B iruim sau suntem biruiți! Dacă biruim, ne bucurăm de roadele biruinței noastre în veșnicie. Dacă suntem biruiți, îndurăm urgia pieirii în veacul veacului. A ceastă viață este un continuu duel între om și toate cele care I se opun lui Dumnezeu. Dumnezeu un măreț Aliat este al tuturor celor care Îl cheamă pe El întru ajutor cu adevărat. “Viața aceasta nu este nici jucărie, nici distracție”, a zis Părintele Ioan din Kronștadt, “dar oamenii tocmai aceasta fac din ea. Ei se distrează, se amuză, și-și fac toate capriciile în timpul unei vieți care ne-a fost dată numai și numai pentru ca să ne câștigăm în ea mântuirea; ei se distrează în chip imbecil cu jocuri de cuvinte goale. Oamenii își pierd timpul flecărind în vizitele pe care și le fac unii altora, iar după ce flecăresc, se așează la masă și joacă cărți. Ei se duc la teatru ca să se distreze. Ei toată viața și cea mai reușită viață, o văd ca pe o distracție. Dar vai celor care toată viața nu fac altceva decât să se distreze!”...

  Psalmul 9 "Ne marturisim tie, Doamna, din toata inima si vestim printre oameni minunile tale, lauda si slava ta. Dupa Dumnezeu, tie ti se cuvine slava si catre tine se va inalta glasul laudei ce izvoraste din adancul inimii. Cei pacatosi care se caiesc inaintea lui Dumnezeu isi dobandesc mantuirea prin tine, in Dumnezeu. Cand suspina ei cu smerenie, tu, maica milostiva, vindeci zdrobirea inimii lor, a celor care cu mijlocirea ta isi gasesc odihna intru Dumnezeu, in pace si in liniste, dupa ostenelile pribegiei lor. Psalmul 10 La Doamna Preacurata Fecioara Maria nadaduiesc pentru milele si indurarile ei. Ochii ei spre cei saraci privesc si mainile ei sunt intinse spre orfani si vaduve. Cautati-o din tineretile voastre si mijlocirea ei dianintea Prestolului va va proslavi in fata lui Dumnezeu si va spala multimea pacatelor voastre, caci ea ne aduce intotdeauna mila si mangaierea ei cereasca. O, pururea Fecioara prea binecuvantata! Intinde spre noi dreapta ta cea puternica, pe care...

  Canonul morților, glasul 5, sâmbătă Cântarea I: I rmosul : Mântuitorului Dumnezeu... Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi. P urtătorii de nevoințe ai lui Hristos, prin dumnezeiasca dragoste, semeția tiranilor o au surpat, și credincioșilor celor ce s-au mutat, cer prea-milostivă iertare și înviere. Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi. Î n lăcașurile sfinților, în curțile Tale, Hristoase, pe cei mutați sălășluiește-i, Stăpâne, pentru dânșii plătind datoria, cu sângele Tău cel preascump. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. C ela ce ești înțelepciunea lui Dumnezeu, chipul cel adevărat, Cela ce porți toate ale Tatălui, pe cei ce i-ai luat Îndurate, însuți odihnește-i, dându-le lor fericirea cea deapururea veșnică. A Născătoarei de Dumnezeu: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. C ort purtător de lumină, chivot în chipul aurului, te-ai arătat cea cu totul fără prihană, care ai cuprins pe Cuvântul cel dumnezeie...

  "Domnul spune că Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul nostru (Luca 17, 21). Aceasta înseamnă că, dacă Dumnezeu nu domnește înlăuntrul nostru, atunci orice am construi în afară va fi șubred, strâmb și trecător. Noi nu putem aduce armonie în lume, dacă nu purtăm în noi armonia lui Hristos. Nu putem semăna lumină, dacă în noi nu arde Lumina. Și nu putem vorbi despre dragoste, dacă nu suntem gata să murim pentru celălalt. Fiecare act de iubire, fiecare jertfă tăcută, fiecare iertare ascunsă schimbă lumea — chiar și atunci când nimeni nu o vede. Harul nu are nevoie de spectatori ca să lucreze. De aceea, trebuie să ne întrebăm mereu: cât de pregătiți suntem să uităm de noi înșine și să vedem durerea celuilalt? Cât curaj avem să nu ne mai temem pentru trupul nostru, pentru mintea noastră, pentru emoțiile noastre — și să fim gata să ne dăm chiar și viața, dacă aceasta este cerută de iubire? Nu de eroi avem nevoie, ci de oameni care, în fiecare zi, aleg să trăiască adevărul, să iubească...

  „Gândul nostru să fie acolo unde este Hristos. Atunci rugăciunea noastră va fi cu El, și nu va rămâne mult loc pentru patimi,” spunea părintele Sofronie. Cu adevărat, atunci când cineva este îndrăgostit de altcineva nu mai ține seama de nimic altceva. În fiecare zi și în fiecare noapte să ne gândim că Dumnezeu ne vede, ne aude rugăciunile și vede adâncul duhului nostru. Atunci când omul gândește așa, devine alt om. Odată le spuneam monahilor: „odată, un pelerin în Sfântul Munte le-a pus o întrebare mai multor Părinti duhovnicești: „care e cel mai important lucru în viața noastră?”. Si toți i-au răspuns: „este dragostea lui Dumnezeu, să-L iubești pe Dumnezeu și pe aproapele”. Si, s-a gândit acel om: „dar nu am dragoste nici de rugăciune, nici de oameni. Ce să fac, cum să trăiesc, cum să mă mântuiesc?” Si, apoi a hotărât, și a zis: „voi lucra în lume ca și cum aș avea această dragoste”. Si, după 30 de ani, după asemenea nevoințe, Duhul Sfânt i-a dăruit harisma acestei dragoste. Da,...