"E ste foarte important să te rogi pentru tine, dar și mai important este să te rogi pentru alții. Atât de important, că în limba greacă există două cuvinte deosebite pentru rugăciunea obișnuită: rugăciunea pentru tine însuți și rugăciunea pentru altul. Există acea icoană, a Dreptului Judecător, care are de o parte și de alta pe Maica Domnului și pe Sfântul Ioan Botezătorul și care se cheamă Deisis. Deisis este numele Maicii Domnului în această ipostază de rugătoare, cea care, la Judecata de Apoi, se roagă pentru noi către Fiul său. Așa încât a te ruga pentru altul este mai mult decât recomandat. Avem exemple în Evanghelie, ca, de pildă, cazul paraliticului care a fost adus la Iisus în casă de către patru prieteni, pe targă și, pentru că nu au putut să ajungă la Iisus din cauza mulțimii care înconjura casa, atunci s-au urcat pe acoperișul ei și acolo, prin acea spărtură, care exista în orice casă romană sau israelită, l-au lăsat pe funii, așa cum lăsăm noi mortul în groapă, în f...

  "U ndeva, ascunsă, ne așteaptă moartea. O zi sau o noapte va fi ultima din viața noastră. De aceea, fericit este cel ce zi și noapte își aduce aminte de moarte și se pregătește pentru întâlnirea cu ea. Moartea are obiceiul ca la cei ce o așteaptă să vină lin, iar la cei care nu o așteaptă să vină amară și dureroasă." Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea (Cuviosului Iosif Isihiastrul)

  Dacă ne vom încrede însă numai în trezvia sau atenţia noastră, repede vom cădea răsturnându-ne, fiind împinși de vrăjmași, şi ne vor răpune viclenii şi înșelătorii.  Dacă însă lucrăm numai atenţia şi nu zicem în același timp şi rugăciunea lui lisus, atunci duşmanii noștri — oamenii şi demonii care se ascund înapoia lor — ne vor împinge cu influenţa lor, cu cuvintele lor, cu minciunile lor, cu zâmbetele lor, şi ne vor zori spre cădere. Aceşti vicleni şi înşelători ne vor stăpâni.  Și tot mai mult ne vom prinde în mrejele cugetărilor rele, ba chiar vom fi sfâșiaţi cu ușurință de către ei, neavând ca suliță puternică numele lui lisus Hristos.  Are importanţă ceea ce adaugă aici Sfântul. Demonii, vrăjmașii noștri, nu numai că ne vor arunca jos, ci ne vor și învălui în mrejele lor. Ce sunt acestea? Cugetările rele. Cugetare (EvOvuno:c) este ceea ce există în partea irascibilă a sufletului (8uvu6c), în inima noastră sau în mintea noastră. De aceea şi spunem: „Mi-am amint...

  COBORÂREA MINȚII ÎN INIMĂ "Până acum am vorbit despre boala minții. Acum vom vorbi despre leac: cum se coboară mintea în inimă. Pentru că Sfinții Părinți nu sunt filozofi care descriu boala, sunt doctori care o vindecă. Și toți doctorii spun la fel: mintea trebuie scoasă din cap și coborâtă în inimă. Cât timp mintea stă în cap, ea e în furtună. Când coboară în inimă, furtuna devine liniște. De ce? Pentru că în cap mintea e singură și rece. În inimă, ea se întâlnește cu sufletul, cu lacrima, cu Hristos. Această lucrare se numește de către Sfântul Grigorie Sinaitul în Filocalie, vol. VII „a minții în inimă ședere". În primul rând, avem în vedere locul și trupul. Nu poți aduna mintea risipită într-un trup risipit. Sfântul Grigorie zice: „Șezi pe un scaun mic, de o palmă, în chilia ta întunecată, pleacă-ți capul, așa încât barba să-ți atingă pieptul, și adună-ți mintea din risipire." Vezi? Nu e misticism oriental. E asceză curată. De ce scaun mic? Ca să nu te moleșești. De...

  "I ată una din vedeniile pe care le-a avut Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos: era la Constantinopol un monah vestit pentru sfințenia vieții lui și la el venea mult popor care îi cerea sfat și rugăciune. Acest monah însă bolea în ascuns de patima dracului iubirii de arginți. Banii pe care îi primea îi strângea, nu îi dădea la nimeni. S fântul Andrei l-a întâlnit odată pe stradă și a văzut încolăcit în jurul gâtului lui un șarpe cumplit. Sfântului Andrei i s-a făcut milă de monah, s-a apropiat de el și a început să-l sfătuiască: „Frate, de ce ți-ai pierdut sufletul? De ce te-ai legat cu dracul iubirii de bani? De ce i-ai dat loc în inima ta? De ce strângi aurul, ca și când ai vrea să îl iei cu tine în groapă, în loc să îl împarți la sărmani? De ce te sugrumi cu zgârcenia? În timp ce alții mor de frig și de foame, tu te bucuri privind la grămada de aur! Asta-i calea pocăinței pe care ai făgăduit-o la călugărie? Asta îți este ție cinstea de monah? Oare nu-ți vezi dracul cărui...