"Și ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului și ale Sidonului și, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit. Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit și a căzut la picioarele Lui. Și femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Și Îl ruga să alunge demonii din fiica ei. Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor. Ea însă a răspuns şi I-a zis: Da, Doamne, dar și câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor. Și Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieşit demonul din fiica ta. Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată în pat, iar demonul ieşise.
Matei 15, 21-22 (7, 27-30) Iosua 21, 44-45/Matei 15, 26-28
După ce a zis Domnul despre mâncări și i-a văzut pe iudeii că nu se supun, a trecut în hotarele păgânilor, că necrezând iudeii, mântuirea avea să ajungă la păgâni. Însă El mai întâi se sârguiește să Se tăinuiască, pentru ca să nu-l poată învinui iudeii mai pe urmă cum că la păgânii cei necurați alerga. Dar n-a putut să rămână tăinuit, căci nu era cu putință a Se tăinui Domnul şi a nu fi cunoscut de cineva.Deci, auzind femeia despre El, arată credinţă fierbinte. De aceea, Domnul nu îndată o ascultă, ci întârzie darul, pentru ca să arate credinţa cea statornică a femeii și cum că, măcar că o goneşte pe dânsa, ea stăruie, ca şi noi să ne învăţăm ca nu degrabă să dăm înapoi atunci când ne rugăm şi nu dobândim îndată cele ce cerem, ci să stăruim până ce vom lua [primi]. Iar „câini” îi numește pe păgâni, ca pe cei care păreau spurcați pentru iudei. Iar „pâine” este numită facerea de bine, pe care „fiilor” [„copiilor”], adică iudeilor, a rânduit-o Dumnezeu, pentru că lor li s-a trimis facerea de bine. Deci, Domnul zice că nu se cuvine a se împărtăşi păgânii de facerea de bine cea rânduită iudeilor. Dar, deoarece cu multă iscusinţă şi înţelepciune a răspuns femeia, dar și cu credinţă, a dobândit ea ceea ce dorea. Că zice [femeia]: „Iudeii, au «pâinea», adică pe Tine cu totul întreg, Care din Cer Te-ai pogorât, dar și pe toate facerile Tale de bine. Iar eu, «sfărâmături» cer, adică în parte facere de bine”. Dar vezi şi pe Domnul, că n-a zis: „Puterea Mea te-a mântuit pe tine”, ci ce zice? „Pentru acest cuvânt al tău, adică pentru credinţa ta, mergi, că s-a curățit fiica ta”.Deci și tu învaţă de aici învăţătură de folos, cum că fiecare din noi când păcătuiește, „muiere” [„femeie”] este, adică suflet neputincios. Iar din Fenicia”, ca acela care are păcatul cel „fenicesc” [„roșu”], sângeros și ucigaș. Și un suflet ca acesta are „fiică” pe fapta cea rea, care are „drac”, căci faptele cele rele ale dracilor sunt. Deci păcătoşi fiind noi, şi „câini” ne numim, căci suntem plini de necurăţie; de aceea, nici nu suntem vrednici de a primi „Pâinea lui Dumnezeu” (Ioan 6, 33), adică a ne împărtăşi cu Preacuratele Taine. Iar de ne vom cunoaște pe noi înşine prin smerenie şi vom mărturisi că suntem „câini” şi ne vom spovedi păcatele noastre, atunci se va vindeca „fiica”, adică fapta cea drăcească."
Ev.Marcu 7;24-30
Sfântul Teofilact al Bulgariei
Comentarii
Trimiteți un comentariu