Treceți la conținutul principal

Canonul celor adormiți

 


Canonul morților, glasul 5, sâmbătă

Cântarea I:

Irmosul : Mântuitorului Dumnezeu...

Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.

Purtătorii de nevoințe ai lui Hristos, prin dumnezeiasca dragoste, semeția tiranilor o au surpat, și credincioșilor celor ce s-au mutat, cer prea-milostivă iertare și înviere.

Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.

În lăcașurile sfinților, în curțile Tale, Hristoase, pe cei mutați sălășluiește-i, Stăpâne, pentru dânșii plătind datoria, cu sângele Tău cel preascump.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Cela ce ești înțelepciunea lui Dumnezeu, chipul cel adevărat, Cela ce porți toate ale Tatălui, pe cei ce i-ai luat Îndurate, însuți odihnește-i, dându-le lor fericirea cea deapururea veșnică.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cort purtător de lumină, chivot în chipul aurului, te-ai arătat cea cu totul fără prihană, care ai cuprins pe Cuvântul cel dumnezeiesc, Cel ce S-a întrupat pentru noi, și a sfărâmat puterea morții.

Cântarea a III-lea:

Irmosul: Întărește-ne pe noi Dumnezeule, Mântuitorule, cu puterea Ta, și surpă întărâtările ereticilor, și înalță cornul nostru.

Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.

Mucenicii bărbătește nevoindu-se, au stătut împotriva semeției tiranilor, și se roagă Hristoase pentru cei adormiți.

Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.

Pe cei mutați, ce s-au hrănit cu poruncile Tale, Preabunule, primindu-i, odihnește-i întru lăcașurile Tale cele luminate.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Unule Milostive, Dumnezeule, pe cei ce i-ai ales, învrednicește-i strălucirii sfinților, trecându-le lor greșalele.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Lăudăm nașterea ta, Curată, prin care de blestemul și de osânda cea dintâi ne-am izbăvit, și din moarte ne-am slobozit.

Cântarea a IV-lea:

Irmos : Auzit-am auzul...

Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.

Pe Tine, Hristoase, deapururea împreună veșnic cu Tatăl, mărturisindu-Te cu bunăcredință mucenicii, s-au ucis și strigă Ție : Mântuiește pe robii Tăi, cei ce i-ai luat la Tine.

Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.

Hristoase, Cela ce ai fost însuți întru cei morți mort slobod, și dai viață veșnică celor morți, dăruiește acum odihnă robilor Tăi celor mutați.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Hristoase, Cela ce ai venit ca să mântuiești pe cel rătăcit, învrednicește a locui raiul, pe cei ce i-ai mutat prin credință, îndreptându-i și prin dar.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Umbrit-a întru tine Fecioară puterea Celui Preaînalt, și rai al vieții te-ai făcut, carele ai în mijloc pomul, pe Mijlocitorul și Domnul.

Cântarea a V-lea:

Irmos : Mânecând strigăm ție...

Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.

Doamne, primind rugăciunile mucenicilor, sufletele cele ce le-ai mutat, cu aleșii Tăi împreună le numără.

Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.

Zis-ai mai-nainte, că nu va vedea moarte cel ce crede întru Tine, drept aceea odihnește Stăpâne pe cei mutați.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Doamne, învrednicește pe robii Tăi, să câștige frumusețea casei Tale, și împărtășirea cea dulce.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cuvântul cel deapururea veșnic cu Tatăl, din Fecioară întrupându-Se, a omorât cu moartea pe moarte.

Cântarea a VI-lea:

Irmosul: Înconjuratu-m-a adâncul, groapă s-a făcut mie chitul, iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni, și m-a mântuit dreapta Ta, Doamne.

Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.

Oștile mucenicilor Tăi, Hristoase, urmând puterilor celor de sus, Te roagă, să dăruiești Iubitorule de oameni celor mutați îndulcirea cea de la Tine.

Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.

În locurile de liniște, în locurile strălucirii sfinților, în locuri de odihnă, pe robii Tăi cei ce i-ai luat, învrednicește-i, ca un iubitor de oameni.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Curățește pe robii Tăi, și le dă lor iertare greșalelor, rugămu-ne, și vieții celei nepieritoare, și moștenirii celei fericite învrednicește-i.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Minunea zămislirii tale celei fără de sămânță, ce cuvânt poate a o spune, ceea ce ești cu totul fără prihană ? Că pe Dumnezeu, Cela ce a venit pentru milostivire către noi, L-ai născut.

Cântarea a VII-lea:

Irmos : Cela ce în cuptorul cel...

Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.

Învrednicește Mântuitorule pe cei mutați, a se sătura acum de lumina Ta cea neapropiată, pentru rugăciunile purtătorilor Tăi de nevoință.

Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.

În Biserica celor întâi născuți, milostive Hristoase, învrednicește pe cei ce s-au sfârșit întru buna-credință.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Pe robii Tăi cei împodobiți cu hainele nestricăciunii, ce s-au mutat la Tine, Mântuitorule, odihnește-i.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Curgerea morții o ai curmat, Preacurată, zămislind Viața cea de o ființă fără de sămânță, întrutot curată.

Cântarea a VIII-lea:

Irmos : Pe Fiul și Dumnezeu...

Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.

Cela ce ai primit luptele Sfinților Mucenici, și pentru dânșii pe cei adormiți întru credința Ta îi odihnești, pe Tine, Mântuitorule, Te lăudăm și Te preaînălțăm întru toți vecii.

Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.

Cu strălucirile măririi Tale celei mai presus de lume, învrednicește ca un milostiv, a se străluci cei mutați de la noi, care pe Tine, Mântuitorule, Te laudă, și Te prealnalță întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu cetele sfinților, pe cei ce i-ai mutat așează-i, și în sânurile lui Avraam cu Lazăr împreună îi numără, care Te laudă pe Tine, Mântuitorule, și Te preaînalță întru toți vecii.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Maică Fecioară cea împodobită cu frumusețea curăției, făcutute-ai lăcaș de binefăcător al buneicuviințe. Pentru aceea te lăudăm și te preaînălțăm întru toți vecii.

Cântarea a IX-lea:

Irmosul: Pe tine Maica lui Dumnezeu ceea ce mai presus de minte și de cuvânt în ani negrăit ai născut pe Cel fără de ani, credincioșii cu un cuget te mărim.

Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.

Sfinții Mucenici, pentru sfintele lupte luând răsplătirea, acum Te roagă, Mântuitorule, ca să dăruiești iertare celor ce întru credință s-au mutat.

Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.

Omorâre ai răbdat, Unule, Cela ce ești fără de moarte, Carele dăruiești înviere morților, ca un milostiv, și strălucirea nemuririi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Îndreptatu-ne-ai pe noi cei căzuți în moarte, și viața cea veșnică a nădăjdui ne-ai învățat, pe care Mântuitorule dăruiește, ca să o câștige robii Tăi.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Umbrele legii au trecut cu nașterea ta, adevărul a strălucit, darul s-a dăruit, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea pe tine te mărim.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Asta a văzut Cuvioasa și n-a putut descrie în cuvinte omenești" ...

 SFÂNTA CUVIOASĂ ELISABETA A TĂCUT. EA A VĂZUT SFÂRȘITUL OMULUI AȘA CUM ÎL ȘTIAM " N ăscută pe 16 iulie 1970, în satul Benia, comuna Moldova Sulița, județul Suceava, purta în viața civilă numele Rodica Lazăr. La data de 9 septembrie 1986, fata Rodica Lazăr, la numai 16 ani, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. În anul 1988, de praznicul Sfintei Treimi a primit binecuvântarea să poarte culion și rasă. Pe data de 12 de-cembrie 1990, de sfântul ierarh Spiridon a primit rangul de rasoforă cu numele de Elisabeta. În anul 1991 a primit ascultarea de lucrătoare la atelierele mănăstirii Pasărea, unde se produceau obiecte de cult și bisericești. În ace-lași an a frecventat Școala de muzică psaltică din București, la Părintele profesor Victor Frangulea. La 22 mai 1996, din mila lui Dumnezeu, maica Timoteia i-a făcut chemare să meargă în Țara Sfântă, unde a făcut ascultare de paraclisier și cântăreț bisericesc la strană, la Biserica Românească de la Ierusalim. În anul 1...

„Auzi, Gherontie ăsta e un sfântoi! Un sfântoi mare!” - Sfânta Antonina

“Era în noaptea de Înviere. În tinda bisericii, era un calorifer pătrat, pe care mai stăteau oamenii când oboseau. Maica Antonina s-a aşezat la un moment dat pe calorifer, cu lumânarea în mână. Ea avea obiceiul de a se ruga cu „Hristos a înviat!”. Spunea foarte des, mai mult şoptit: „Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!”. Cuviosul s-a aşezat lângă ea.  Maica a continuat rugăciunea ei: „Hristos a înviat!”. Cuviosul i-a răspuns: „Adevărat a înviat!”.  Se uita Cuviosul la ea şi, nici nu începea bine „Hristos…”, că el îi şi răspundea „Adevărat a înviat!”.  Maica s-a uitat cu coada ochiului spre el şi s-a mutat puţin mai încolo şi continua cu rugăciunea ei.  Cuviosul după ea. Se muta ea, se muta şi Cuviosul, în timp ce unul spunea „Hristos a înviat!”, iar celălalt, „Adevărat a înviat!”. Au ajuns aşa la perete, de unde maica nu mai avea unde merge. I-a spus Cuviosului să meargă de acolo şi au început drumul invers, mutându-se pe calorifer puţin câte puţin,...

NAȘTEREA DIN NOU ÎN HRISTOS..

" S finții Părinți ne spun că Dumnezeu a creat lumea și tot ce este în ea, dar își continuă creația zi de zi și clipă de clipă, veghind asupra întregii creații veșnic. Dumnezeu creează locuri, oameni, întâlniri, comuniuni între oameni care nu s-au cunoscut niciodată prin Duhul Sfânt. Oamenii cu o viață duhovnicească îmbunătățită, cu o viață de sfințenie lasă în urma lor o dâră a harului divin. Mai mult, atunci când îi întâlnești te simți mic, te simți slab, te simți păcătos.  Într-o noapte de vară, a bătut la noi la ușă o astfel de persoană. Am deschis ușa și ne-a izbit în față harul divin. Era maica Teodora (Sfânta Elisabeta), pe care am poftit-o în casă, am așezat-o la masă. Am mâncat, ne-am rugat, am plâns cu lacrimile bucuriei duhovnicești. În acea noapte, s-a întâmplat o minune în casa noastră. Fosta soție, Cherața, a avut un moment de meditație profundă și de căință, ca într-un film i s-a derulat în față viața ei plină de păcate, după care a izbucnit în plâns și a plâns preț...