DUHOVNICUL BUN

Cine este duhovnicul bun? Oare cel care te strânge în brațe, sau cel care-ți șterge lacrimile? Nu. Duhovnicul bun este cel care stârnește în tine curiozitatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu.

Duhovnicul bun este cel care te ajută să te îndrăgostești de Dumnezeu. El te apropie de Dumnezeu, apoi se retrage smerit în discreția lui.

Duhovnicul bun este ca o fereastră transparentă: se vede prin el și dincolo de el, se vede dimensiunea veșnică a existenței noastre. De asta ne-a ales Dumnezeu pe noi, duhovnicii, să deschidem înaintea oamenilor ușilor Împărăției Cerurilor, să-i invităm să intre și să-i ținem de mănă la primii pași timizi. Să-i ridicăm atunci când se împiedică, să-i eliberăm atunci când se împotmolesc în spinii patimilor, să-i încurajăm atunci când se sperie de greutatea drumului și să le dăm hrană atunci când flămânzesc în duh.

Menirea preotului ortodox este legată de veșnicie. Fără ideea veșniciei el nu-și poate justifica prezența și nu poate primi validarea propriei activități. Așa că, dragii mei, ,,Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu" și căutați oamenii care vă pot apropia de Dumnezeu și de Împărăția Lui. Nu căutați în preoți sentimentalisme materne, că nu aceasta este rostul preoților, ci mântuirea sufletelor voastre.

Prefer acel ieromonah sever care ,,arde" la canoane, dar vindecă patima din om, decât preotul lacrimogen care te strânge în brațe, lăsându-te să zaci în boala ta sufletească.

Domnul să vă ajute să vă găsiți un călăuzitor duhovnicesc de nădejde care să vă deschidă ușile Împărăției, AMIN".

Pr. Sorin Croitoru

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

"Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc. Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...

Despre rugaciunea Lui Iisus

" Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou

Faceți căutări pe acest blog