Dacă ne vom încrede însă numai în trezvia sau atenţia noastră, repede vom cădea răsturnându-ne, fiind împinși de vrăjmași, şi ne vor răpune viclenii şi înșelătorii.

 

Dacă ne vom încrede însă numai în trezvia sau atenţia noastră, repede vom cădea răsturnându-ne, fiind împinși de vrăjmași, şi ne vor răpune viclenii şi înșelătorii. 

Dacă însă lucrăm numai atenţia şi nu zicem în același timp şi rugăciunea lui lisus, atunci duşmanii noștri — oamenii şi demonii care se ascund înapoia lor — ne vor împinge cu influenţa lor, cu cuvintele lor, cu minciunile lor, cu zâmbetele lor, şi ne vor zori spre cădere. Aceşti vicleni şi înşelători ne vor stăpâni. 

Și tot mai mult ne vom prinde în mrejele cugetărilor rele, ba chiar vom fi sfâșiaţi cu ușurință de către ei, neavând ca suliță puternică numele lui lisus Hristos. 

Are importanţă ceea ce adaugă aici Sfântul. Demonii, vrăjmașii noștri, nu numai că ne vor arunca jos, ci ne vor și învălui în mrejele lor. Ce sunt acestea? Cugetările rele. Cugetare (EvOvuno:c) este ceea ce există în partea irascibilă a sufletului (8uvu6c), în inima noastră sau în mintea noastră. De aceea şi spunem: „Mi-am amintit ceva, mi-a venit în minte.“ 

Prin urmare, mrejele vicleanului demon nu sunt Hristos, ci ceea ce băgăm noi înlăuntrul nostru și ţinem în inimă, În minte, în voinţă. Adică părerea noastră, voia noastră. dorinţa noastră, ideile noastre, crezul nostru, ceva care ne-a plăcut, ceva care ne adună mintea și ne face să gândim astfel: „Cum s-a întâmplat asta?“ Cugetare este și atunci când port neîncetat în mintea mea răul pe care mi |-ai făcut şi te urăsc sau când îmi amintesc de o păţanie de-a mea și mă rușinez. De asemenea, când mă simt vinovat şi am împunsături de conştiinţă, când simt o strâmtorare înlăuntrul meu, o durere, când mă preocupă ceva. 

Toate acestea sunt mrejele pe care le întind pescarii, demonii, ca să prindă ca pe niște peşti inimile noastre afierosite lui Hristos. Ce groaznic! Mrejele drăceşti să fie conţinutul sufietului nostru! De aceea tot ce vine şi revine, şi se învârte, şi se tot învârte în mintea şi în inima noastră, şi nu este Hristos, chiar dacă e un lucru bun, să ştim că este o cugetare vicleană, un tentacul al diavolului. De multe ori oamenii, când vor să învinovăţească pe cineva, inventează ceva, de pildă, să fure o carte valoroasă. Lasă cartea undeva aproape și îl împing pe respectivul tot mai aproape de ea. Când victima merge să bca apă, o împing și mai aproape de carte, iar acesta o vede, o doreşte și, încr-un moment când nu este văzut de ceilalți, o strecoară în buzunar. Atunci ceilalţi încep să strige întrebând unde-i cartea, caută, îl caută prin buzunare și o găsesc. Aşa face și cu noi vicleanul. Îşi aruncă mreaja, încet-încet, până găseşte punctul de contact cu cuprinsul inimii noastre, şi atunci nc face ai lui. De aceca să ne temem de mrejele viclene, pentru că se află întinse peste tot.

Sfântul Isihie. Cuvânt despre trezvie. Arhimandrit Emilianos Simonopetritul