"Omul poate căuta cu disperare iubirea și să ajungă tocmai acolo unde iubirea lipsește. Își oferă trupul ca să nu fie părăsit, acceptă relații care îl umilesc, confundă dorința cu apropierea și plăcerea cu intimitatea. Pentru câteva clipe pare că golul s-a umplut. Apoi liniștea trece și rămâne aceeași întrebare: „De ce tot nu mă simt iubit?” Pentru că inima cere infinitul, iar noi încercăm uneori să-i închidem gura cu o plăcere de câteva minute.
Aici desfrânarea nu mai este numai o încălcare de poruncă. Devine tragedia unei iubiri căutate în locul greșit. Omul cere unui alt om ceea ce niciun om nu poate purta: să-i vindece toate rănile, să-i garanteze că nu va fi niciodată singur, să-i umple lipsa de Dumnezeu. Și când celălalt nu poate, vine furia, schimbarea, căutarea altuia. Vindecarea începe când încetăm să ne mai vindem foamea drept iubire. Trupul nu este dușmanul sufletului. Dar nici nu poate deveni Dumnezeul lui. Iubirea adevărată nu consumă omul. Îl păstrează întreg."
Maica Siluana

Comentarii
Trimiteți un comentariu