Treceți la conținutul principal

Dacă rugăciunea se va face cu durere, știți ce putere va avea?..

 





Să faci din durerea celorlalți durerea ta 


 "- Gheronda, aţi spus că vom face un atelier de rugăciune, când va fi aceasta? 


 - De voi depinde... Voi vedea data viitoare la ce stare duhovnicească ați ajuns şi, în funcție de aceasta, vom face un atelier duhovnicesc de rugăciune. Dacă rugăciunea se va face cu durere, știți ce putere va avea? Vă veți ruga pentru problemele lumii și toți oamenii care în acea vreme vor cere ajutor de la Dumnezeu și se vor afla pe aceeași frecvență, vor primi ajutorul Său. Eu simt sufletele care se roagă; simt rugăciunea lor ca niște valuri-valuri de putere. De multe ori îmi dau seama și de ceasul în care un bolnav a făcut rugăciune și s-a folosit. 


- Gheronda; sufletele pentru care vă rugați simt aceasta? 


- Da, simt că le „pricinuiesc cutremur”, sunt mișcate sufletește. Când se face rugăciune cu durere, chiar și oamenii necunoscuţi sunt înștiințați lăuntric.


— Gheronda, când este mai bine-primită de Dumnezeu rugăciunea noastră făcută pentru ceilalți? 


— Când o simţim. Și o simţim atunci când ne punem pe noi înșine în locul celorlalți. Dacă ne punem locul bolnavilor sau al celor adormiţi, asta ne va apune să ne rugăm cu durere. Durerea coboară în inimă atunci rugăciunea noastră se face din inimă. 


- Gheronda, nu mă pot ruga atunci când m copleșesc gândurile. 


— De ce te gândești doar la tine, bunul meu copil, și nu te gândești puţin și la lumea care suferă? Știi câte familii s-au distrus, câți copii nenorociţi sunt, fără nici o milă, părăsiţi pe drumuri sau în așezăminte sociale? Câţi nu strigă în această clipă: „Ajutor! Ajutor!” şi nu există nimeni lângă ei ca să-i ajute? Câţi nu se îneacă în largul mării, câţi nu se sinucid, câţi nu suferă? 


Atâţia oameni au nevoie de rugăciunile monahilor, iar noi să ne pierdem timpul, care este atât de preţios, cu gânduri bandajate sau cu mofturi copilărești şi să nu ne facem nici măcar îndatoririle duhovniceşti așa cum trebuie? Caută să ieşi din sine și să faci din durerea celorlalţi durerea ta. În felul acesta vei afla și pacea, vei primi și plată de la Dumnezeu, și îi vei putea ajuta și pe alții. 


Intr-o noapte, pe când eram la Mănăstirea Filotheu, care pe atunci era idioritmică, în timp ce făceam priveghere în chilia mea, mi-am dat seama că cineva, care avea nevoie de ajutor, a venit la poarta mănăstirii. Era un om chinuit, care avea şi demon. Poarta mănăstiri se închidea odată cu apusul soarelui şi se deschidea a doua zi dimineaţa. „Ce să fac acum?” mi-am spus „Dacă aş putea să-i dau ceva să mănânce. Cum să aştepte flămând până dimineaţa?” Atunci mi-a venit un gând, m-am dus și am luat câteva alimente”, le-am pus într-un coșuleţ, pe care l-am legat cu o frânghie și l-am coborât pe fereastra de la chilia mea, care dădea înspre exteriorul mănăstirii. Starea lui era atât de gravă, încât nu mă puteam linişti. Toată noaptea m-am rugat cu durere, spunând: „Dumnezeul meu, eu atât am putut face. Nu sunt vrednic să Te rog să ajuţi făptura Ta, dar oare nu este păcat să se chinuiască din pricina mea?"

Dimineața, când s-a deschis poarta şi acel om a intrat înăuntru, am văzut că se făcuse bine. S-a închinat în biserică şi a slăvit pe Dumnezeu. Bunului Dumnezeu i S-a făcut milă de el şi l-a slobozit de diavol. 


- Gheronda, când se roagă cineva pentru un om îndurerat, mintea merge la Hristos sau la durerea omului? 


- Nu cere ajutor de la Hristos? Porneşte de la durerea omului, dar se întoarce la Hristos.  

  

- Când inima mi se împietreşte, Gheronda, îmi aduc aminte de diferitele greutăți prin care am trecut şi cer de la Dumnezeu să-i ajute pe toți cei ce trec prin probleme asemănătoare. 


