Lucrarea de taină a rugăciunii lui Iisus, III

"Aşa cum apa înghite şi înconjură ceva ce zace în ea, sau focul — ceea ce arde în el. A petrece în rugăciune înseamnă a te afla fără încetare în rugăciune. lar a lua aminte la inimă înseamnă a păzi mintea de gânduri şi ca mintea să vegheze asupra inimii neabătut, ca inima să nu se abată către vreun gând străin; trebuie să gândim și să avem în inimă doar un lucru: a tinde către pomenirea lui Dumnezeu, a simţi prin credinţă că Dumnezeu este de faţă în inimă, precum şi puterea numelui lui Dumnezeu, pe care îl chemăm... 

"Care să fie pricina pentru care nu pot rămâne în liniştirea rugăciunii? Deşertăciunea înmulţeşte toate lucrurile, şi nu ajunge timpul să le plinim, iar la liniștire nici nu avem când să ne mai gândim. Nu cumva lucrurile trupului sunt mai de trebuinţă decât cele duhovniceşti? Dar atunci la ce mai este bună călugăria? Atunci sunt de prisos scrierile şi învăţăturile Sfinţilor.....

"Oamenii nu sunt în stare să-şi curățească singuri muntea şi inima, şi trebuie să cerem lui Dumnezeu ca să ne curăţească cu harul Său. Nimeni nu-şi dă seama cu durere de acest lucru. De aceea n-avem cum să nu rămânem nevindecaţi... "

"Fericit cel ce nesocoteşte în vremea rugăciunii gândurile de tot felul! Nici gândurile bune nu sunt bune în vremea rugăciunii, și ele nu trebuie primite, căci la fel curmă împreună-vorbirea cu Dumnezeu. Pe deasupra, precum se știe, în urma gândurilor bune apar şi rele — iar după ce ai primit gânduri şi te-ai lăsat furat de ele, rugăciunea este uneori atât de strâmbată, încât dai de piedici la orice pas. Lucrul acesta îl știu doar cei ce au trecut prin osteneala rugăciunii. Din pricina lenevirii noastre, spre învățătură de minte, Dumnezeu îngăduie să pătimim aceasta, ca să fim cu luare-aminte și să ne ferim.... "

" Dumnezeu petrece acolo unde e rugăciunea noastră, și nu așa cum putem noi să ne închipuim, ci în chip de nepătruns cu mintea și adevărat. Să-ţi aduci totdeauna aminte că te rogi numai atunci când mintea și inima îţi sunt întoarse spre Domnul. Ne rugăm nu unui Dumnezeu Care lipseşte, ci Aceluia Care este totdeauna de față... "

" Pe mulţi îi face părerea să se mândrească față de alţii că în ei lucrează, chipurile, rugăciunea, şi se simt foarte mulţumiţi şi îndestulaţi de asemenea „har”. Aflându-se în atare părere de sine, aceștia nu pricep că se înşală...."