Treceți la conținutul principal

Cum trebuie să ne bucurăm de Hristos

 


  Cum trebuie să ne bucurăm de Hristos

Întru aceasta vă bucurați, măcar că acum ar trebui să fiți triști, încercați fiind de multe feluri de ispite pentru puțină vreme (I Petru 1:6).
Astfel grăiește Sfântul Petru Apostol, a cărui viață a fost plină de multe feluri de ispite și dureri. Astfel grăiește bărbatul care și-a lăsat casă și familie și a urmat lui Hristos; care pentru dragostea lui Hristos a îndurat multe chinuri și lipsuri: foamea, setea, temnița, prigonirile din partea iudeilor de un sânge cu el, cele din partea păgânilor romani, a prorocilor mincinoși, a sălbăticiei păgânilor cea de obște și care la urmă a fost răstignit pentru Hristos, după ce a îndurat cu bucurie toate pentru dragostea Lui.
Bărbatul care a suferit în viața lui cele mai teribile încercări și chinuri pentru dragostea lui Hristos ne sfătuiește și ne îndeamnă să ne bucurăm întru El, astfel încât bucuria noastră să înghită toate suferințele și chinurile noastre, care în comparație cu ea, trebuie socotite mici.
Dar de ce, fraților, trebuie să ne bucurăm noi pururea în Hristos? Noi trebuie să ne bucurăm întru El pentru că:
- El ne-a arătat realitatea celei mai mari și mai frumoase nădejdi a omenirii.
- El ni L-a arătat nouă pe Cel Unul, Atotputernic, Atotînțelept și Atotmilostiv Dumnezeu, Care ne-a dăruit nouă cinstea și privilegiul de a ne numi fii ai Lui.
- El ne-a arătat nouă viața cea nepieritoare și veșnică: viață de mii de ori mai bună și neînchipuit mai bună decât această viață a noastră de pe pământ.
- El ne-a arătat nouă împărăția cea duhovnicească, împărăția îngerilor și a drepților, împărăția a tot binele, a luminii adevărului și dreptății.
- El ne-a arătat nouă și ne-a descoperit care trebuie să fie scopul vieții noastre pe pământ, sensul tuturor eforturilor și luptelor noastre întru această viață trecătoare.
- El ne-a descoperit nouă oceanul iubirii și fericirii celei cerești, față de care toate suferințele, chinurile și ispitele pe care le suferim în această viață sunt ca niște stropi de apă murdară, care nu pot nicicum să întineze oceanul.
O, fraților, mare este bucuria care ne așteaptă! O, fraților, mic este prețul pe care Domnul ni-l cere în schimbul acestei bucurii, în care se scaldă îngerii și în care înoată drepții! Nu ni se cere decât să împlinim cu gândul, cuvântul și fapta puținele și scurtele Lui porunci!
O, Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Izvorule Tainic al Bucuriei Vieții, Cela Ce ești bucuria și slava noastră, lauda și mulțumirea noastră! Pune Degetul Tău pe gurile noastre și nu lăsa nici un strop de ispită a tristeții să ne murdărească și să ne otrăvească pe noi, Căci Ție se cuvine toată slava și mulțumita în veci. Amin.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

 "Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc.  Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...

Despre rugaciunea Lui Iisus

 " Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou