Talcuirea Sfintei Evanghelii, 20decembrie

 

"Şi a zis către ucenicii Săi: Cu neputinţă este să nu vinǎ smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi dacă
i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceştia mici.  Luaţi aminte la voi înşivă. De-ţi va greși fratele tău dojenește-l și dacă se va pocăi, iartă-l. Și chiar
dacă îți va greși de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l."


"(17,1) Matei 18, 6-7/ Marcu 9, 42/1 Corinteni 11, 19 (17, 2) Matei 18, 6/ Marcu 9, 42
(17,3) Levitic 19, 17/Sirah 19, 14/Matei 18 15, 21/lacov 5, 19-20 (17, 4) Matei 18, 22"

"De vreme ce fariseii, iubitori de argint fiind, cârteau asupra Domnului
Care cuvânta pentru neagoniseală, a zis şi pilda bogatului şi a săracului Lazăr, arătându-le lor prin aceasta ce fel de muncă [caznă] îi așteaptă pe dânşii pentru iubirea de bogăție. Dar de aici grăieşte şi către ucenici şi pentru înşişi fariseii, pricinuitori de sminteli arătându-i pe dânşii [pe farisei] și împiedicători de la calea cea dreaptă şi din această pricină dându-le lor,,vaiul" spre moştenire. Deci, ce zice [Domnul]? Să vedem:,,cu neputinţă este să nu vină smintelile", adică împiedicările petrecerii [vieţuirii] celei bune și lui Dumnezeu plăcute. Căci, din pricina răutăţii
celei multe a oamenilor este [de] nevoie a se afla multe împiedicări ale propovǎduirii şi ale adevărului. Însă,,vai aceluia prin care vin", adică lucrătorului acestora, precum erau fariseii care sminteau şi împiedicau
propovaduirea. Dar cearcă mulți nedumerindu-se: „Dacă nevoie este să
vinǎ smintelile şi este cu neputinţă a nu se împiedica propovăduirea, aşadar, pentru ce, o, Doamne, îi osândeşti şi îi ticăloşeşti pe lucrătorii de sminteli? Că de nevoie s-au făcut [ei] unii ca aceştia şi tot lucrul ce este din silă este şi vrednic de iertare". Ascultă, dar: sila aceasta din voinţă are
începătură, şi, ca să zic mai luminat, Domnul, văzând răutatea oamenilor
celor de atunci şi cum că sunt plecați către cel rău şi nici un lucru bun nu voiesc, a zis cum că dintru urmarea celor ce se văd [la cei de faţă], de nevoie este să vină smintelile. Deci, răutatea pe care o lucrau oamenii,dintru a lor voinţă era, iar lucrarea smintelilor de nevoie, a urmat dintru
răutate, întrucât pentru aceasta şi vrednici de muncă [caznă] sunt lucrătorii smintelilor. Precum aş zice într-o pildă: un doctor, văzând pe cineva că rău îşi alege hrana şi cu nesat viețuiește, ar fi zis:,,Nevoie este ca acesta să se îmbolnăvească". Deci oare, boala de nevoie este? Cu adevărat este de nevoie, ca urmare a felului celui rău în care acela se hrăneşte. Pentru aceasta,,,vai" celor ce împiedică propovăduirea, căci întru atâta răutate au venit, încât nevoie se face să vină smintelile". Pentru că mai de folos este omului aceluia care face sminteli şi împiedicări de și-ar lega de gât.
0 piatră de moară şi să se arunce în mare", decât să smintească şi să răzvrătească pe vreunul din cei mici" credincioşi.
Pentru aceasta, Domnul îi întăreşte pe ucenici şi zice:,,Luaţi aminte la voi înşivă". Iată ce zice: „Vă spun mai înainte că vor veni cele rele. Fără de răspuns sunteți. Căci [de] nevoie este să vină acelea, dar nu este [de] nevoie să pieriți voi, dacă vă veți întări pe voi înşivă şi vă veți întrarma".
Adică: [de] nevoie este să vină lupul, dar dacă păstorul priveghează, nu este [de] nevoie să piară oile, ci lupul, în zadar căscând gura, se va duce.
Aşadar, după ce a zis acestea pentru cei ce smintesc şi vatămă - adică fac împiedicare, le zice şi pe cele ce urmează. Fiindcă sunt multe deosebiri ale acelor ce smintesc: pentru că unii sunt nevindecaţi precum erau fariseii,iar alții pot a se vindeca - precum se află frații Domnului către Însuşi Domnul, că nici ei nu credeau într-Însul (loan 7, 5). Deci, fiindcă multe deosebiri sunt ale celor care smintesc că pot să fie unii şi din cei de o credinţă întru acest fel-, pentru aceasta zice:,,De-ți va greși ție fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine și el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi..." şi celelalte, câte Matei pe larg le-a descoperit, iar Luca le-a tăcut ca pe unele care s-au grăit de Matei (18, 15-16). „,Cel care a ascultat