Sa se cerceteze însă omul pe sine și asa să manînce din Piine și să bea din Pahar. Căci cel ce manîncă și bea cu nevrednicie, osinda lui îşi maninca şi bea, nesocotind Trupul şi Singele Domnului" (1 Cor. 11, 28)
Stareţul Cu ce treburi mai vii pe la mine, frate loane?
Fratele: Va rog să mă iertați, Prea Cuvioase Părinte, ca iarasi îndrăznesc să vin şi să vă rapesc vremea, fiindcă ştiu că aveți destule treburi şi griji. Mi-am adus însa aminte ca data trecută mi-ați spus că ori de câte ori voi avea vreo nevoie sau vreo nedumerire, să mai trec pe la Cuviosia Voastră şi de aceea am venit
Staretul: Nu te teme de supărare, frate loane, eu chiar te asteptam de multă vreme si acum, văzându-te că vii, m-am bucurat. Aşa că astept cu plăcere să vedem ce-mi spui.
lar ca să ne orientam mai bine, să citim mai bine canonul 9 al Sfintilor Apostoli, care zice asa: „Toti credincioşii care intră în biserică şi aud Scripturile, dar nu îngăduie la rugaciune si la Sfinta Impărtăşanie, să se afurisească ca unii ce fac neorînduială în Biserica".
Fratele: După cîte înțeleg eu, Prea Cuvioase Părinte, ca nu spune clar că trebuie să se afurisească creştinii care intră în biserică şi nu se împărtăşesc. Poate nu se afuriseau cei ce mergeau atunci la biserică în ziua în care nu se făcea Sfinta Liturghie. Iar dacă se făcea atunci, negreşit cei ce veneau la biserică şi nu se împărtăşeau în fiecare zi trebuiau să se afurisească. Dar oare, Prea Cuvioase Părinte, în acea vreme se făcea Liturghie în fiecare zi?
Starețul: Frate Ioane, Sfînta Liturghie, ca şi în vremea noastră, în unele locuri se făcea zilnic, iar în cele mai multe numai sîmbăta şi duminica.
Scriitorii bisericești Origen, Tertulian, Eusebiu al Cezareii şi Sfintul Ciprian vorbesc despre slujirea Sfintei Liturghii numai sîmbăta şi duminica. Gasim şi la alți scriitori bisericesti că Sfinta Liturghie se făcea şi mai des şi mai rar.
Fratele. Dar dacă Sfinta Liturghie se săvîrşea zilnic, Prea Cuvioase Părinte, apoi eu cred că si împărtăşirea se facea zilnic.
Starețul: Nu-i deloc aşa cum crezi frăția ta, frate loane. Si Sfintul Ambrozie al Mediolanului, în anul 307, arata ca pe vremea sa Sfinta Liturghie se făcea în fiecare zi (Epistola 90), dar tot el ne spune că crestinii din vremea sa se împărtăşeau o dată pe an abia: Dumnezeu, zice el, ne-a dat aceasta Piine (Pidalion, p. 11). pentru toate zilele, iar noi o luam numai o data pe an"
lar dumnezeiescul Părinte Ioan Gura de Aur arată că pe vremea sa, în Constantinopol, Sfinta Liturghie se facea zilnic, dar atit crestinii cit si monahii se împărtăşeau cu Sfintele Taine foarte rar, căci zice: Multi cu Tainele acestea o data pe an se împărtăşesc, iar altii de două ori... iar călugării cei de prin pustii tot o data pe an se împărtăşeau, iar de multe /ori si la doi ani" (Imp. de griu, p. 53).
Deci, frate loane, nu este adevarat ceea ce crezi fratia ta Asirea cu Sfintele si Prea Curatele Taine se face zilnic. Eu că daca undeva se face Sfinta Liturghie zilnic, apoi si impartasirea era general, nu s-a practicat niciodată în Biserica Crestina si li-am spus si mai înainte ca obiceiul împărtăşirii zilnice nu nici in toate timpurile, ci a avut un caracter de practică locala si individuala.
