Treceți la conținutul principal

Rugăciunea Vie, I

.."Pentru mine, închinarea înseamnă o relație. Nu eram un om credincios, apoi, într-o zi, L-am descoperit pe Dumnezeu, Care mi S-a revelat imediat drept valoarea supremă şi sensul deplin al vieţii, dar în acelaşi timp ca Persoană. Cred că închinarea poate să nu însemne nimic pentru cineva ce nu are un obiect al închinării. Nu poţi învăţa închinarea pe cineva care nu L-a simțit pe Dumnezeul cel viu;...
..Aşadar, ca o prefață la această carte despre rugăciune, ce doresc să exprim este certitudinea despre realitatea personală a unui Dumnezeu cu care se poate stabili o relaţie. Prin urmare, doresc să le cer cititorilor mei să-L trateze pe Dumnezeu drept un semen, drept cineva şi să preţuiască această cunoştinţă la fel cum preţuiesc o relație cu un frate sau cu un prieten... 
.. Rugăciunea este o aventură periculoasă şi, de aceea, nu o putem începe fără riscuri. Aşa cum spune Sf. Pavel, este un lucru înfricoşător să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu (Evr. 10, 31). Prin urmare, a porni deliberat spre o confruntare cu Dumnezeul cel viu este o aventură.... 
"A te apropia de Dumnezeu înseamnă mereu a descoperi atât frumuseţea lui Dumnezeu, cât şi distanța dintre El şi noi. „Distanţă” e un cuvânt nepotrivit, fiindcă aceasta nu e determinată de faptului că Dumnezeu este sfânt şi noi suntem păcătoşi. Distanţa se datorează atitudinii păcătosului față de Dumnezeu. 
.. Putem să ne apropiem de Dumnezeu numai dacă o facem cu sentimentul că venim la judecată. Dacă venim osândindu-ne, dacă venim fiindcă ÎI iubim, în ciuda faptului că nu avem credință, dacă venim la EI iubindu-L mai mult decât iubim sentimentul de siguranţă lipsită de Dumnezeu, atunci ne deschidem Lui şi El nouă şi nu mai există distanţă;... 
 





 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NAȘTEREA DIN NOU ÎN HRISTOS..

" S finții Părinți ne spun că Dumnezeu a creat lumea și tot ce este în ea, dar își continuă creația zi de zi și clipă de clipă, veghind asupra întregii creații veșnic. Dumnezeu creează locuri, oameni, întâlniri, comuniuni între oameni care nu s-au cunoscut niciodată prin Duhul Sfânt. Oamenii cu o viață duhovnicească îmbunătățită, cu o viață de sfințenie lasă în urma lor o dâră a harului divin. Mai mult, atunci când îi întâlnești te simți mic, te simți slab, te simți păcătos.  Într-o noapte de vară, a bătut la noi la ușă o astfel de persoană. Am deschis ușa și ne-a izbit în față harul divin. Era maica Teodora (Sfânta Elisabeta), pe care am poftit-o în casă, am așezat-o la masă. Am mâncat, ne-am rugat, am plâns cu lacrimile bucuriei duhovnicești. În acea noapte, s-a întâmplat o minune în casa noastră. Fosta soție, Cherața, a avut un moment de meditație profundă și de căință, ca într-un film i s-a derulat în față viața ei plină de păcate, după care a izbucnit în plâns și a plâns preț...

IMITAREA UNUI SFÂNT..

" A tunci când un creștin ortodox întâlnește un duhovnic îmbunătățit sau un alt creștin cu viață de sfințenie, acesta are tendința de a-l imita în toate lucrurile. Capătă o încredere deosebită și face ascultare fără șovăire față de acesta.  Așa s-a întâmplat și cu sora Cherața, atunci când a întâlnit-o pe maica Teodora (Sfânta Elisabeta). Ea se comporta ca și când era sfântă. Mai mult, ea spunea că îl vede pe Iisus Hristos în maica. Era atentă la tot ce făcea maica și o imita. Cum se așeza maica, așa se punea și ea, o imita în gesturi, în rugăciune, în modul cum se închina, cum mânca, cum citea etc. Rugându-ne împreună la bordeiul maicii din muntele Giumalău, după rugăciune i-a spus maici: „Maică, vreau și eu să fiu pustnică!”și maica i-a răspuns: „Cherață, poți fii orice numai pustnică, nu!” Dar, în acest sens, poți face altceva și îți voi spune personal. Și ce credeți că i-a spus? I-a spus că poate trăi o căsătorie albă dar numai cu acceptul soțului și cu binecuvântarea duhovnic...

Sfânta Elisabeta de la Mănăstirea Pasărea "NU EU, CI SEMNELE TIMPULUI VORBESC!"..

" B iserica Ortodoxă nu deține profeții clare despre ce se va întâmpla cu omenirea, dar are niște adevăruri spuse de anumiți creștini, în special călugări și pustnici, așa zis "oameni ai lui Dumnezeu", creștini cu „mintea și vederea lui Hristos”. Acestora le este descoperit adevărul lumii în chip deslușit. Pustia nu face altceva decât să îți deschidă ochii, iar lumea de azi ți-i închide ca să nu poți vedea. De aceea, pustnicul vede ceea ce un om obișnuit nu vede. De aceea, pustnicii par străini cu totul de această lume, ei sunt „nebuni pentru Hristos”. Creștinul obișnuit nu aude glasul Bisericii, dar'mi te să audă vocea lui Dumnezeu. "Cu cel cuvios, cuvios vei fi. Cu cel nevinovat, nevinovat vei fi. Cu cel ales, ales vei fi. Și cu cel îndărătnic, te vei îndărătnici. "- zice David. Mult timp n-am putut înțelege cuvintele Psalmistului „Glasul Domnului, cel ce varsă para focului” (Psalmul 28, 7). Apoi am înțeles că flacăra, care pe pământ are și foc și lumină,...