"Și chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia Crucea şi să-mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câștige lumea întreagă, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?
Matei 10, 38; 16, 24/Luca 9, 23; 14, 27
Matei 10, 39; 16, 25/Luca 9, 24; 17, 33/Ioan 12, 35
Matei 16, 26/Luca 9, 25
Psalm 48, 7-8/Matei 16, 26
De vreme ce Petru L-a dojenit pe El pentru că avea să se răstignească, Domnul cheamă mulțimea şi, întru auzul tuturor, către Petru mai mult arătând [îndreptând] cuvântul, zice: „Tu, o, Petre, Mă prihǎneşti [dojeneşti] pe Mine pentru că aleg Crucea, iar Eu îți zic ție că nimeni nu se va mântui de nu va muri pentru lucrul cel bun şi pentru adevăr”. Și vezi că nu a zis Domnul: „măcar de nu voieşte cineva, [trebuie] să moară”, ci, „oricine voieşte”, că zice: „Pe nimeni nu silesc, căci la lucruri bune chem, nu la rele, ca să-l silnicesc; pentru aceasta, dacă cineva nu voieşte, nici nu este vrednic de acestea”.Iar ce este a te „lepăda de sine”, întru acest chip ne-am fi învățat, dacă am fi cunoscut ce este a te lepăda de altul, atunci când, cel ce se leapădă de altul - de frate poate, sau de slugă, sau de tată -, măcar în cazne fiind acela sau omorât fiind, nu se întoarce, nu este împreună-pătimitor, ca unul care s-a înstrăinat [deja de ei]. Deci, întru acest chip voieşte Domnul nici de trupul nostru - măcar de-ar fi bătut, măcar oricâte ar pătimi -, să nu ne fie milă, ci - [fiecare], „să-şi ia Crucea”, adică moartea cea de ocară, căci Crucea de ocară părea [a fi] atunci. Dar, fiindcă se răstignesc mulți pentru că sunt tâlhari și ucigaşi, adaugă că împreună cu răstignirea se cuvine să aibă şi toată fapta bună, că aceasta este: „și să-Mi urmeze Mie”. Și pentru că grea şi fără de milă pare a fi ceea ce a poruncit [Domnul], adică a se da pe sine omul la moarte, arată Domnul că [porunca luării Crucii,] este un lucru mai vârtos [cu prisosinţă] al iubirii de oameni. „Căci acela care «își pierde sufletul», însă «pentru Mine» nu ca un tâlhar fiind omorât sau sugrumându-se pe sine, că aceasta nu este «pentru Mine» -, unul ca acesta își va afla sufletul său [adică se va mântui]. Precum, iarăşi, cel căruia i se pare că și-a dobândit sufletul îl va «pierde», dacă în vremea muceniciei nu va sta împotrivă [răbdând]”.Că să nu-mi zici mie că a dobândit viața, căci dacă împreună cu aceasta vei adăuga c-a dobândit şi toată lumea, nici un folos nu are. Căci au doară este cu putință a răscumpăra mântuirea cu bani? Căci de-ar fi fost aceasta cu putință, cel care a dobândit lumea, dar şi-a pierdut sufletul ar fi dat [mulțime de bani] ca să se afle nevinovat atunci când se prăjeşte ca în tigaie în para focului [veşnic]. Însă un asemenea „schimb” nu este cu putinţă a se face acolo. Deci, dintr-unele ca acestea vom astupa gurile ereticilor care urmează socotelii lui Origen şi care zic că sufletele vor veni iarăși la starea cea dintâi, după ce se vor munci pe potriva [după măsura] păcatelor. Deci să audă ei că nu este cu putinţă a da acolo ceva „în schimb, pentru suflet”. Deci nici nu este cu putinţă a se munci [căzni] pe atâta cât a se măsura cu păcatele.Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu Sfinții Îngeri.Căci de cel ce se va ruşina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu Sfinții Îngeri. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu, venind întru putere.
Matei 10, 32; 16, 27 / Luca 9, 26; 12, 8-9 / Romani 1,16 / 2 Timotei 2, 12 / 1 loan 2, 23 / Isaia 33, 17/Luca 9, 27
Nu este de ajuns credinţa cea din minte, ci cere [Domnul] şi mărturisirea prin gură [cuvânt]. Căci de vreme ce îndoit este omul, îndoită facă-se și sfinţirea, sfinţindu-se sufletul prin credință, iar trupul sfințin-du-se prin mărturisire. Deci, „de cel ce se va ruşina” a-L mărturisi pe Cel răstignit, că este Dumnezeu al său, de acesta „Se va ruşina” și Dânsul, nevrednică slugă a Sa judecându-l, „când va veni”, nu iarăși smerit, nici precum S-a arătat acum, nebăgat în seamă, așa încât unii să se ruşineze pentru [de] Dânsul, ci „întru slavă” şi înconjurat de „Sfinții Îngeri”.Dar, de vreme ce pentru „slava” Sa a grăit, ca să le arate lor că nu în deşert le spune acestea, zice: „Sunt unii din cei ce stau aicea [de față], adică Petru şi Iacov şi Ioan, care nu vor muri până când nu le voi arăta lor, întru Schimbarea Mea la faţă, în ce fel de slavă voi veni întru a doua Venire”; căci nimic altceva n-a fost Schimbarea la față fără decât mai înainte vestire a Venirii celei de-a doua, că întru acest chip şi Însuşi El va străluci atunci, dar şi drepţii."
Ev.Marcu 8;34-38;9;1
Sfântul Teofilact al Bulgariei
Comentarii
Trimiteți un comentariu