Prăznuirea scoaterii cinstitei Cruci a Domnului s-a așezat în această zi, încă de pe vremea dreptcredinciosului împărat grec Manuil și a marelui domn al Rusiei, Andrei Gheorghievici. Acest praznic s-a așezat în această zi de Preasfințitul Luca, patriarhul Constantinopolului, de mitropolitul Constantin al Kievului și de Nestor, episcopul Rostovului. Deci l-au așezat pentru o pricină ca aceasta: Împăratul Manuil și marele domn al Rusiei petrecînd în pace și iubire de frați, s-a întîmplat într-o zi de au ieșit la război, cel din Constantinopol împotriva turcilor, iar cel din Rostov împotriva bulgarilor, că atunci marele domn Andrei petrecea în Rostov. Bulgarii erau un popor necredincios, care se chemau așa după rîul Volga (volgari), fiindcă petreceau mai jos de acest rîu. Și le-a dăruit Domnul Dumnezeu la amîndoi biruință împotriva potrivnicilor. Împăratul grec a biruit pe turci, iar domnul Rusiei a biruit pe bulgari și i-a supus lui, făcîndu-i birnici ai stăpînirii sale. Marele dom...

Troparul Sfintei Cruci, glasul 1 Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte. Şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău. Cântarea 1 Glasul al 4-lea Irmos: Cântare de biruinţă... Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim. Sfânta Cruce, cea dumnezeiască, mergătoare înainte, revarsă razele darurilor, luminează pe toţi cei ce se închină ei şi cu bună credinţă, cântă pe Hristos Cel Răstignit. Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim. Închinarea Sfintei Cruci înalţă pe cei ce cu dragoste şi cu credinţă o slăvesc, că pe Dumnezeu şi Domnul L-a purtat, Care a pătimit cu trupul şi ne-a zidit pe noi prin patimile cele dumnezeieşti. Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim. Închinarea Sfintei Crucii izvorăşte bună mireasmă a darurilor; şi pe toţi cei ce slăvesc pe Hristos pururea îi umple...

  C e înseamnă mântuirea? Moartea trupului nostru este oare singura condiție de a trece în împărăția lui Hristos? Cum putem dezvolta în noi putința de a trăi după poruncile lui Hristos, după Sfântul Duh? Un singur lucru trebuiește: a păstra încordarea rugăciunii și a pocăinței. Moartea atunci nu va mai fi o ruptură, ci o trecere către Împărăția pentru carea ne vom fi pregătit prin împărtășirea cu trupul și sângele lui Hristos, prin rugăciunea și chemarea Numelui Său: «Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește pre noi și lumea Ta». «Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie». Ce înseamnă această ultimă frază a Simbolului Credinței? Noi nu putem purta ideea vieții vecinice decât dacă această vecinicie a și pătruns în viața noastră. D umnezeu nu a înfăptuit moartea. Dacă Dumnezeu, cum zice Hristos, este cu adevărat Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, atunci aceștia nu sânt morți. Pentru Dumnezeu toți sânt vii. Din viata și din Duh Sfântul Sof...

  Dacă ne rugăm pentru cineva care e departe ca să nu ne uite, Dumnezeu ne ascultă rugăciunea? E ste foarte important să te rogi pentru tine, dar și mai important este să te rogi pentru alții. Atât de important, că în limba greacă există două cuvinte deosebite pentru rugăciunea obișnuită: rugăciunea pentru tine însuți și rugăciunea pentru altul. Există acea icoană, a Dreptului Judecător, care are de o parte și de alta pe Maica Domnului și pe Sfântul Ioan Botezătorul și care se cheamă Deisis. Deisis este numele Maicii Domnului în această ipostază de rugătoare, cea care, la Judecata de Apoi, se roagă pentru noi către Fiul său. Așa încât a te ruga pentru altul este mai mult decât recomandat. Avem exemple în Evanghelie, ca, de pildă, cazul paraliticului care a fost adus la Iisus în casă de către patru prieteni, pe targă și, pentru că nu au putut să ajungă la Iisus din cauza mulțimii care înconjura casa, atunci s-au urcat pe acoperișul ei și acolo, prin acea spărtură, care exista în o...

  C ămara materială, a omului ce se liniștește într-însa, închide o singură ființă, pe când cea lăuntrică, cea duhovnicească, îi face loc și lui Dumnezeu și întregii împărății Cerești, potrivit cuvintelor evanghelice ale lui Hristos însuși: "Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru" (Luca 17, 21). A cest text este astfel lămurit în cuvintele Sf. Macarie Egipteanul: "inima este un prea mic vas, dar într-însa sunt îngerii, este viața și împărăția, într-însa sunt cereștile cetăți, într-însa sunt toate comorile harului". Î n încăperea lăuntrică, în cămara inimii, omul trebuie mai des să se închidă, decât între pereții cei văzuți și, adunându-și acolo toate gândurile, să-și înfățișeze mintea înaintea lui Dumnezeu, să se roage Lui în taină, cu toată căldura duhului și cu credință vie, iar odată cu acestea, să se învețe întru cugetarea de Dumnezeu, pentru ca astfel să poată crește până la statura bărbatului desăvârșit Sbornicul. Despre rugăciunea inimii