"Și zicea către ucenicii Săi: Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i risipeşte avuțiile. Și chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai poți să fii iconom. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap nu pot; să cerșesc mi-e ruşine. Știu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie. Și chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât ești dator stăpânului meu? lar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis:Ia-ți zapisul și, șezând, scrie degrab cincizeci. După aceea a zis altuia: Dar tu, cât ești dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu.Zis-a iconomul: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci. Și a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înțelepțește. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți în neamul lor decât fiii luminii. Şi Eu zic vouǎ: Faceți-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca, atunci când veți părăsi viața, să vă primească ei în corturile cele veşnice."
"(16,4) Ieremia 4, 22 (16, 6) lezechiil 45, 10-11, 14 (16, 8) loan 12, 36/
Efeseni 5, 8-9/1 Tesaloniceni 5, 5 (16, 9) Eccleziastul 11, 2/
Sirah 40, 26/Matei 6, 19; 20-21/Luca 11, 41/1 Timotei 6, 17, 19."
"Fiecare pildă cu chip mijlocitor şi prin închipuire însemnează firea oarecǎror lucruri, dar nu întru toate fiind asemenea cu lucrurile acelea pe care le arată. Drept aceea, nici nu se cuvine toate părțile pildelor cu de-amǎnuntul a le iscodi, ci luând cât se potriveşte la pricina ceea ce stă de faţă,celelalte a le lăsa, ca pe unele ce se urzesc împreună cu pilda, şi nimic spre pricina ceea ce stă înainte nu folosesc. Şi aşa, cu adevărat, se cuvine a face şi la pilda aceasta ce este pusă înainte. Pentru că dacă ne vom apuca să cercăm toate părțile cu de-amănuntul: cine este iconomul, cine este cel ce l-a pus pe el în iconomie şi de cine a fost pârât, care sunt datornicii şi pentru care pricină unul este dator cu untdelemn, iar altul cu grâu, şi pentru ce se zice că erau datori cu câte o sută de măsuri, şi în scurt să zic, pe celelalte toate, dacă mai cu iscodire le vom cerca, întunecos vom face cuvântul, şi poate că şi vrednice de râs am fi tâlcuit dintru nevoia nedumiririi. Deci, se cuvine atâta să ne folosim din pilda aceasta de faţă,precât este cu putinţă.Dintru această pildă voieşte Domnul ca să ne învețe pe noi să chivernisim bine bogăţia ceea ce ni s-a dat nouă. Și mai întâi aceasta cunoaştem, cum că nu suntem stăpâni ai averilor, că nimic nu avem al nostru, ci,,iconomi" suntem ale celor străine, ce sunt încredinţate nouă de la Stăpânul, ca bine pe acestea să le chivernisim, [încă] si precum Acela porunceste. Iar apoi, după ce nu am întrebuinţat iconomia bogăției după
țelul şi voinţa Stăpânului, ci la desfătările noastre, pe cele date - rau cheltuindu-le, ne aflăm ca iconomi" ce suntem, pârâţi
". Că voia Stăpânului este să iconomisim pe cele date la trebuinţele celor impreună cu noi robi, iar nu la ale noastre desfătări. Și atunci când vom fi pârâti" vrând să ne schimbe Stăpânul de la iconomia" averilor, adică să ne scoată din viața aceasta - iar după mutarea cea de aicea vom şi,,da socoteala de iconomie", dacă vom fi înțelepți, vom cunoaşte măcar și târziu ceea ce se cuvenea a face. Și atunci, ne facem nouă prieteni" din banii ..nedreptății", iar bani ai,,nedreptății" aceia se numesc câți Domnul ni i-a dat să-i cheltuim la trebuinţele fraţilor şi ale celor împreună cu noi robi, iar noi ii ținem pentru noi înşine. Însă, măcar târziu [în cele din urmă] så ne venim întru simţire, unde ne ducem şi cum că în ziua aceea nici a ne osteni nu putem, căci nu este atunci vreme de lucrare, nici a cere nu este cu cuviinţă; căci,,nebune" sunt numite,,fecioarele" cele care au cerut un asemenea lucru (Matei 25, 1-13). Aşadar, ce urmează? Să-i facem împreună părtaşi ai acestor bani [ai ..nedreptății"] pe frați, ca, atunci când vom lipsi de aici [..vom fi scoşi din iconomie"] - adică atunci când ne vom duce din viața aceasta, să ne primească pe noi săracii în corturile cele vesnice". Pentru că săracilor celor întru Hristos li s-au dat spre moştenire..corturile cele veşnice", întru care pot să-i primească pe cei care aici s-au făcut prieteni cu dânşii prin dăruirea banilor. Iar aceşti bani fiind ai Stăpânului, dintru început se cuvenea a-i da sărmanilor; că aceştia sunt datornicii", după ceea ce s-a zis: „Toată ziua dreptul miluiește și imprumută" (Psalm 36, 26) şi iarăşi,,Cel ce miluiește săracul, împrumută pe Dumnezeu" (Pilde 19, 17). Aşadar, se cuvenea dintru inceput toate a le da acestor buni,,datornici", care dau înapoi insutit. Dar, de vreme ce ne aflam iconomi ai,,nedreptății", fiindcă cu nedreptate ţinem la noi pe cele ce altora le sunt rânduite, să nu rămânem cu totul întru aceast neomenie,ci să