"Iată una din vedeniile pe care le-a avut Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos: era la Constantinopol un monah vestit pentru sfințenia vieții lui și la el venea mult popor care îi cerea sfat și rugăciune. Acest monah însă bolea în ascuns de patima dracului iubirii de arginți. Banii pe care îi primea îi strângea, nu îi dădea la nimeni.
Sfântul Andrei l-a întâlnit odată pe stradă și a văzut încolăcit în jurul gâtului lui un șarpe cumplit. Sfântului Andrei i s-a făcut milă de monah, s-a apropiat de el și a început să-l sfătuiască: „Frate, de ce ți-ai pierdut sufletul? De ce te-ai legat cu dracul iubirii de bani? De ce i-ai dat loc în inima ta? De ce strângi aurul, ca și când ai vrea să îl iei cu tine în groapă, în loc să îl împarți la sărmani? De ce te sugrumi cu zgârcenia? În timp ce alții mor de frig și de foame, tu te bucuri privind la grămada de aur! Asta-i calea pocăinței pe care ai făgăduit-o la călugărie? Asta îți este ție cinstea de monah? Oare nu-ți vezi dracul căruia îi dai voie să te strângă de gât?"
La aceste cuvinte ochii duhovnicești ai monahului s-au deschis și a văzut cu groază cum hidosul diavol stă chiar lângă el.
La cuvintele lui Andrei dracul i-a dat drumul monahului și a fugit, alungat de puterea rugăciunii Sfântului.
În locul lui a apăut un înger luminos al Domnului, îngerul lui păzitor, căci inima monahului se schimbase deja în bine.
El îndată s-a dus și a împărțit tot aurul săracilor și nevoiașilor. De atunci înainte, el a plăcut Domnului întru toate și s-a făcut și mai vestit pentru sfințenia vieții lui decât fusese înainte."
Sursa: din viețile sfinților!
Comentarii
Trimiteți un comentariu