Prochimen, glasul al 4-lea (Psalmul 103, 5)
Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc;
Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.
8 Iar a doua zi, ieșind, am venit la Cezareea. Și intrând în casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei șapte (diaconi), am rămas la el.
9 Și acesta avea patru fiice, fecioare, care prooroceau.
10 Și rămânând noi acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un prooroc cu numele Agav;
11 Și, venind el la noi, a luat brâul lui Pavel și legându-și picioarele și mâinile a zis: Acestea zice Duhul Sfânt: Pe bărbatul al căruia este acest brâu, așa îl vor lega iudeii la Ierusalim și-l vor da în mâinile neamurilor.
12 Și când am auzit acestea, îl rugam și noi și localnicii să nu se suie la Ierusalim.
13 Atunci a răspuns Pavel: Ce faceți de plângeți și-mi sfâșiați inima? Căci eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci să și mor în Ierusalim pentru numele Domnului Iisus.
14 Și neînduplecându-se el, ne-am liniștit, zicând: Facă-se voia Domnului.
Aliluia, glasul al 2-lea (Psalmul 148, 1)
Stih 1: Lăudați-L pe Domnul, cei din ceruri. Lăudați-L pe El întru cele înalte.
Stih 2: Lăudați-L pe El toți îngerii Lui. Lăudați-L pe El toate puterile Lui.
II Corinteni 4, 6-15
Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 63, 11)
Veseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă.
Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție.
6 Fiindcă Dumnezeu, Care a zis: «Strălucească, din întuneric, lumina» – El a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoștința slavei lui Dumnezeu, pe fața lui Hristos.
7 Și avem comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârșitoare este a lui Dumnezeu și nu de la noi,
8 În toate pătimind necaz, dar nefiind striviți; lipsiți fiind, dar nu deznădăjduiți;
9 Prigoniți fiind, dar nu părăsiți; doborâți, dar nu nimiciți; 10 Purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru.
11 Căci pururea noi cei vii suntem dați spre moarte pentru Iisus, ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor.
12 Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viața.
13 Dar având același duh al credinței, – după cum este scris: «Crezut-am, pentru aceea am și grăit», – și noi credem: pentru aceea și grăim,
14 Știind că Cel ce a înviat pe Domnul Iisus ne va învia și pe noi cu Iisus și ne va înfățișa împreună cu voi.
15 Căci toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulțindu-se harul să prisosească prin mai mulți mulțumirea, spre slava lui Dumnezeu.
Aliluia, glasul al 4-lea (Psalmul 91, 12)
Stih 1: Dreptul ca finicul va înflori și ca cedrul cel din Liban se va înmulți.
Stih 2: Răsădiți fiind în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru vor înflori.

Comentarii
Trimiteți un comentariu