certările ."Apoi, ca să nu zică ei că de acum toate cele ale Legii se leapădă ca una ce este desartă şi nefolositoare, zice[Domnul]:,,Nu, ci mai vârtos acum se implinesc şi se săvârşesc". Căci câte a scris umbros Legea, ori pentru Hristos gråind cu închipuire, ori pentru porunci, acestea acum se împlinesc şi nimic dintru acestea, până şi un corn de literă, nu va cădea. Căci şi cele ce pentru Hristos acolo umbros s-au arătat, acum mai luminat se vor săvârşi şi poruncile Legii, cele ce atuncea potrivit şi după înțelegerea celor ce nu erau de săvârşit [desăvârşiţi] s-au dat, acum mai înalte şi mai de săvârşit [desăvârşite] vor fi.
lar că Legea către cei ce nu erau de săvârşit [desăvârşiţi] nu vorbea de săvârşit [desăvârşit], arătat este dintru aceea că pentru dezlegarea nunții, după împietrirea inimii evreilor a răspuns Legea (Deuteronom 24,1), că de va uri bărbatul pe femeie să aibă stăpânire a o lăsa pe ea, ca să nu se întâmple ceva mai rău. Pentru că ucigaşi fiind ei şi vărsători de sânge, nici
pe cei preaiubiți nu-i cruțau, încât şi pe fii şi pe fiice le jertfeau dracilor.lar starea cea mai de jos şi ne[de]săvârşirea Legii întru acest chip [fel] a fost. Că atunci era vreme de un aşezământ de Lege ca acesta, iar acum de altă învăţătură mai de săvârşit [desăvârşită] este trebuinţă. Pentru
aceasta şi zice [Domnul]:..«Tot cel care-și lasă femeia sa, afară de pricină de curvie, şi ia alta, preacurvește». Deci nu este nici un lucru de mirare, dacă Legea, în chip arătat, nu învață nimic pentru neagoniseală, iar Eu
vorbesc pentru neagoniseală. Că iată, Legea a poruncit pentru dezlegarea nunţii - fără nici o deosebire de [cele] ce zic Eu , din pricina îndârjirii iudeilor spre vărsarea de sânge. Iar Eu spre cele mai de săvârşit [desăvârşite] deprinzându-i pe ascultători, pe lăsarea cea fără de pricină binecuvântată o opresc, nu cele împotriva Legii legiuind, ci mai cu covârşire voirea aceleia întărind. Că socotinţa Legii era să nu se facă ucideri intre bărbat şi femeie. Aceasta şi eu o pecetluiesc, prin a-i învăța pe soţi a purta grijă unul de altul şi a le fi milă de ale lor mădulare. Așadar, şi Legea aceasta voia, dar fiindcă nu erau de săvârşit [desăvârșiți] ascultătorii, a rânduit dezlegarea nunții, ca măcar aşa să le fie milă şi să nu se turbeze bărbatul şi femeia unul împotriva altuia".
Deci, pe toate ale Legii le-a întărit Hristos, întrucât bine a zis, cum că cu neputinţă este,,,să cadă din Lege un corn de literă". Căci cum ar fi căzut ceea ce mai vârtos se îndreptează [implineşte] de Hristos? Fiindcă este un singur Dumnezeu, Care va îndrepta din credință pe cei tăiați imprejur şi, prin credință, pe cei netăiați împrejur. Desființăm deci noi Legea prin
credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea"este vrednic de iertare, iar cel ce nu a ascultat, să-ți fie ție ca «<păgânul»> şi
«vameşul»>, adică urât şi nevrednic de a fi numit «frate»" (Matei 15, 17).
Apoi, ca şi cum cineva ar fi spus: „Fie [așa cum zici], Doamne, acestea bine le-ai grăit. Dar dacă, de multe ori încredințându-se de iertare [dobândind iertarea], apoi iarăşi ar vătăma, ce se cuvine să-i fac lui?" Zice
[Domnul]:,,De se va pocăi iarăşi, iartă-i lui. Şi iarăşi, măcar şi de şapte ori în zi de se va întoarce, iartă-i lui". Iar acest cuvânt, adică,,de şapte ori", aici este pus în loc de multe ori", precum şi cuvântul acela: „Cea stearpǎ va naşte de şapte ori" (1 Regi 2, 5). Aşadar, de câte ori se va căi, de atâtea
ori se cade a-i ierta lui. Căci nu se cuvine să socotești cu adevărat cum că număr al iertărilor pune [hotărniceşte] Domnul, ci ceea ce am zis, acel  cuvânt,,de şapte ori" să-l înţelegi în loc de,,de multe ori şi fără de număr".Precum şi în vorba cea obişnuită spunem:,,cetate cu zece mii de bărbaţi" nu ca și cum ar avea zece mii, că poate şi mai mulți are, ci în loc de a
spune: „,cu mulţi bărbați", zicem: „,cu zece mii". Iar cum că acestea le grăieşte [Domnul], arătat este de la Matei, că acolo lui Petru care a zis:,,Oare până de şapte ori îi voi ierta lui?" Domnul i-a grăit: „Nu de şapte ori, ci de şaptezeci de ori câte șapte", prin aceasta suma cea fără de număr
însemnându-o."(Matei 18 21-22).

Sfântul Teofilact al Bulgariei.