"Și se apropiau de El toți vameșii și păcătoșii, ca să-L asculte.Şi fariseii și cărturarii cârteau, zicând: Acesta primește la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei. Și a zis către ei pilda aceasta, spunând:
Care om dintre voi, având o sută de oi și pierzând din ele una, nu lasǎ pe cele nouăzeci și nouă în pustie și se duce după cea pierdută , până ce o găsește? Și găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se; și sosind acasă, cheamă prietenii și vecinii, zicându-le: Bucurați-vă cu mine,că am găsit oaia cea pierdută. Zic vouă: Că aşa şi în Cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci
și nouă de drepți, care n-au nevoie de pocăință. Sau care femeie,având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina și nu mătură casa și nu caută cu grijă până ce o găsește? Şi găsind-o, cheamă prietenele şi vecinele sale, spunându-le: Bucurați-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem. Zic vouă, așa se face bucurie Îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăiește."
"(15.1) Luca 5, 29 (15, 2) Matei 11, 19/Faptele Apostolilor 11, 3/Galateni 2, 12
(15.4) lezechiil 34, 12, 16/Matei 18, 12 (15, 5) Matei 18, 13 (15, 6) 1 Petru 2, 10, 25
(15.7) 2 Paralipomena 36, 23/Luca 5, 31-32"
"Domnul pe acelea le săvârșea, pentru care S-a şi întrupat, primindu-i pe,,vameși" şi pe păcătoşi", ca un Doctor pe bolnavi. Iar fariseii, cei cu adevărat păcătoşi, cu cârtire răsplăteau această iubire de oameni, că necurați socotindu-i ei pe vameși, [ei înşişi] mâncau casele văduvelor şi ale sărmanilor."
(Matei 23, 14; Marcu 12, 40; Luca 20, 47).
"Aşadar, ce face Domnul? Precum
spre vameși Se milostivea, așa, cu adevărat, şi spre înşişi aceştia care prihǎneau iubirea Sa de oameni, Se milostivește. Pentru că nu se întoarce dinspre farisei, ca dinspre unii ce erau nevindecaţi şi cârtitori, ci cu blândeţe ii tămăduieşte, pilda oilor spunându-le-o lor; şi de la cele văzute şi arătate supunându-i pe ei şi astupându-le gurile, spre a nu se mâhni pentru atâta
revărsare de bunătate. Că dacă pentru o oaie necuvântătoare şi care nu după
chipul lui Dumnezeu este făcută, atâta bucurie se face pentru că s-a aflat,
după ce s-a rătăcit, câtă [bucurie] se cuvine să se facă pentru un om cuvântător, care este zidit după chipul lui Dumnezeu? Deci, pilda, în chip arătat îi numeşte pe cei drepți „nouăzeci și nouă" - și una" pe păcătosul cel care a căzut.Însă zic unii că,,o sută de oi" este toată zidirea cea cuvântătoare, iar,,o
oaie" a firii celei cuvântătoare este omul, care, rătăcindu-se, a căutat-o Păstorul cel bun" (loan 10, 11, 14), lăsându-le pe cele,,nouăzeci şi nouă în pustie", adică în locul cel de Sus, care le este cel ceresc; căci,,pustia" este Cerul, fiindcă este depărtat de multa turburare lumească şi plin de toată liniştea şi pacea. Și după ce a aflat-o Domnul pe această „,oaie rătăcită",,,a pus-o pe umerii Săi", căci neputinţele şi păcatele noastre El le-a purtat şi toate greutăţile noastre El fără de greutate [lesnicios] asuprǎ-Şi le-a primit (Isaia 53, 4-6), toate cele ce eram datori El plătindu-le, şi pe noi cu lesnire şi fără de osteneală suindu-ne până și la casa Sa", adică la Cer.
Şi cheamă pe prieteni" şi pe „,vecini" - poate pe Îngeri - pe care şi ,,oi" i-am zis că sunt, după o altă înțelegere. Şi din pricină că toată firea cea zidită fiind asemănată către Dumnezeu este socotită dobitocească,pentru aceasta,,oi" sunt numite puterile cele de Sus. Iar din pricină că sunt cuvântătoare, adică gânditoare, și se par mai aproape [de Dumnezeu] decât celelalte zidiri, pentru aceasta prieteni" şi vecini" se înțeleg [a fi]
Cetele puterilor îngereşti. Încă şi „,femeie" vei înţelege Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu şi Tatăl (1 Corinteni 1, 24), adică pe Fiul Lui, care a pierdut o drahmǎ" din zidirile cele cuvântătoare şi după chipul Lui zidite, adică pe om; şi aprinde fǎclie", [adică] pe trupul Său. Căci precum fäclia [lumânarea] din pământ fiind, pe cele intunecate le luminează prin lumina pe care a primit-o, aşa şi trupul Domnului, pământesc fiind şi asemenea cu noi, a luminat cu focul Dumnezeirii, de care s-a luat. Încă,,s-a măturat şi casa", adică toată lumea s-a curăţit de păcat, pentru că Hristos a fost Cel Care,,a ridicat păcatul lumii" (loan 1, 29). Şi cu adevărat,,s-a aflat drahma", chipul cel împărătesc; şi bucurie se face şi Însuşi lui Hristos Celui Ce a aflat-o, şi puterilor celor de Sus, care sunt,,prietene și vecine" ale Lui - prietene", ca şi cele care fac voia Lui, iar,,vecine", ca şi cele care sunt fără de trup. Şi cerc [a înțelege] nu
cumva,,prietene" ale Lui sunt toate puterile cele de Sus, iar,,vecine", cele mai de aproape, precum Scaunele, Heruvimii şi Serafimii? Că vezi cuvântul:
..şi cheamă pe prietene şi pe vecine", că se pare cum că două părți oarecare
însemnează, măcar deşi mai iscoditor lucru se vede [a fi acesta ce-l săvârșesc
prin cercarea amănunțită a cuvântului."
Talcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca
Sfântul Teofilact al Bulgariei
Comentarii
Trimiteți un comentariu