Cu toate ca Sfanta Liturghie nu a încetat a se face prin unele locuri zilnic, precum vedem că se face in manastiri si pe la Episcopii, totuşi împărtăşirea cu Sfintele Taine nu s-a mai facut zilnic, deoarece evlavia crestinilor fata de aceasta Sfintă si dumnezeiască Taină nu a mai fost aşa de aprinsa ca la primii crestini.
Despre aceasta ne încredințează şi Fericitul Augustin, mort la anul 430, care zice aşa: „În părțile Răsăritului, cei mai mulți dintre creştini nu se împărtăşesc în fiecare zi din Cina Domnului" (Pidalion, p. 2).
Poate că tocmai aceste mărturii să le fi avut în vedere si Teodor Balsamon, unul din tilcuitorii canoanelor care a trait pe la sfirşitul secolului al XII-lea, cind zice:,,Cu neputință este creştinilor a se împărtăşi în fiecare zi" (Pidalion, p. 10).
Fratele: Aceste lucruri le-am înțeles, Prea Cuvioase Părinte, însă vă rog să mă lămuriți cum stau lucrurile cu cele doua canoane: canonul 9 al Sfinților Apostoli şi canonul 2 al Soborului din Antiohia care, după părerea mea, afuriseşte pe crestinii care vin la biserică şi nu se împărtăşesc la fiecare Sfinta Liturghie, deoarece canonul spune lamurit că: „Toți credincioşii care intră în biserică si aud Sfintele Scripturi, dat nu îngăduie la rugăciuni si la Sfinta Împărtăşanie, să se afuriseasca".
Staretul: Numai ti se pare, frate Ioane, căci adevărul nu este acesta. Aceste dumnezeiesti canoane s-au dat de catre Sfintii Apostoli si de dumnezeiestii Parinti pentru a trezi constiintele adormite si rivna credincioşilor spre rinduiala desei impartasiri, care fusese la inceput în Biserica, precum ti-am mai spus; dar nici canonul 9 al Sfintilor Apostoli, nici canonul 2 al Soborului din Antiohia nu afurisesc pe crestinti care nu se împărtăşesc cu Sfintele Taine la fiecare Sfinta Liturghie.
Bineinteles, dacă acestia vor avea motive intemeiate de a nu se împărtasi. Adică dacă ei au fost opriti de la impartasa-nie de către Episcopii sau duhovnicii lor, sau daca li s-a ceva în ajun, precum ar fi: dacă au baut apă sau au vărsat, sau altceva ar fi patimit (vezi P. M. B., canonul 2 Antichia).
Deci, cele doua canoane de mai sus afurisesc numai pe acei creştini care intră în biserică si aud Sfintele Scripturi, dar nu îngăduiesc la rugăciune și la Împărtăşania cea în duh si cuvîntătoare. Adică nu au răbdare să stea în biserică şi să asculte toate rugăciunile şi toată slujba Sfintei Liturghii pina la capăt, ci ies din biserică mai înainte de vreme şi prin aceasta ei tulbură liniştea celorlalți creştini care se împărtăşesc de împărtăşirea cea duhovnicească de care se fac părtasi toti ceilalți credincioşi care participa la Sfinta şi dumnezeiasca Liturghie. Fratele: Dar cum, Prea Cuvioase Părinte, în vremea Sfintei Liturghii, se pot împărtăşi în două feluri credincioşii creştini care vin la biserică?
Staretul: Da, frate Ioane, două sînt Împărtăşirile, fiindca si omul este îndoit: una este Împărtăşania cea tainică a Jert-lelnicului, prin care credincioşii se împărtăşesc în chip simtit cu Trupul şi Singele Domnului, iar a doua Împartasanie este duhovnicească, prin care credincioşii se împărtasesc în chip duhovnicesc şi gînditor din dumnezeiasca şi Stinta Liturghie .