- Este bine aceasta. Așa să faci, de vreme ce astfel îl înţelegi mai bine pe celălalt și suferi împreună cu el. Să spui: „Dumnezeul meu, așa cum mie mi-ai făcut atât de mult bine, tot astfel ajută-l și pe fratele meu, care este mai bun decât mine”. 


- Gheronda, este bine ca, atunci când mă rog pentru mântuirea unui suflet, să Îl rog pe Dumnezeu să nu îngăduie să i se întâmple ceva rău? 


- Ba da, binecuvântato, și aceasta vine tot din durere. Dumnezeu este mișcat când, cel care se roagă are înlăuntrul lui dragoste pentru aproapele, însă în cele din urmă Dumnezeu face ceea ce esre de folos sufletului. "


Cuviosul Paisie Aghioritul - Cuvinte duhovniceşti, Desore rugăciune,Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2022

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Asta a văzut Cuvioasa și n-a putut descrie în cuvinte omenești" ...

 SFÂNTA CUVIOASĂ ELISABETA A TĂCUT. EA A VĂZUT SFÂRȘITUL OMULUI AȘA CUM ÎL ȘTIAM " N ăscută pe 16 iulie 1970, în satul Benia, comuna Moldova Sulița, județul Suceava, purta în viața civilă numele Rodica Lazăr. La data de 9 septembrie 1986, fata Rodica Lazăr, la numai 16 ani, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. În anul 1988, de praznicul Sfintei Treimi a primit binecuvântarea să poarte culion și rasă. Pe data de 12 de-cembrie 1990, de sfântul ierarh Spiridon a primit rangul de rasoforă cu numele de Elisabeta. În anul 1991 a primit ascultarea de lucrătoare la atelierele mănăstirii Pasărea, unde se produceau obiecte de cult și bisericești. În ace-lași an a frecventat Școala de muzică psaltică din București, la Părintele profesor Victor Frangulea. La 22 mai 1996, din mila lui Dumnezeu, maica Timoteia i-a făcut chemare să meargă în Țara Sfântă, unde a făcut ascultare de paraclisier și cântăreț bisericesc la strană, la Biserica Românească de la Ierusalim. În anul 1...

„Auzi, Gherontie ăsta e un sfântoi! Un sfântoi mare!” - Sfânta Antonina

“Era în noaptea de Înviere. În tinda bisericii, era un calorifer pătrat, pe care mai stăteau oamenii când oboseau. Maica Antonina s-a aşezat la un moment dat pe calorifer, cu lumânarea în mână. Ea avea obiceiul de a se ruga cu „Hristos a înviat!”. Spunea foarte des, mai mult şoptit: „Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!”. Cuviosul s-a aşezat lângă ea.  Maica a continuat rugăciunea ei: „Hristos a înviat!”. Cuviosul i-a răspuns: „Adevărat a înviat!”.  Se uita Cuviosul la ea şi, nici nu începea bine „Hristos…”, că el îi şi răspundea „Adevărat a înviat!”.  Maica s-a uitat cu coada ochiului spre el şi s-a mutat puţin mai încolo şi continua cu rugăciunea ei.  Cuviosul după ea. Se muta ea, se muta şi Cuviosul, în timp ce unul spunea „Hristos a înviat!”, iar celălalt, „Adevărat a înviat!”. Au ajuns aşa la perete, de unde maica nu mai avea unde merge. I-a spus Cuviosului să meargă de acolo şi au început drumul invers, mutându-se pe calorifer puţin câte puţin,...

NAȘTEREA DIN NOU ÎN HRISTOS..

" S finții Părinți ne spun că Dumnezeu a creat lumea și tot ce este în ea, dar își continuă creația zi de zi și clipă de clipă, veghind asupra întregii creații veșnic. Dumnezeu creează locuri, oameni, întâlniri, comuniuni între oameni care nu s-au cunoscut niciodată prin Duhul Sfânt. Oamenii cu o viață duhovnicească îmbunătățită, cu o viață de sfințenie lasă în urma lor o dâră a harului divin. Mai mult, atunci când îi întâlnești te simți mic, te simți slab, te simți păcătos.  Într-o noapte de vară, a bătut la noi la ușă o astfel de persoană. Am deschis ușa și ne-a izbit în față harul divin. Era maica Teodora (Sfânta Elisabeta), pe care am poftit-o în casă, am așezat-o la masă. Am mâncat, ne-am rugat, am plâns cu lacrimile bucuriei duhovnicești. În acea noapte, s-a întâmplat o minune în casa noastră. Fosta soție, Cherața, a avut un moment de meditație profundă și de căință, ca într-un film i s-a derulat în față viața ei plină de păcate, după care a izbucnit în plâns și a plâns preț...