea în capul mesei la ospețe și în băncile dintâi, în sinagogi, și să li se plece lumea în piețe și să fie numiți de oameni: Rabi.
Marcu 12, 39/Luca 11, 43; 20, 46. Marcu 12, 38.
Vai ce zice! Pentru că „iubesc" pentru aceasta se osândesc. Dar dacă cel ce numai pentru că iubeşte şederea mai sus [în rândurile „dintâi"] este prihănit [este găsit vinovat], cu cât mai vârtos se va osândi cel ce se sârguieşte în tot chipul pentru a dobândi întâietate? Şi [zice], „scaunele cele mai de sus în sinagogi", [adică] unde erau ei mai mult datori a-i învăța pe alţii să se smerească, acolo lucrează spre stricăciune, că toate le făceau pentru slavă [deşartă]. Și făcând ei acestea nu se ruşinau, ci mai vârtos voiau [râvneau] a se numi și „Rabi, Rabi”, adică dascăli [învăţători].Voi însă să nu vă numiți rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toți sunteți frați. Și tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din Ceruri. Nici învățători să nu vă numiți, că Învățătorul vostru este unul: Hristos. Și care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru. Cine se va înălța pe sine se va smeri, și cine se va smeri pe sine se va înălța.
Ioan 13, 13/1 Corinteni 3, 4-7/Iacov 3,1. Maleahi 1, 6; 2, 10/ Efeseni 3, 14. Ioan 13, 13. Matei 20, 26. Iov 22, 29/Pilde 29, 23/Luca 14, 11; 18, 14.
Hristos nu opreşte a se numi cineva „dascăl” [„învăţător”], ci oprește a voi cineva cu împătimire [în chip pătimaş] să fie numit astfel şi a se sârgui în tot felul să fie numit aşa. Căci, după adevăr, vrednicia învăţătorească este numai a lui Dumnezeu.Şi, oprind a chema „tată" pe altcineva în afară de Dumnezeu, nu opreşte cinstirea părinților - de vreme ce a cerut cu adevărat să-i cinstim pe ei (leşire 20, 12) și mai vârtos [să-i cinstim] pe cei duhovniceşti părinţi -, ci ne aduce (îndrumă] spre cunoaşterea adevăratului Tată - adică a lui Dumnezeu, căci Tată adevărat Dumnezeu este. Iar [părinții] cei trupeşti nu sunt izvorul naşterii [noastre), ci slujitori [ai lui Dumnezeu] și împreună [cu El] pricinuitori [ai naşterii de prunci]".Apoi arată folosul smereniei, spunând că „cel care este mai mare întru voi" este dator a fi vouă slugă și [cel mai] de pe urmă [să se arate]. Căci cel care „se va înălța pe sine" socotind că este ceva, se va smeri, părăsit fiind de Dumnezeu."
Ev.Matei 23;1-12
Sfântul Teofilact al Bulgariei
Comentarii
Trimiteți un comentariu