Deci, si participarea în duh la Sfinta Liturghie celor în chip de împartasanie si de unire a lor cu Dumnezeu Această unire se săvîrşeste prin cunoastere, intelegere si iubire, fiindca prin prezenta la Sfinta Liturghie credinciosiilor in chip moral se gasesc sub raza duhovnicească a Cinei celei de Taina, si au puterea de a fi pârtasi la ea cu gindul si cu mintea si cu Liturghii. Printr-o astfel de participare ei pot cistiga sfintenia inima, numai de vor urmari cu toata atentia slujba Sfinta.
Această Împărtăşanie se împărtăşeşte prin miridele (particelele) scoase pentru numele fiecaruia. Prin aceasta particica ei se împărtăşesc de sfinţenie, precum despre aceasta arata Sfintul Simeon Tesaloniceanul: „Caci prin atingerea acestor particele de Trupul euharistic al Domnului nostru lisus Hristos, Sfintul Har se comunică si sufletelor care au fost scoase de la Proscomidie. Si daca omul este dintre cei evlaviosi sau dintre cei ce au gresit, dar s-au pocait, atunci, nevazut, el se împărtăşeste Harului, primind în multe cazuri şi folos trupesc".
Iar Stareţul Paisie zice: „În toată vremea şi în tot locul, fiecare dintre credincioși poate să se împărtăşească cu duhul, avind foloase destul de mari. În acest fel se împărtăşeşte omul şi se hrăneşte în chip nevăzut cu Domnul nostru lisus Hristos, ori de cite ori se gîndeşte cu evlavie la taina Întrupării şi pătimini Sale se umple de iubire câtre El" (Paisie de la Neamt, p. 3341
Aşadar, frate loane, ține minte că sînt două chipurile im partasirii, precum ți-am spus: aceasta de-a doua, adica Împărtăşania duhovnicească sau gînditoare, desi nu este desa virşită ca cea tainică a Jertfelnicului, uneori ea este atit de plăcută lui Dumnezeu, încît poate nu sînt alte Împărtăşin tainice pentru lipsa celor ce le primesc (Razb. Nev., p. 201).
Deci, frate loane, cind canonul 9 al Sfinților Apostoli afuriseşte pe crestini (cei ce intra în biserică, dar nu ingaduie la Impartasire si la rugaciune), sau mai clar, cum zice canonul 2 al Soborului din Antiohia: „lar nu se împărtăşesc de rugaciune împreuna cu poporul sau se întorc de la impartasirea trei Euharistii, după oarece neorinduieli" (Pidalion, p. 276).
Se intelege că, pe lingă cei ce nu voiesc să se împărtaseasca cu Sfintele Taine, nefiind opriti de la aceasta de catre Episcopii sau duhovnicii lor, se afurisesc si acei crestini ce intra in biserică si asculta citirea Sfintei Scripturi, dar nu îngăduie sa stea la rugăciuni si la duhovniceasca împărtăşire, adică nu vor sa stea pina la urmă si să asculte cu toată evlavia si atentia slujba dumnezeiestii Liturghii.
Fratele: Din toate cite mi-ați spus pina aici, Prea Cuvioase Parinte, eu am înteles că sint doua feluri de impartasiri: una simţită si alta gindita; ca atit canonul 9 cit si canonul 2 al So-harului din Antiohia nu afurisesc pe crestinii care nu se im-partasesc cu Sfintele Taine si la fiecare Sfinta Liturghie, dupa cum îmi spusese acel preot, ci aceste canoane afurisesc pe aceşti creştini ce se întorc de la împărtăsirea Sfintei Euharistii, Brda avea pricina binecuvintată sau oprită de la duhovnicii lor, precum și creştinii care nu îngăduie la împărtăşirea cea nu vor să stea a stea pina la urmă şi să asculte duhovniceasca, cu evlavie slujba Sfintei şi dumnezeieştii Liturghii. Starețul: Ai înțeles, frate loane, sau mai ai şi altceva de intrebat?
