Mielul și cei răscumpărați sălășluiesc în Sion. Trei îngeri vestesc judecățile lui Dumnezeu. Secerișul și culesul viei

 Și m-am uitat și iată Mielul stătea pe muntele Sion și cu El o sută patruzeci și patru de mii, care aveau numele Lui și numele Tatălui Lui, scris pe frunțile lor.  Atunci am auzit un glas din cer, ca un vuiet de ape multe și ca bubuitul unui tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit ca glasul celor ce cântă cu alăutele lor.  Și cântau o cântare nouă, înaintea tronului și înaintea celor patru ființe și înaintea bătrânilor; și nimeni nu putea să învețe cântarea decât numai cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră răscumpărați de pe pământ.  Aceștia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceștia sunt care merg după Miel ori unde se va duce. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu și Mielului.  Iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihană.  Și am văzut apoi alt înger, care zbura prin mijlocul cerului, având să binevestească Evanghelia veșnică celor ce locuiesc pe pământ și la tot neamul și seminția și limba și poporul, Zicând cu glas puternic: Temeți-vă de Dumnezeu și dați Lui slavă, că a venit ceasul judecății Lui, și vă închinați Celui ce a făcut cerul și pământul și marea și izvoarele apelor. Și un al doilea înger a venit, zicând: A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul furiei desfrânării sale.  Și al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei și chipului ei și primește semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui,  Va bea și el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, și se va chinui în foc și în pucioasă, înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. Și fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Și nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei și chipului ei și oricine primește semnul numelui ei. Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Iisus.  Și am auzit un glas din cer, zicând: Scrie: Fericiți cei morți, cei ce acum mor întru Domnul! Da, grăiește Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei, Și am privit și iată un nor alb și Cel ce ședea pe nor era asemenea Fiului Omului, având pe cap cunună de aur și în mână seceră ascuțită. Și iată un alt înger a ieșit din templu, strigând cu glas mare Celui ce ședea pe nor: Trimite secera și seceră, că a venit ceasul de secerat, fiindcă s-a copt secerișul pământului. Și Cel ce ședea pe nor a aruncat pe pământ secera lui și pământul a fost secerat.  Și un alt înger a ieșit din templul cel ceresc, având și el un cuțitaș ascuțit.  Și încă un înger a ieșit din altar, având putere asupra focului, și a strigat cu glas mare celui care avea cuțitașul ascuțit, zicând: Trimite cuțitașul tău cel ascuțit și culege ciorchinii viei pământului, căci s-au copt.  Și îngerul a aruncat, pe pământ, cuțitașul lui și a cules via pământului și strugurii i-a aruncat în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.  Și teascul a fost călcat afară din cetate și a ieșit sânge din teasc, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie șase sute de stadii.

Sursa: Faptele Apostolilor, Apocalipsa sfântului Ioan Teologul.