"Și ieșind Iisus din templu, S-a dus și s-au apropiat de El ucenicii Lui, ca să-I arate clădirile templului. Iar El, răspunzând, le-a zis: Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească.„Ieșind din templu", a arătat [Domnul] că se va muta [va pleca] de la iudei şi precum a zis că „se va lăsa casa voastră pustie” (Matei 23, 38), așa cu adevărat şi face.Și le spune dinainte ucenicilor despre risipirea [dărâmarea] templului, pentru că-i vedea pe ei cugetând cele pământeşti, uimindu-se de frumuseţea zidurilor și parcă întristându-se că se va lăsa „pustie" de către Dânsul o zidire atât de minunată. Și-i îndepărtează pe ei spre a nu se pironi la cele pământești și-i trimite la Ierusalimul cel Ceresc, zicând că aici [în Ierusalimul cel de jos], „nu va rămâne piatră pe piatră".Iar prin cuvântul: „Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească", Domnul face înaintevestirea dărâmării Ierusalimului, lucru care cu covârşire s-a şi făcut [împlinit].Și șezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de-o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul Venirii Tale și al sfârşitului veacului?Vin la El „de-o parte", fiindcă voiau să-L întrebe despre lucruri mari. Căci pentru două lucruri întreabă: „când vor fi acestea?" - adică stricarea [dărâmarea] templului şi robirea Ierusalimului; și „care este semnul Venirii Tale?"Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeți, să nu vă amăgească cineva. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulți îi vor amăgi.Le spune că vor veni mulţi care se vor propovădui pe ei înșiși a fi hristoşi. Pentru că şi Dositei Samarineanul spunea că el este Proorocul propovăduit mai înainte de Moise (Deuteronom 18, 18). Încă și Simon Samarineanul se numea pe sine „puterea lui Dumnezeu, numită cea mare" (Faptele Apostolilor 8, 9-11).Şi veți auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul. Căci se va ridica neam peste neam și împărăţie peste împărăție și va fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri. Dar toate acestea sunt începutul durerilor.„Războaiele" despre care vorbeşte aici sunt cele ale romanilor împotriva iudeilor. Şi nu numai „războaie" zice că vor fi, ci și „foameți” şi „ciume", arătând că urgia cea asupra iudeilor, de la Dumnezeu va fi trimisă. Căci dacă despre războaie se poate spune că sunt de la oameni [pricinuite de ei], „foamețile” şi „ciumele" de nicăieri de altundeva nu vin, ci cu adevărat numai de la Dumnezeu.Apoi, ca să nu socotească [creadă] ei că sfârşitul lumii va fi înainte de propovăduirea lor, le spune: „Să nu vă spăimântați», căci încă nu va fi sfârşitul, căci nu dimpreună cu surparea Ierusalimului va fi și sfârşitul cel de obşte".Iar spunând că „se va ridica limbă [neam] peste limbă [neam] și împărăţie peste împărăţie", arată răutățile care vor veni asupra iudeilor, care sunt „începătură a durerilor". Căci precum cea care trebuie să nască are întâi dureri şi abia apoi naşte, tot aşa şi veacul de acum, după turburări şi războaie va naşte pe cele ce vor să fie.Atunci vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu. Atunci mulţi se vor sminti și se vor vinde unii pe alţii; și se vor urî unii pe alţii. Și mulți prooroci mincinoși se vor scula și vor amăgi pe mulți. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci. Dar cel ce va răbda până la sfârşit acela se va mântui.Spune de mai înainte relele care se vor întâmpla, îndrăzneţi făcându-i pe ucenici prin a le grăi lor acestea de mai înainte. Căci întâmplarea nǎpraznică obişnuiește a înspăimânta și a turbura. Deci, le potolește frica, propovǎduind mai dinainte răutățile ce vor să fie: zavistiile, vrăjmăşiile, smintelile, proorocii cei mincinoși - care sunt înaintemergătorii lui Antihrist -, care pe mulți vor înşela şi îi vor arunca către tot chipul fărădelegii [întru toată fărădelegea]. Şi pentru că din înşelăciunea lui Antihrist se va înmulți fărădelegea, într-atât se vor sălbătici oamenii, încât nici către cei de-aproape ai lor nu vor påzi [vreo] picătură oarecare de dragoste, ci „se vor vinde unii pe alții”. Iar „cel care va răbda până în sfârșit" şi cu suferire va îngădui, fără a se sminti și fără a se slăbănogi de cele aduse asuprǎ-i, „se va mântui" ca unul care s-a arătat iscusit ostaş."
Ev.Matei 24;1-13
Sfântul Teofilact al Bulgariei
Comentarii
Trimiteți un comentariu