Despre slava de care se vor învrednici trupurile creștinilor la Înviere, slavă care va acoperi deopotrivă și sufletele lor

 După cum ochii trupului văd toate lucrurile clar, tot așa, pentru sufletele sfinților, vădite și limpezi sunt frumusețile lui Dumnezeu, întru care sunt plămădiți și la care cugetă creștinii. Pe când pentru ochii trupești slava aceea este ascunsă, ea se descoperă cu claritate sufletului credincios, pe care, mort fiind în păcate, Domnul îl înviază, precum înviază și trupurile celor morți; pregătește pentru el un cer nou, un pământ nou și un soare al dreptății și-i dă toate (bunurile ce izvorăsc) din Dumnezeirea Sa. El este lumea cea adevărată, pământul cel viu, via cea roditoare, pâinea vieții, apa cea vie, după cum este scris: „Cred că voi vedea bunătățile Domnului în pământul celor vii” (Ps. 26, 13); și iarăși: „Și va răsări pentru cei ce se tem de Domnul Soarele dreptății, tămăduire aducând cu razele Lui” (Mal. 3, 20). Iar Domnul a zis: „Eu sunt via cea adevărată” (Ioan 15, 1); „Eu sunt pâinea vieții” (Ioan 6, 35); „Cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viața veșnică” (Ioan 4, 14).

Venirea Domnului pentru om s-a făcut – (pentru acela care) zăcea mort în groapa întunericului, a păcatului, a duhului celui necurat și a puterilor celor viclene –, ca să-l învieze încă din acest veac și să-l aducă la viață, să-l curățească de toată întunecimea, să-l lumineze cu lumina Sa și să-l îmbrace cu veșmintele cele cerești ale Dumnezeirii. La învierea trupurilor – ale căror suflete de mai înainte au fost înviate și de mai înainte preaslăvite –, atunci și trupurile vor fi luminate și slăvite cu slava și lumina cu care sufletul încă de acum este luminat și preaslăvit, pentru că Domnul este casa, cortul și cetatea lor. Ei vor fi îmbrăcați ca și cu un cort ceresc – nefăcut de mână –, cu slava luminii cerești, făcându-se fii ai luminii (Ioan 12, 36); nu vor mai privi unul la altul cu ochi viclean, pentru că viclenia va fi îndepărtată. Nu va mai fi atunci bărbat sau femeie, rob sau slobod (Gal. 3, 28), toți se vor preschimba întru firea dumnezeiască, se vor face „Hristoși”, dumnezei și fii ai lui Dumnezeu. Atunci fratele va rosti cuvânt de pace către soră, fără să se rușineze, pentru că toți vor fi una în Hristos (Gal. 3, 28). Odihnindu-se toți într-una și aceeași lumină, vor privi unul către altul, și această vedere îi va face să strălucească din nou, în adevăr, în contemplarea adevărată a luminii celei de negrăit!

 Astfel, aceștia se văd unii pe alții slăviți în multe chipuri și fiecare privește cu uimire la slava celuilalt și se bucură cu bucurie de negrăit. Vezi tu cât de neînțeleasă și de negrăit este slava lui Dumnezeu? (Este plină) de o lumină de nespus, de taine veșnice și de nenumărate bunuri. După cum în lumea cea văzută nimeni nu poate să cunoască (toate) plantele de pe pământ, semințele și varietatea florilor, să măsoare și să știe toată bogăția pământului; după cum niciun om nu poate cunoaște (toate) vietățile care trăiesc în mare, numărul lor, speciile și deosebirea dintre ele, nici mărimea și întinderea apelor; după cum este peste putință să cunoască cineva numărul păsărilor (care zboară) în aer, speciile cu varietățile lor; sau după cum este cu neputință să cunoască cineva mărimea cerului, locul și căile stelelor, tot așa este cu neputință a spune și a cunoaște bogăția – fără margini și de necuprins cu mintea – a creștinilor. Și dacă aceste creaturi sunt atât de mari și de neînțeles pentru oameni, cu cât mai mare (și de necuprins cu mintea) este Cel ce le-a făcut pe ele. De aceea, se cuvine să se bucure și să se veselească omul că o astfel de bogăție și moștenire s-a gătit pentru creștini, (atât de mare), că nimeni nu poate s-o arate după cum e și s-o descrie. Se cuvine, deci, să fie îmbrățișată cu zel și smerenie lupta creștinilor, pentru a dobândi acea bogăție. Că moștenirea și partea creștinilor este Însuși Dumnezeu, (după cum s-a spus): „Domnul este partea moștenirii mele și a paharului meu” (Ps. 15, 5). Slavă Celui ce Se dă pe Sine (nouă)! Slavă Celui care a unit firea Lui cea sfântă cu sufletul credincioșilor, în veci. Amin.

 Sfântul Macarie Egipteanul.

Omilii Duhovnicesti!  OMILIA A XXXIV-A