Rugăciunea vie, IV

 

"Când ne aflăm într-o stare firească a minţii, când inima este plină de venerație, de grijă faţă de ceilalți, când, precum spune Sf. Luca, buzele noastre vorbesc din preaplinul inimii (Lc. 6, 45), nu avem probleme cu rugăciunea; vorbim liber cu Dumnezeu, prin cuvintele cele mai familiare nouă. Dar dacă am lăsa viaţa noastră de rugăciune la mila stărilor noastre schimbătoare, probabil ne vom ruga din când în când cu râvnă şi sinceritate, dar vom pierde pentru lungi perioade de timp orice legătură rugătoare cu Dumnezeu.. .

" Este o mare ispită să abandonăm rugăciunea până când Îl simţim pe Dumnezeu şi să considerăm că orice rugăciune ori elan spre Dumnezeu, în altfel de perioade, e lipsită de sinceritate. Toţi ştim, din experienţă, că avem o varietate de simţiri ce nu sunt prezente în fiecare clipă a vieţii noastre; boala şi suferinţa ni le pot şterge din conştiinţa..... 

"Gestul întoarcerii spre Dumnezeu ar trebui să fie o probă a credinţei, dar nu este decât într-o anumită măsură; credem şi nu credem în acelaşi timp, iar credinţa îşi arată măsura depăşindu-şi propriile îndoieli... 

" Atât de des Îl implorăm pe Dumnezeu, Spunând „O, Doamne, dacă... dacă Tu vrei... dacă Tu Poţi... întocmai ca acel tată, care I-a spus lui Hristos; „Si am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putuţ [...] Dar de poți ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi” (Mc. 9, 18-22). Hristos i-a răspuns cu un alt„dacă”: dacă crezi, oricât de puţin, orice e posibil cu credință. Apoi bărbatul a spus: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele.” Cei doi „dacă” sunt corelativi, fiindcă dacă nu există credinţă, nu există nici prilejul pentru Dumnezeu de a pătrunde în situație.... "

" ÎL vedem pe Hristos, cel puţin la început, refuzând să răspundă unei rugăciuni. Acesta este un caz de rugăciune încercată într-un mod extrem de dur. Femeia a cerut ceva întru totul potrivit, a venit cu o credință desăvârşită şi nici măcar nu a spus „dacă poți”, doar a venit, sigură că Hristos poate şi că va fi dispus, iar copilul ei va fi tămăduit. La toată această credinţă, răspunsul a fost „Nu”... 

Şi nu pentru că rugăciunea nu merita atenţie, ori credința n-a fost îndeajuns de puternică, ci pur şi simplu pentru că persoana era nepotrivită. Hristos a venit pentru evrei, iar ea era o femeie dintre neamuri. Hristos nu venise pentru ea. Dar ea insistă, spunând, „Da, nu sunt din stirpea cea bună", dar până şi câinii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânului.” Şi a rămas, crezând în dragostea lui Dumnezeu, în ciuda a ceea ce Dumnezeu spusese, cu încredere smerită, în ciuda argumentului Lui...."