împărțim săracilor, ca să fim primiţi de dânşii în corturile cele vesnice". Deci, dacă aşa vom lua [înțelege] noi pilda, nu ni se va întâmpla la tálcuire nimic de prisosit sau cu iscodire, ori cu tâlcuire de visǎri. lar aceasta ce zice:,,fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți în neamul lor decât fiii luminii", se pare cum că ar însemna ceva nepotrivit [in acest loc], însă nu este fără de urmare sau străin. Pentru că fii ai veacului acestuia" ii numeşte pe cei care socotesc toate cele ce le sunt lor de folos [numai] pe pământ. Iar,,fii ai luminii" ii numeşte pe cei ce sunt datori a unelti bogăţia cea duhovnicească după plăcerea lui Dumnezeu. Aşadar, aceasta zice, anume că oamenii,.,.iconomi" ai dregătoriilor celor omeneşti făcându-se, se străduiesc în orice chip, ca, după ce se vor schimba din iconomie, să aibă mângâiere. Iar fii ai luminii" rânduindu-se, adică duhovnicească dregătorie a averilor încredinţându-li-se, nimic nu socotesc spre a avea folos pe urmă. Deci,,,fii ai veacului acestuia" sunt cei cărora li s-au încredinţat dregătorii omeneşti şi, în neamul lor" - adică în viaţa aceasta pământească -, cu înţelepciune pe cele ale lor le chivernisesc. lar fii ai luminii" sunt cei care au luat averi ca să le chivernisească pe ele după plăcerea lui Dumnezeu. Deci, ne aflăm noi cum că în iconomiile cele omeneşti, cu înţelepciune iconomisim şi le uneltim pe cele ale noastre,intrucât chiar de vom cădea vreodată din iconomie, să avem oarecare scăpare a vieții. Iar la averile cele ce se cuvine a le iconomisi după Dumnezeu, nu ne arătăm că facem purtare de grijă, ca şi cum nu vom da seama de,,iconomie", după ce ne vom muta din viața aceasta; şi ne vom şi afla lipsiţi de toată mângâierea. Drept aceea şi,,nebuni" ne numim, fiindcă nu le cugetăm pe acelea ce mai pe urmă ne vor fi nouă de folos. Aşadar, să ni-i facem prieteni" pe săraci, dându-le lor din „,bogăţia nedreptăţii", adică aceea care ni s-a dat nouă de la Dumnezeu ca să fie ,,armă a dreptăţii", iar noi o ținem şi, pentru această pricină, întru nedreptate s-a strămutat. Iar dacă,,bogăția" ceea ce se adună, ca şi cum
din drepte chipuri de agoniseală, când nu se va iconomisi bine şi nu se va da săracilor,,,nedreptate" şi,,mamona" se socoteşte a fi; cu cât mai mult, cea [dobândită] dintru nedreptate. Deci, dintru această,,nedreptate" så ne agonisim „prieteni", ca atunci când vom lipsi [de aici] şi vom trece Adica are noimă în desfăşurarea pildei dintru această viaţă - sau şi în alt chip: când ne vom împuţina cu sufletul,fiind osândiți -, să ne primească pe noi acolo,prietenii", in corturilecele vesnice".Cel ce este credincios în foarte puțin și în multe credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puțin și în mult este nedrept. Deci, dacă n-ați fost credincioşi în bogăția nedreaptă, cine vă va încredinţa pe cea adevărată? Şi dacă în ceea ce este străin nu ați fost credincioși, cine vă va da ceea ce este al vostru? Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă, sau pe unul va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ține și pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți să slujiți luiDumnezeu si lui mamona."
"(16, 10) Matei 25, 21/Luca 19, 17 (16, 13) Matei 6, 24"
"Încă învață [Domnul] că se cuvine a iconomisi bogăția după Dumnezeu, pentru că cel credincios întru puțin" - adică cel care a chivernisit bine bogăţia ceea ce i s-a încredinţat lui în lumea aceasta - şi„întru mult este credincios" - adică şi în veacul ce va să fie de bogăţia cea adevărată este vrednic. Deci puțin" numeşte bogăţia cea pământească,adică pe cea care după adevăr e mică, iar mai cu covârşire nimic nu este,de vreme ce este trecătoare. lar,,mult" numeşte bogăţia cea cerească, adică pe cea care rămâne pururea şi se adaugă. Iar cel ce întru această bogăție
pământească s-a arătat nedrept şi le-a făcut ale sale pe cele ce i s-au dat lui
spre trebuinţa cea de obşte a fraților, nici de acea [bogăție] „multă" nu va
fi vrednic, ci ca un nedrept se va scoate afară.Si tálcuind [Domnul] ceea ce s-a zis, adaugă: „Dacă întru mamona nedreptății nu ați fost credincioşi, «cea adevărată cine o va încredinţa voua?" „Nedrept mamona" a numit bogăţia ceea ce se află la noi, căci de ar fi fost dreaptă, nu s-ar fi aflat. Iar acum, fiindcă se află la noi, arătat este că,
ținându-se şi neîmpărţindu-se,săracilor,,nedreaptă" este. Şi una ca aceasta este răpire a averilor celor străine şi ale celor ce sunt ale săracilor; aceasta
este nedreptate. Deci celui ce pe bogăţia aceasta rău o chiverniseşte şi cu
necredinţă, cum [oare] bogăţia cea adevărată" i se va încredinţa? Şi nouă,
celor ce nu am iconomisit cu credinţă ceea ce este străin", adică averile ."
TALCUIREA EVANGHELIEI DUPĂ LUCA.
SFANTUL TEOFILACT AL BULGARIEI.
Comentarii
Trimiteți un comentariu