Sfânta Elisabeta de la Mrea Pasărea aşa ne învață: 𝐈𝐔𝐁𝐈Ț𝐈, 𝐈𝐄𝐑𝐓𝐀Ț𝐈 Ș𝐈 𝐕Ă 𝐁𝐔𝐂𝐔𝐑𝐀Ț𝐈!..

 

"Iubiți și iertați și în viață cugetați, de ispite nu vă luați. Iubiți natura cu frunza legănată de vânt, iubiți omul purtător de cuvânt, iubiți peștii ce plutesc în adânc, iubiți iarba ce răsare din pământ, iubiți pasărea ce zboară în amurg, iubiți țara în care v-ați născut, iubiți literele din cuvânt, iubiți cerul ca pe-un locaș sfânt, iubiți îngerul ce vă poartă în gând, iubiți tot ce-i sfânt pe-acest pământ. Sfânta Cuvioasă Elisabeta așa ne învăța să iubim orice, pe oricine și oricând, necondiționat, în versuri ca și Sfântul drag sufletului ei, Ioan Iacob Hozevitul. Să nu așteptăm mulțumire, să nu așteptăm iubire, să nu așteptăm mângâiere, să nu așteptăm însoțire că toate sunt în dăruire. În dar ați primit, în dar să dați, căci nimic cu voi nu luați. Iubiți, iertați și vă bucurați de fiecare clipă a vieții.

Iubirea condiționată este negustorie, nu iubire. Este tocmeală la margine de suflet. Te iubesc dacă... Te iert dacă... Rămân dacă... Dacă ești cum vreau eu, dacă îmi ești de folos, dacă nu mă tulburi, dacă îmi dai înapoi pe cât ți-am dat. Este iubirea cu cântarul în mână, care cântărește darul înainte să-l ofere. Și ce se cântărește nu mai este dar, ci plată.

Iubiți și iertați și vă bucurați, ne spune Cuvioasa, tocmai ca să ieșim din acest dacă. Căci iubirea condiționată te ține legat. Te face vameș al propriilor sentimente. Stai la poarta inimii tale și întrebi: merită? Mi-a mulțumit? M-a iubit la fel? Și până să răspundă celălalt, tu deja ai închis poarta.

Iubirea necondiționată, în schimb, nu întreabă, ci curge. Cum curge izvorul în munte, fără să întrebe cine va bea din el. Cum se deschide floarea, fără să aleagă cine o privește. Cum a iubit Hristos, fără condiții, până la capăt, până la cruce.

Ce mai înseamnă iubirea condiționată? Înseamnă frică îmbrăcată în iubire. Frică să nu fii rănit, așa că iubești cu jumătate de inimă. Frică să nu pierzi, așa că ții strâns până sugrumi. Frică să nu fii uitat, așa că ceri mereu dovadă că ești iubit. Frică să nu fii părăsit. Iar iubirea care cere dovadă, moare chiar în clipa în care o cere. De aceea ne învăța Cuvioasa Elisabeta, în duhul Sfântului Ioan Iacob, cel cu condeiul de lumină de la Hozeva: să iubim ca să ne vindecăm de condiție.

Iubiți și pe cel ce nu vă iubește, căci el are cea mai mare nevoie de iubire. Iertați și pe cel ce nu vă cere iertare, căci poate nu știe cum să o ceară. Dați și celui ce nu vă poate răsplăti, căci atunci darul vostru rămâne curat, neatins de plata lumii.

În dar ați primit, în dar să dați. Ați primit suflare fără să o meritați, lumină fără să o plătiți, iertare fără să o cereți. Cum să mai țineți iubirea în condiții? Bucuria adevărată nu țipă. Ea șoptește. Este liniștea aceea din suflet după ce te-ai spovedit. Este pacea din casă când copiii dorm și știi că sunt sănătoși. Este mâna soției tale pusă peste mâna ta, fără motiv. Este bucuria țăranului care își vede ogorul înverzit după ploaie, deși nimeni nu-l filmează. Este bucuria mamei care frământă pâine și toată casa miroase a Rai.

Creștinul ar trebui să fie specialistul bucuriei. De ce? Pentru că nouă ni s-a spus de trei ori, cu poruncă dumnezeiască: Bucurați-vă! Nu ca un sfat, ci ca o datorie. Sfântul Apostol Pavel, din lanțurile temniței, strigă filipenilor: „Bucurați-vă pururea întru Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” (Filipeni 4, 4). Cum poți să te bucuri în temniță? Poți, dacă bucuria ta nu mai atârnă de afară, ci de dinăuntru. De Hristos.

Din păcate, omul modern nu se mai bucură pentru că nu mai mulțumește, pentru că nu mai iubește. Am înlocuit rugăciunea de mulțumire cu plângerea continuă. Ne trezim dimineața și primul gând e ce nu avem, nu ce avem. Am uitat să spunem: Doamne, îți mulțumesc că m-am trezit. Îți mulțumesc că văd, că aud, că pot merge, că am apă, că am o cămașă curată. Or, bucuria se naște din mulțumire. Un om nemulțumit nu va fi niciodată bucuros, chiar dacă i-ai da lumea întreagă.

Bucuria este dovada că sufletul tău încă trăiește. De aceea, îndemnul Mântuitorului rămâne cel mai actual program de guvernare și cel mai bun tratament pentru depresia acestui neam: Bucurați-vă!

Așa că ridicați-vă din târgul acesta al iubirii măsurate. Iubiți pruncul, iubiți bătrânul, iubiți pe cel căzut și pe cel ce vă prigonește, iubiți în taina inimii voastre, acolo unde nu vă vede nimeni și nu vă aplaudă nimeni. Acolo se face adevărata iubire.

Și când veți iubi așa, necondiționat, pe oricine și oricând, veți vedea minunea: nu vă veți împuțina, ci vă veți înmulți. Nu veți sărăci, ci vă veți îmbogăți. Căci iubirea, când se dăruiește fără condiții, nu se termină niciodată.

Atunci veți înțelege și bucuria. Bucuria nu vine după iubire și iertare. Bucuria este iubirea și iertarea trăite până la capăt.

Iubiți, iertați și vă bucurați!

Har, pace și iubire!

Doamne, ajută!"

✍️🏻 Ștefan Popa