"Fiind mai presus decât postul și rugăciunea, întrucât este jertfire de sine adusă de bunăvoie pentru buna cinstire de Dumnezeu. Ascultarea nu ne slobozește de post și de rugăciune, și nu în simpla osteneală se află puterea ei, ci în împlinirea voii altuia, pentru Dumnezeu, fără nici o cârtire și îndoială....
Cine strigă neîncetat către Dumnezeu cu aceste cuvinte, acela vede cu mintea și simte cu inima că Dumnezeu este în el, şi ÎI cheamă ca pe un Părinte, cu inimă iubitoare de fiu, și prin aceasta atrage asupra sa acoperământul, umbrirea și ocrotirea dumnezeiască. De orice ai avea nevoie şi orice te-ar necăji, stingă cu înima către Dumnezeu, și totdeauna vei fi ascultat. Încredinţează-te cu totul voii lui Dumnezeu (Cassian Romanul)....
Rugăciunea adevărată vine din inimă. Ea este fără glas şi fără cuvinte. O pricinuieşște glasul lăuntric al sufletului. Ea nu este mărginită nici de cuvânt, nici de vreme....
Rugăciunea necontenită nu se depărtează de suflet nici ziua, nici noaptea; ea se cuprinde nu în așezarea rugătoare a trupului, nici în rostirea cu limba a rugăciunilor, ca ea să poată fi văzută cu ochii trupeşti, ci stă în lucrarea minții cu aducere aminte de Dumnezeu, întru statomică umilinţă, şi se pricepe numai de cei ce ştiu să priceapă aceasta (Nichita Stithatul)...... "
Comentarii
Trimiteți un comentariu