Fratele: Da, Prea Cuvioase Părinte, ziceați că prin cuvintul împărtăşire" canoanele de mai sus nu se referă numai la împărtăşirea cu Sfintele Taine, ci si la împărtăşirea cea gin-dita, de asemenea ziceati ca si Sfinta Liturghie se cheama Impartasire. Care este scris undeva ca Sfinta Liturghie se mai numeşte şi Împărtăşire?
Stareful: Dacă vrei să te încredinţezi de acest lucru, frate mareloane, citeste subînsemnarea canonului 9 Apostolic, unde se vede scris chiar asa: „Apoi canonul nu zice în fiecare zi, ci lauriseste pe cei ce nu îngăduie la Sfinta Impartasanie, adica Atunci cind se săvîrşeşte Sfinta Liturghie" (Pidalion, p. 11). Fratele: Dar canonul 9 al Sfintilor Apostoli, Prea Cuvioase
Parinte, aminteste si de rugaciune, zicind: Dar nu ingaduie la rugaciune si la Sfinta Impărtăşanie", apai oare si prin cuvintul rugaciune, tot slujba dumnezeiestii Liturghii o arata? Staretul: Adevarat, frate loane, amindoua acestea le intelege canonul prin rugăciune şi împărtăşirea cu Sfintele Taine, ca sa fii încredintat de acest lucru, apoi ascultă pe Mitro-politul Gavriil al Philadelphiei care, în tilcuirea celor sapte Taine ale Bisericii de Rasarit, aratind diferitele numiri ale cuvîntătoare si Euharistie" si „Dar cinstit si Rugaciune si dumnezeiestii Liturghii, zice:,,De singe si de aducere si slujba Împărtăşire". Fratele: Dar în ce fel, Prea Cuvioase Parinte, dumnezeiasca Liturghie se numeste si Rugaciune şi Împărtăşire?
Staretul: Dacă vrei să cunosti si acest lucru, frate Ioane, apoi ascultă mai departe pe acel tilcuitor, care zice: Sfinta de noi, pentru pravoslavnicii cei vii şi pentru cei adormiti Liturghie se numeste şi Rugăciunea ce pururea se săvîrseste întru Hristos" (id. pp. 33-34).
lar că Sfânta Liturghie se mai numeşte şi Împărtăşanie acelaşi tailcuitor arată, zicînd: „Se numeşte şi Împărtăşire si Liturghie și este cu adevărat după dumnezeiescul Damaschinul și pentru că ne împărtăşim cu Hristos prin ea şi ne facem partasi Trupului Dumnezeirii şi pentru că ne împartăşim şi ne unim unii cu alții. Că de vreme ce dintr-o piine ne împărtăşim cu toții, un Trup al lui Hristos şi un Sînge și unul altuia madulare ne facem" (ibid.).
După cum vezi din această tilcuire, frate Ioane, Sfinta Liturghie se numeşte şi Împărtăşire şi Rugăciune. Iar acei care ies din biserică mai înainte de vreme şi nu voiesc a lua parte la această gânditoare şi duhovnicească împărtăşire, adi-că nu voiesc a asculta cu evlavie slujba Sfintei Liturghii pînă la capăt, se afurisesc de mai sus amintitele canoane ca și acei credincioşi care se întorc de la împărtăşirea Sfintei Euharisti fară motive binecuvîntate.
Fratele: Prea Cuvioase Părinte, mai sînt şi alte marturii care să conglasuiască cu marturia pe care mi-ati dat-o? Staretul: Dacă mai vrei şi alte mărturii, frate Ioane, asculta pe Alexie Arsti, unul dintre tilcuitorii Sfintelor Canoane, care in mono-canonul sau privitor la cele de mai sus zice asa: Ci-ne nu asteapta la biserică, încă nefiind săvîrsită slujba Sfintei Liturghii, ca şi cum ar face netocmire Bisericii, acela să se afurisească" (P. M. B., p. 312).
Sursa: Arhimandrit ILIE CLEOPA
despre VISE Şİ VEDENII
CONVORBIREA A SASEA.
Comentarii
Trimiteți un comentariu