Talcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca. 21 decembrie.

 

"Și pe când mergeau ei pe cale, zis-a unul către El: Te voi insoți, oriunde Te vei duce. Și i-a zis lisus: Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Și plece capul. Şi a zis către altul: Urmează-Mi. Iar el a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu.Iar El i-a zis: Lasă morții să-şi îngroape morții lor, iar tu mergi de vesteşte împărăția lui Dumnezeu.Dar altul a zis: Iti voi urma, Doamne, dar întâi îngăduie-mi ca să rânduiesc cele din casa mea. lar lisus a zis către el: Nimeni care pune mâna pe plug și se uită îndärät nu este potrivit pentru Impărăția lui Dumnezeu."

"Matei 8, 19-21, Matei 4, 19, 8, 22, Regi 19, 20 Facere 19, 26/Pilde 26, 11/Filipeni 3, 13/2 Petru 2. 22."

"Acesta care a venit la lisus şi i-a cerut ca sa meargă după Dânsul, cu socoteală vicleană a venit, căci de vreme ce Il văzuse pe Domnul că poartă dupá Sine norod mult, a socotit ca de la aceştia Domnul adună bani, şi gândea că şi el, dacă va merge după lisus, va strange bani. Deci, pentru aceasta il depărtează pe el Domnul, ca şi cum i-ar fi zis Lui unele ca acestea: Tu, adică, socoteşti că vei strânge bani dintru a urma Mie, pentru că gândeşti cum că viața Mea este întru acest chip, dar nu este aşa, pentru că [Eu] intru atáta sfătuiesc și propovaduiesc săracia, încât celelalte jivine au vizuini, iar Eu nici [măcar nu am] casă". Şi pe acesta, întru acest chip l-a îndepărtat.Iar altuia", care nici [măcar nu] L-a rugat [sa-1 urmeze Lui], ii porunceşte să meargă după Dânsul, iar acela, cerându-l să se ducă şi să-l ingroape pe tatăl său, nu-l lasă (Domnul] să săvârşească aceasta, zicând:Lasǎ morții să-şi îngroape morții lor" - lucru care adevereşte că necredincios era tatăl său, şi pentru aceasta nevrednic era de a se hrăni la bătrâneţe de fiul său care a crezut. Pentru că iată ce zice Domnul: Lasă pe rudele cele moarte - adică pe cei necredincioși-a-l hrăni pe tatăl tău cel necredincios, până şi la îngropare", căci a se ingropa" acest înțeles il are aici, adică a-l învrednici de luare aminte şi grijă până la îngropare. Pentru că şi în vorba cea indeobşte, aşa obişnuim a zice: „Cutare fiu, l-a ingropat pe tatăl său"; şi nu zicem prin aceasta că numai l-a ingropat pe dânsul şi nici un alt bine nu i-a făcut, ci spunem că i-a purtat de grijă până in sfârşit, și la ingropare. Aşadar, morții aceia, adică necredincioşii, să-l ingroape pe mortul lor, zic adică pe tatăl tău, iar tu, de vreme ce ai crezut, vesteşte, ca un ucenic al Meu Evanghelia lui Dumnezeu". Iar pe acestea le-a zis Domnul nu ca să ne oprească pe noi de la a-i hrăni pe părinți, ci învăţându-ne că, mai inainte de cinstirea pentru părinții cei necredincioși, trebuie să avem cinstirea de Dumnezeu, şi că se cuvine a nu avea nici o impiedicare spre lucrul cel bun, ci şi însăşi firea a o defăima.Tot astfel şi celui care I se ruga să-l urmeze Lui, şi cerea îngăduință spre a se lepăda mai întâi de cele ce sunt în casa lui, Domnul nu ii dă voie să săvârșească aceasta. Adică nu îi îngăduie Domnul a se duce la casa sa şi a se lepăda de tot - adică, mai lesne de înţeles să zic - a-şi lua ziua bună.Pentru că un om ca acesta arată că are dragoste către lume, și nu se află întru aceeaşi stare ca Apostolii, care, după ce L-au auzit pe El, îndată l-au urmat Lui, nimic altceva iscodind, ci lepădând și luarea de rămas bun de la cei de ai casei. Căci, de multe ori se întâmplă că atunci când cineva îşi ia rămas bun de la rudele sale, se află unii dintre aceştia care îl împiedică peel de la viaţa cea după Dumnezeu:Drept aceea, bine este ca îndată ce a voit cineva lucrul cel bun, să-l şi săvârșească pe acesta, nimic zăbovind. Căci nimeni, punându-şi mâna sa pe plugul cel duhovnicesc și [.,uitându-se îndărăt"] căutând iarăşi la lume, lesnicios este întru Împărăţia lui Dumnezeu [,,nu este potrivit pentru Împărăţia lui Dumnezeu"].Însă [aici le] vei înțelege vulpi" şi pe dracii cei vicleni, care şi „păsări ale cerului" să zic, adică ale văzduhului, căci zice [Apostolul Pavel]:,,potrivit stăpânitorului puterii văzduhului" (Efeseni 2, 2).Deci zice Domnul către omul acela astfel:,,Dracii au vizuini întru tine,şi din această pricină Fiul Omului, adică Eu, nu am unde să-mi plec capul,adică nu văd loc al credinței celei întru Mine în inima Ta, care este plină de draci". Căci,,cap" al Lui Hristos este credinţa cea întru El, iar când cineva va crede că El este Dumnezeu, atunci,,capul" lui Hristos îl ţine. Iar,,mort" este păcătosul care îi îngroapă pe morții săi", adică gândurile cele rele, nemărturisindu-le pe acestea. Deci, Domnul, pe cel care vrea să-l urmeze Lui, îl opreşte de la a „îngropa" gândul cel rău şi a-l ascunde pe dânsul, căci voieşte ca acest gând să fie vădit prin mărturisire."

Sfantul Teofilact al Bulgariei.