𝓣â𝓵𝓬𝓾𝓲𝓻𝓮𝓪 𝓢𝓯𝓲𝓷𝓽𝓮𝓲 𝓔𝓿𝓪𝓷𝓰𝓱𝓮𝓵𝓲𝓲 – 1 𝓪𝓾𝓰𝓾𝓼𝓽

 

"Iar Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a zis: Milă îmi este de mulţime, că iată, sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce; şi să-i slobozesc flămânzi nu voiesc, ca să nu se istovească pe drum.

 Marcu 8, 1-3 / Ioan 6, 5

Mulţimile nu îndrăzneau a cere pâine, căci veniseră pentru vindecare. Iar El, fiind iubitor de oameni, le poartă de grijă. Și măcar de-ar fi şi avut mâncare, aceasta se va fi sfârşit, căci trecuseră „trei zile” de când au venit. Şi arată şi depărtarea de la care veniseră, atunci când spune „ca să nu slăbească pe cale”. Şi grăieşte acestea ucenicilor, voind să-i îndemne a-I zice: „Poţi să-i hrăneşti pe aceştia, precum i-ai hrănit şi pe cei cinci mii”. Dar ei încă nu pricep. Şi ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini, cât să săturăm atâta mulţime?

 Numeri 11, 13, 22 / 4 Regi 4, 43 / Marcu 8, 4

Încă nu pricep, cu toate că li se cădea să înţeleagă, căci El hrănise încă şi mai mulţi înainte, în pustie. Dar ei se află [arată] nesimţitori, ca să te minunezi de darul lui Hristos, când mai pe urmă îi vei vedea pe ei [Apostoli] plini de atâta înţelepciune.Şi Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Ei I-au răspuns: Şapte şi puţini peştişori. Şi poruncind mulţimii să şadă jos pe pământ, a luat cele şapte pâini şi peştii şi, mulţămind, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri pline, cu rămăşiţe de fărâmituri.  Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbaţi, afară de copii şi de femei.

Deuteronom 8, 18 / Matei 16, 10 / Marcu 6, 38; 8, 5 / Ioan 6, 8-9 Marcu 8, 6Levitic 26, 26 / 4 Regi 4, 43 / Marcu 8, 8, 20 / Ioan 6, 11-13

 Marcu 8, 9 / Ioan 6, 10

Îi pune să se aşeze pe pământ, smerenie învăţându-i. Şi Însuşi mulţămeşte, învăţându-ne şi pe noi să mulţămim mai înainte de hrană [de a mânca].Dar, poate te vei întreba: „Cum, altădată, deşi erau numai «cinci pâini» şi «cinci mii» cei care s-au hrănit, au rămas «douăsprezece coşuri», iar acum, mai multe fiind pâinile şi mai puţini cei care s-au hrănit, numai «şapte coşniţe» au prisosit?” Deci, se poate zice că, ori «coşniţele» erau mai mari decât «coşurile», ori s-a făcut aşa pentru a nu fi la fel minunile şi întru uitare să-i ducă pe ucenici. Că de ar fi prisosit şi acum «douăsprezece coşuri», din pricina asemănării, ucenicii ar fi putut uita cum că a doua oară s-a făcut minune cu pâinile (Matei 14, 20).

Dar şi aceasta cunoaşte [înţelege] tu: că cei patru mii, adică cei ce de săvârşit [desăvârşit] au cele patru fapte bune, aceştia cu „şapte pâini”, adică cu cele mai duhovniceşti şi mai de săvârşit [desăvârşite] cuvinte se hrănesc. Căci numărul „şapte” este semn al celor şapte daruri ale Duhului Sfânt (Isaia 11, 2-3). Şi „şed jos pe pământ” – adică punând sub ei pe toate cele pământeşti şi călcându-le pe ele –, după cum şi cei cinci mii „pe iarbă” au şezut (Matei 14, 19), trupul şi slava dedesubtul lor punându-le. Că tot trupul este „iarbă” şi toată slava omenească precum „floarea ierbii” (Isaia 40, 7; Psalm 102, 15).Şi „şapte coşniţe” sunt aici prisosinţele, de vreme ce duhovniceşti şi mai de săvârşit [desăvârşite] erau acelea pe care n-au putut să le mănânce. Deci, acelea au prisosit, pe care cele „şapte coşniţe” le-au încăput, adică [pe] cele pe care numai Sfântul Duh le ştie. Pentru că „Duhul pe toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2, 10).După aceea a dat drumul mulţimilor, S-a suit în corabie şi S-a dus în ţinutul Magdala.

Marcu 8, 10

S-a dus Iisus de acolo, de vreme ce nici un alt semn [minune] n-a făcut spre a-I urma Lui mai mulţi, precum semnul [minunea] pâinilor, încât şi împărat voiau să-L facă pe El, precum spune Ioan (Ioan 6, 15). Aşadar, Iisus Se duce de acolo, ca să nu pricinuiască bănuieli tiranului Irod."

Ev.Matei 15;32-39

Sfântul Teofilact al Bulgariei