Despre îndoita înviere, a sufletelor și a trupurilor, și despre slava cea felurită a celor înviați

Învierea sufletelor moarte de acum se face, însă învierea trupurilor va avea loc în ziua (cea de pe urmă). Și după cum stelele de pe cer nu sunt toate la fel, ci una de alta se deosebesc prin mărime și strălucire tot așa și în (lucrurile) cele duhovnicești există – după măsura credinței – propășiri (diferite) în Duhul Sfânt, și om de om se deosebește și unul este mai bogat decât altul Scriptura zice: „Cela ce vorbește în limbi, Duhului lui Dumnezeu îi vorbește” cel ce vorbește lui Dumnezeu om duhovnicesc este. Despre altul însă zice că: „proorocind, zidește Biserica” . (Deci), acesta are o mai mare bogăție de har. Pentru că unul se zidește numai pe sine, altul se zidește și pe sine, și pe aproapele său. Lucrul acesta (al deosebirii dintre oameni) este precum grăuntele de grâu semănat în pământ; (așa cum acela rodește alte semințe), aceeași sămânță sădită în inimă, rodește multe și felurite semințe. Lucrul acesta este (apoi) precum cu spicele: unele sunt mai mari, iar altele sunt mai mici, însă toate se adună de pe aceeași arie și se pun în același hambar. Deși sunt felurite, o singură pâine se face din ele.

Iarăși, precum într-un oraș sunt o mulțime de oameni: unii bărbați în putere, alții tineri, iar alții prunci, însă toți dintr-un izvor beau, dintr-o singură pâine mănâncă și același aer îl respiră; sau precum sunt sfeșnicele: unul are două brațe, altul șapte, și acolo unde sunt mai multe brațe, altfel este lumina. Deci, toți aceia care se află în foc și în lumină, nu pot să fie în întuneric, însă (între ei) deosebirea este mare. (Mai este lucrul acesta) și asemenea unui tată care are doi fii, unul flăcău, iar altul prunc; pe primul îl trimite în orașe și țări străine, pe celălalt îl ține totdeauna lângă el, pentru că singur nu poate să facă nimic. Slavă lui Dumnezeu. Amin.

Sursa: Sfântul Cuvios Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicești. OMILIA A XXXVI-A

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Asta a văzut Cuvioasa și n-a putut descrie în cuvinte omenești" ...

SFÂNTA CUVIOASĂ ELISABETA A TĂCUT. EA A VĂZUT SFÂRȘITUL OMULUI AȘA CUM ÎL ȘTIAM " N ăscută pe 16 iulie 1970, în satul Benia, comuna Moldova Sulița, județul Suceava, purta în viața civilă numele Rodica Lazăr. La data de 9 septembrie 1986, fata Rodica Lazăr, la numai 16 ani, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. În anul 1988, de praznicul Sfintei Treimi a primit binecuvântarea să poarte culion și rasă. Pe data de 12 de-cembrie 1990, de sfântul ierarh Spiridon a primit rangul de rasoforă cu numele de Elisabeta. În anul 1991 a primit ascultarea de lucrătoare la atelierele mănăstirii Pasărea, unde se produceau obiecte de cult și bisericești. În ace-lași an a frecventat Școala de muzică psaltică din București, la Părintele profesor Victor Frangulea. La 22 mai 1996, din mila lui Dumnezeu, maica Timoteia i-a făcut chemare să meargă în Țara Sfântă, unde a făcut ascultare de paraclisier și cântăreț bisericesc la strană, la Biserica Românească de la Ierusalim. În anul 1...

„Auzi, Gherontie ăsta e un sfântoi! Un sfântoi mare!” - Sfânta Antonina

“Era în noaptea de Înviere. În tinda bisericii, era un calorifer pătrat, pe care mai stăteau oamenii când oboseau. Maica Antonina s-a aşezat la un moment dat pe calorifer, cu lumânarea în mână. Ea avea obiceiul de a se ruga cu „Hristos a înviat!”. Spunea foarte des, mai mult şoptit: „Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!”. Cuviosul s-a aşezat lângă ea. Maica a continuat rugăciunea ei: „Hristos a înviat!”. Cuviosul i-a răspuns: „Adevărat a înviat!”. Se uita Cuviosul la ea şi, nici nu începea bine „Hristos…”, că el îi şi răspundea „Adevărat a înviat!”. Maica s-a uitat cu coada ochiului spre el şi s-a mutat puţin mai încolo şi continua cu rugăciunea ei. Cuviosul după ea. Se muta ea, se muta şi Cuviosul, în timp ce unul spunea „Hristos a înviat!”, iar celălalt, „Adevărat a înviat!”. Au ajuns aşa la perete, de unde maica nu mai avea unde merge. I-a spus Cuviosului să meargă de acolo şi au început drumul invers, mutându-se pe calorifer puţin câte puţin,...

NAȘTEREA DIN NOU ÎN HRISTOS..

" S finții Părinți ne spun că Dumnezeu a creat lumea și tot ce este în ea, dar își continuă creația zi de zi și clipă de clipă, veghind asupra întregii creații veșnic. Dumnezeu creează locuri, oameni, întâlniri, comuniuni între oameni care nu s-au cunoscut niciodată prin Duhul Sfânt. Oamenii cu o viață duhovnicească îmbunătățită, cu o viață de sfințenie lasă în urma lor o dâră a harului divin. Mai mult, atunci când îi întâlnești te simți mic, te simți slab, te simți păcătos. Într-o noapte de vară, a bătut la noi la ușă o astfel de persoană. Am deschis ușa și ne-a izbit în față harul divin. Era maica Teodora (Sfânta Elisabeta), pe care am poftit-o în casă, am așezat-o la masă. Am mâncat, ne-am rugat, am plâns cu lacrimile bucuriei duhovnicești. În acea noapte, s-a întâmplat o minune în casa noastră. Fosta soție, Cherața, a avut un moment de meditație profundă și de căință, ca într-un film i s-a derulat în față viața ei plină de păcate, după care a izbucnit în plâns și a plâns preț...

Faceți căutări pe acest blog