„𝐴𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑏𝑢𝑛𝑎𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑙𝑢𝑖 𝐷𝑢𝑚𝑛𝑒𝑧𝑒𝑢 𝑐𝑎 𝑖𝑛 𝑐𝑙𝑖𝑝𝑎 𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑜𝑎𝑟𝑐𝑒 𝑜𝑚𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑝𝑎𝑐𝑎𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑙𝑢𝑖, 𝑖𝑙 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑢 𝑏𝑢𝑐𝑢𝑟𝑖𝑒 𝑠𝑖 𝑛𝑢-𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑠𝑜𝑐𝑜𝑡𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑎𝑐𝑎𝑡𝑒, 𝑝𝑟𝑒𝑐𝑢𝑚 𝑠-𝑎 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑠 𝑖𝑛 𝐸𝑣𝑎𝑛𝑔ℎ𝑒𝑙𝑖𝑎 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑓𝑖𝑢𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑡𝑎𝑛𝑎𝑟”..

 

„𝐴𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑏𝑢𝑛𝑎𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑙𝑢𝑖 𝐷𝑢𝑚𝑛𝑒𝑧𝑒𝑢 𝑐𝑎 𝑖𝑛 𝑐𝑙𝑖𝑝𝑎 𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑜𝑎𝑟𝑐𝑒 𝑜𝑚𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑝𝑎𝑐𝑎𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑙𝑢𝑖, 𝑖𝑙 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑢 𝑏𝑢𝑐𝑢𝑟𝑖𝑒 𝑠𝑖 𝑛𝑢-𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑠𝑜𝑐𝑜𝑡𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑎𝑐𝑎𝑡𝑒, 𝑝𝑟𝑒𝑐𝑢𝑚 𝑠-𝑎 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑠 𝑖𝑛 𝐸𝑣𝑎𝑛𝑔ℎ𝑒𝑙𝑖𝑎 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑓𝑖𝑢𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑡𝑎𝑛𝑎𝑟”.

"Cât de bun este Dumnezeu! Ce Dumnezeu avem și ce facem noi! Îndată ce se pocăiește cineva, Dumnezeu îi uită păcatele, îl primește, îl îmbrățișează cu bucurie și nu-i mai socotește acele păcate, nu-l judecă și nu-l întreabă despre păcatele pe care le-a făcut.

Vin unii să se spovedească și dă-i, și dă-i... cu detaliile: am făcut asta, alta, să vă mai zic și cealaltă ca să-mi iasă din cap. Desigur îi ascultăm, pentru că, dacă nu-l asculți pe vreunul și îi spui: Bine, știam asta, vei vedea că i se întunecă sufletul. Adică nu-l interesează cu adevărat ce vrea Dumnezeu, ci să-și facă treaba lui, să le spună pe toate, să simtă că s-a lămurit subiectul, să-L înșele pe Dumnezeu.

Dumnezeu însă nu întreabă despre trecutul tău. Te primește. Când? Când te vei pocăi. Vedeți ce frumos spune: „Aceasta este bunătatea lui Dumnezeu că în clipa în care s-a întors omul de la păcatele lui”. Nu spune când încetează să păcătuiască, ci când se întoarce. Ai vizitat o casă străină și te-ai întors la casa ta. Ai lăsat-o pe cea străină. Omul adică simte că nu mai are nici o legătură cu ceea ce a făcut înainte. Atunci începe adevărata viață. Atunci încep drepturile noastre înaintea lui Dumnezeu. Dar în măsura în care nu ne-am întors, ci încă mai cădem în gânduri, dorințe, voiri, înseamnă că bunătatea lui Dumnezeu, dragostea Lui este ceva nefolositor pentru noi, pentru că nu poate să ajungă până la inima noastră."

Gheronda Emilianos Simonopetritul