Patermutie a fost la început păgân și capul unei bande de hoți, dar după ce s-a căit de păcatele sale a fost botezat și s-a retras în deșert. Pustnicul și-a dedicat toată viața îngrijirii bolnavilor și îngropării morților. Pentru faptele bune și nevoințele sale, Patermutie a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni.
Preotul Coprie a fost martor al faptelor părintelui Patermutie și a păstrat însemnări despre viața și minunile acestuia. Sf. Coprie a povestit această Viață preotului Rufin, care la rândul său a povestit-o lui Paladie, Episcopul din Hellenopolis, care a inclus narațiunea în cartea sa Istoria Lausiacă.
Odată, Sf. Coprie se contrazicea puternic cu un eretic maniheu și văzând că nu era chip să-l convingă de eretismul său, a propus să se aprindă un foc mare și să intre amândoi în el ca să arate Dumnezeu credința fiecăruia. Ereticul nu a avut curaj să intre dar Sf. Coprie intrând în mijlocul flăcărilor a rămas nevătămat. Oamenii l-au slăvit pe Sf. Coprie pentru credința lui și l-au aruncat și pe eretic în foc. Acesta a sărit ars și pârjolit de flăcări încercând să fugă. Oamenii l-au prins din nou și l-au mai împins o dată în foc, până când Sf. Coprie a liniștit mulțimea și l-a lăsat pe eretic să plece.
Comentarii
Trimiteți un comentariu