Treceți la conținutul principal

Copiii mei iubiți, toată preocuparea și grija voastră să fie pentru acestea, ..

De la


 

"Scopul vieții noastre este să devenim desăvârșiți și sfinți, să ne dovedim fii ai lui Dumnezeu și moștenitori ai Împărăției cerurilor. Să luăm aminte ca nu cumva, pentru această viață trecătoare, să ne lipsim de cea viitoare și ca, din pricina grijilor și preocupărilor vieții, să neglijăm scopul vieții noastre.


Postul, privegherea și rugăciunea, prin ele însele, nu aduc roadele dorite, pentru că acestea nu sunt scopul vieții noastre, ci sunt mijloacele prin care ajungem la acest scop.


Împodobiți-vă făcliile sufletului cu virtuți. Nevoiți-vă să lepădați patimile sufletului. Curățiți-vă inima de orice întinăciune și păstrați-o curată, pentru ca Domnul să vină și să Se sălășluiască în voi și pentru ca Duhul Sfânt să vă umple de darurile Sale dumnezeiești.


Copiii mei iubiți, toată preocuparea și grija voastră să fie pentru acestea. Acestea să fie scopul și dorința voastră neîncetată. Pentru acestea să vă rugați lui Dumnezeu. Să-L căutați în fiecare zi pe Domnul, dar înlăuntrul inimii voastre, nu în afara ei. Iar când Îl veți găsi, stați cu frică și cutremur, asemenea Heruvimilor și Serafimilor, pentru că inima voastră a devenit tron al lui Dumnezeu. Dar, pentru a-L găsi pe Domnul, smeriți-vă până la pământ, căci Domnul îi urăște pe cei mândri, în timp ce îi iubește și îi cercetează pe cei smeriți cu inima.


Dacă te nevoiești în lupta cea bună, Dumnezeu te va întări. În această luptă ne descoperim slăbiciunile, lipsurile și neajunsurile noastre. Ea este oglinda stării noastre duhovnicești. Cel care nu s-a nevoit nu s-a cunoscut pe sine.


Luați aminte chiar și la cele mai mici greșeli. Dacă, din neatenție, vi se întâmplă să păcătuiți, nu deznădăjduiți, ci ridicați-vă repede și alergați la Dumnezeu, Care are puterea să vă ridice din nou.


În noi există slăbiciuni, patimi și neajunsuri adânc înrădăcinate, multe dintre ele fiind și moștenite. Toate acestea nu se smulg printr-o mișcare bruscă, nici prin nerăbdare și întristare apăsătoare, ci prin răbdare și stăruință, prin statornicie, grijă și luare aminte.


Întristarea excesivă ascunde în ea mândria. De aceea este vătămătoare și primejdioasă și, de multe ori, este întețită de diavol, pentru a opri înaintarea celui care se nevoiește.


Drumul care duce la desăvârșire este lung. Rugați-vă lui Dumnezeu să vă întărească. Înfruntați cu răbdare căderile voastre și, după ce vă ridicați repede, alergați înainte și nu rămâneți, asemenea copiilor, în locul în care ați căzut, plângând și tânguindu-vă fără mângâiere.


Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită. Nu deznădăjduiți dacă vă întoarceți mereu la vechile păcate. Multe dintre ele sunt puternice atât prin natura lor, cât și prin obișnuință. Cu trecerea timpului însă și prin strădanie, ele sunt biruite. Nimic să nu vă ducă la deznădejde."





Sfântul Nectarie din Pentapole

Labels:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

"Asta a văzut Cuvioasa și n-a putut descrie în cuvinte omenești" ...

De la
 SFÂNTA CUVIOASĂ ELISABETA A TĂCUT. EA A VĂZUT SFÂRȘITUL OMULUI AȘA CUM ÎL ȘTIAM " N ăscută pe 16 iulie 1970, în satul Benia, comuna Moldova Sulița, județul Suceava, purta în viața civilă numele Rodica Lazăr. La data de 9 septembrie 1986, fata Rodica Lazăr, la numai 16 ani, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. În anul 1988, de praznicul Sfintei Treimi a primit binecuvântarea să poarte culion și rasă. Pe data de 12 de-cembrie 1990, de sfântul ierarh Spiridon a primit rangul de rasoforă cu numele de Elisabeta. În anul 1991 a primit ascultarea de lucrătoare la atelierele mănăstirii Pasărea, unde se produceau obiecte de cult și bisericești. În ace-lași an a frecventat Școala de muzică psaltică din București, la Părintele profesor Victor Frangulea. La 22 mai 1996, din mila lui Dumnezeu, maica Timoteia i-a făcut chemare să meargă în Țara Sfântă, unde a făcut ascultare de paraclisier și cântăreț bisericesc la strană, la Biserica Românească de la Ierusalim. În anul 1...
Trimiteți un comentariu
Read more »

„Auzi, Gherontie ăsta e un sfântoi! Un sfântoi mare!” - Sfânta Antonina

De la
“Era în noaptea de Înviere. În tinda bisericii, era un calorifer pătrat, pe care mai stăteau oamenii când oboseau. Maica Antonina s-a aşezat la un moment dat pe calorifer, cu lumânarea în mână. Ea avea obiceiul de a se ruga cu „Hristos a înviat!”. Spunea foarte des, mai mult şoptit: „Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!”. Cuviosul s-a aşezat lângă ea.  Maica a continuat rugăciunea ei: „Hristos a înviat!”. Cuviosul i-a răspuns: „Adevărat a înviat!”.  Se uita Cuviosul la ea şi, nici nu începea bine „Hristos…”, că el îi şi răspundea „Adevărat a înviat!”.  Maica s-a uitat cu coada ochiului spre el şi s-a mutat puţin mai încolo şi continua cu rugăciunea ei.  Cuviosul după ea. Se muta ea, se muta şi Cuviosul, în timp ce unul spunea „Hristos a înviat!”, iar celălalt, „Adevărat a înviat!”. Au ajuns aşa la perete, de unde maica nu mai avea unde merge. I-a spus Cuviosului să meargă de acolo şi au început drumul invers, mutându-se pe calorifer puţin câte puţin,...
Trimiteți un comentariu
Read more »

NAȘTEREA DIN NOU ÎN HRISTOS..

De la
" S finții Părinți ne spun că Dumnezeu a creat lumea și tot ce este în ea, dar își continuă creația zi de zi și clipă de clipă, veghind asupra întregii creații veșnic. Dumnezeu creează locuri, oameni, întâlniri, comuniuni între oameni care nu s-au cunoscut niciodată prin Duhul Sfânt. Oamenii cu o viață duhovnicească îmbunătățită, cu o viață de sfințenie lasă în urma lor o dâră a harului divin. Mai mult, atunci când îi întâlnești te simți mic, te simți slab, te simți păcătos.  Într-o noapte de vară, a bătut la noi la ușă o astfel de persoană. Am deschis ușa și ne-a izbit în față harul divin. Era maica Teodora (Sfânta Elisabeta), pe care am poftit-o în casă, am așezat-o la masă. Am mâncat, ne-am rugat, am plâns cu lacrimile bucuriei duhovnicești. În acea noapte, s-a întâmplat o minune în casa noastră. Fosta soție, Cherața, a avut un moment de meditație profundă și de căință, ca într-un film i s-a derulat în față viața ei plină de păcate, după care a izbucnit în plâns și a plâns preț...
Trimiteți un comentariu
Read more »