"Azi a fulguit un pic, iar cerul incarcat cu nori albi sta sa se pravaleasca peste noi. Astept musafiri ca foarte multi, imi deschid si eu casa in zi de mare sarbatoare.....dar oare imi deschid si inima? Romanii au pastrat traditia sfanta a omeniei , cu mic cu mare in zi de sarbatoare, de la tineri la batrani, de la manastiri la asezari, de la calugari la mireni, ne adunam in jurul Celui care ne-a facut romani si incercam o intoarcere in timp.
Azi am citit din nou din vietile Sfintilor nostri, canonizati sau nu…inca, si am realizat ca acolo, in temnițele inchisorilor si in maruntaiele pamantului, Craciunul ardea cu foc aprins din Cer. Pruncul Iisus se nastea in zeghe, direct in inimile detinutilor inchisi si prigoniti pe nedrept. Si asa cum suntem in lume adunati sau in familie , buni si mai putin buni, credinciosi si mai putini credinciosi, bolnavi sau sanatosi, comunisti, anti-comunisti, pro-europeni sau nu, tot asa si ei erau adunati in inchisori, ca in niste chilii, fiecare cu convingerile lor , cu neputintele sau cu putintele lor, cu rezistenta sau slabiciunea fiecaruia. Si iubindu-se unul pe altul asa cum Domnul a poruncit, sprijinindu-se si ridicandu-se unul pe altul din caderi, cu jertfe si rugaciuni ascunse, au razbit la Lumina. Si-au adunat cioburile sufletelor si cu iubire si nadejde si le-au facut iesle pentru pruncul Iisus si loc de odihna pentru Maica Sa. Citind si ascultand colindele lor am realizat micimea sufletelor noastre ce ne deschidem casele dar nu si inimile catre cei pe care-I gazduim. Oare cat ne-am rugat pentru cei cu care impartim masa de Craciun? Oare cat suflet am pus in acest Craciun, oare cat am iubit, oare cat am incercat sa intelegem pe cel de langa? Dar oare cat ne-am gandit la acest minunat Prunc care nu a ales sa se nasca in casa unui om, ca sa-l cinsteasca, pentru ca si atunci ca si acum, casa nimanui nu este demna de nasterea Domnului ce stapaneste Cerul si Pamantul. Domnul alege sa se nasca doar in cele mai smerite inimi, iar Maica Domnului primeste colindele celor care o iubesc. De aceea daca nu incercam sa intelegem minunea acelor ani, cand Craciunul a avut loc in inchisori, in inimile acestor sfinti, noi doar continuam prigonirea lor, prin raceala inimilor noastre stranse la mese imbelsugate, dar saracite in traire si simtire.
Valeriu Gafencu, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Zorica Latcu, Radu Gyr, Traian Dorz si multi altii au scris colinde de o frumusete rara, avand in ele o teologie traita, si credinta celui ce sta pe cruce impreuna cu Domnul. In fiecare din poeziile dar si din scrierile lor sunt mesaje pentru noi cei de acum, cei care nu vrem sa stim sau sa traim ce au trait ei.
Maica Domnului i s-a arătat lui Valeriu Gafencu, la închisoarea-spital de la Târgu Ocna, în noaptea de Crăciun a anului 1951. Iata ce scria Ioan Ianolide in marturisirea sa : Întoarcerea la Hristos:
“La Crăciun era destul de înviorat (este vorba de V.Gafecu). În noaptea cântărilor Maica Domnului Ocrotitoarea Temniţelor îngereşti a compus un minunat colind al deţinuţilor de la Târgu Ocna. .
Noaptea aceea de Crăciun nu o voi putea uita până la sfârşit. Umblam necontenit de la un bolnav la altul, luându-le pulsul şi îngrijindu-i. Din când în când îmi mai aruncam privirea şi spre Valeriu. Era vesel şi fericit înlăuntrul său, cu pleoapele lăsate, cu capul plecat în piept. Nici el nu se putea odihni. După ce mi-am terminat treaba, am simţit cum mă cheamă din priviri, că mă roagă să mă duc la el. M-a privit cu o pătrundere cum încă nu simţisem până atunci. Şi-a făcut semnul crucii, apoi mi-a luat mâna. Un fior adânc m-a cuprins. Era foarte concentrat, lucru neobişnuit la el, căci în starea lui duhovnicească putea rămâne destins până şi în cele mai cumplite tensiuni prin care ne era dat să trecem. Simţeam că are ceva să-mi împărtăşească.
– Ioane, tu îmi eşti cel mai bun prieten, mi-a zis. Dar nu ca prieten vin la tine, ci ca să-ţi cer sfat, să mă supun ţie. Vrei să mă asculţi?
– Te ascult, am răspuns eu, dar nu ştiu dacă voi fi vrednic de încrederea ce-mi arăţi. Valeriu a plecat ochii şi mi-a spus liniştit:
– În noaptea asta am privegheat. Aşteptam să vină cântecul colindei mele. Doream să fie foarte frumos. Îl cântam în minte. Îl desluşeam din cerurile înalte din care cobora. Cam greu pentru mine, căci nu cunosc notele muzicale şi trebuie s-o fac după ureche. Eram deci treaz, lucid şi senin, când deodată am văzut că am în mână fotografia Setei (fata pe care o iubise). Uimit de întâmplare, am ridicat privirea şi la capul patului meu am văzut-o pe Maica Domnului, îmbrăcată în alb, în picioare, vie, reală. Era fără Prunc. Prezenţa ei mi se părea materială. Maica Domnului era aievea lângă mine. Eram fericit. Uitasem totul. Timpul părea nesfârşit. Ea mi-a spus: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi. Să nu te îndoieşti. Biruinţa va fi a Fiului meu. El a sfinţit locul acesta acum, pentru cele viitoare. Puterile întunericului cresc şi încă vor mai înspăimânta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu aşteaptă pe oameni să se întoarcă la credinţă. Azi sunt mai cutezători fiii întunericului decât fiii luminii. Chiar de vi se va părea că nu mai este credinţă pe pământ, să ştiţi că totuşi izbăvirea va veni, dar ca prin foc şi prin pârjol. Lumea mai are de suferit. Aici însă e multă credinţă şi am venit să vă îmbărbătez. Îndrăzniţi, lumea e a lui Hristos!” Apoi Maica Domnului a dispărut şi am rămas copleşit de fericire. M-am uitat în mână, dar nu mai aveam nici o fotografie.
Valeriu vorbea simplu, deschis fără urmă de părere de sine. Sufletul lui părea un potir din cel mai pur cristal, care se învrednici a-L primi pe Hristos. Cugetul lui smerit şi pacea cu care mi-a vorbit mi-au dat certitudinea că nu fusese o înşelare. Mă simţeam cumva şi eu sfinţit, înnoit, participând la minune. Cu intensitatea cu care ţâşnesc într-o astfel de întâmplare luminile lăuntrice, cu sfială, dar şi cu convingere, i-am spus simplu:
– Dumnezeu ne cercetează. Dacă noi putem cădea, El va birui. Ne trebuie credinţă, şi acum putem avea mai multă. Să ne rugăm! Am făcut împreună o scurtă rugăciune. Şi, în tăcerea camerei 4 pentru muribunzi, sufletele noastre s-au făcut o clipă scară către cer."
Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Ed Christiana, 2006, pag. 179-181
Iata mesajul peste veac pentru romani spus de Craciun, de catre Maica Domnului lui Valeriu Gafencu-Sfantul Inchisorilor. Craciun plin in inimi de Domnul Iisus si Maica Sa sa aveti.
Sursa: Fb "Sfintii Inchisorilor"
Comentarii
Trimiteți un comentariu