Treceți la conținutul principal

TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA CAPITOLUL 9 (37-42) 15.12

                                                                             
" În ziua următoare, când s-au coborât din munte, L- a întâmpinat mulțime multă. (38) Şi iată un bărbat din mulțime a strigat: Învățătorule, rogu-mă Ție, caută spre fiul meu, că îl am numai pe el ; (39) și iată un duh îl apucă si îndată strigă şi-l zguduie cu spume şi abia pleacă de la el, după ce l-a zdrobit. (40) Și m-am rugat de ucenicii Tăi ca să-l alunge, şi n-au putut. (41) Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic! Până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău. (42) Şi, apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pământ şi l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat și a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui  lui."                         
(9,37-42)Matei 17,10-17 Marcu 9,10-19(9,42) Matei 17,18/Marcu 9,20

  " Foarte necredincios era omul acesta, căci din această pricină nici dracul nu ieşea din copilul lui, fiindcă necredința lui biruia puterea Apostolilor.  Încă  si dintru aceasta se arată necredinţa şi îndrăzneala lui, dintru a veni înaintea tuturor şi a-i prihăni pe ucenici. Deci Domnul, arătând că necredinţa lui este pricina pentru care nu i s-a tămăduit copilul, înaintea tuturora îl ocărăște pe acest om. Și nu numai pe el îl ocărăște, ci și pe ceilalți pe toți îndeobşte, căci atunci când zice:  ,, O, neam necredincios "dimpreună pe toți iudeii îi cuprinde. Iar acest cuvânt, ,,îndărătnic", arată că răutatea nu este nici dintru început și nici din fire, pentru că fireşte erau drepţi (că sămânță sfântă erau, ai lui Avraam )şi ai lui Isaac), dar s-au îndărătnicit dintru răutate.Iar aceasta ce zice:,,Până când voi fi cu voi și vă voi suferi?", inseamnă  cum că [mai] plăcută Îi este moartea şi voieşte mai curând a scăpa de dânşii, căci zice:,,Până când voi suferi necredința voastră?"   Deci, Domnul, arătând că are putere care biruiește necredința iudeilor, zice: ,,Adu  aici pe  fiu tău".Şi după ce l-a făcut sănătos ,,I-a dat tatălui lui", că mai înainte cel care se îndrăcea nu era al tatălui său, ci al duhului celui viclean, care îl stăpânea pe el. lar atunci ,Domnul l-a dat pe copil tatălui sau, care i și pierduse fiul iar apoi la aflat."


 Talcuirea la Sfânta Evanghelie de la Luca. 
Sfântul Teofilact al Bulgariei.









































































































































Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Asta a văzut Cuvioasa și n-a putut descrie în cuvinte omenești" ...

 SFÂNTA CUVIOASĂ ELISABETA A TĂCUT. EA A VĂZUT SFÂRȘITUL OMULUI AȘA CUM ÎL ȘTIAM " N ăscută pe 16 iulie 1970, în satul Benia, comuna Moldova Sulița, județul Suceava, purta în viața civilă numele Rodica Lazăr. La data de 9 septembrie 1986, fata Rodica Lazăr, la numai 16 ani, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. În anul 1988, de praznicul Sfintei Treimi a primit binecuvântarea să poarte culion și rasă. Pe data de 12 de-cembrie 1990, de sfântul ierarh Spiridon a primit rangul de rasoforă cu numele de Elisabeta. În anul 1991 a primit ascultarea de lucrătoare la atelierele mănăstirii Pasărea, unde se produceau obiecte de cult și bisericești. În ace-lași an a frecventat Școala de muzică psaltică din București, la Părintele profesor Victor Frangulea. La 22 mai 1996, din mila lui Dumnezeu, maica Timoteia i-a făcut chemare să meargă în Țara Sfântă, unde a făcut ascultare de paraclisier și cântăreț bisericesc la strană, la Biserica Românească de la Ierusalim. În anul 1...

„Auzi, Gherontie ăsta e un sfântoi! Un sfântoi mare!” - Sfânta Antonina

“Era în noaptea de Înviere. În tinda bisericii, era un calorifer pătrat, pe care mai stăteau oamenii când oboseau. Maica Antonina s-a aşezat la un moment dat pe calorifer, cu lumânarea în mână. Ea avea obiceiul de a se ruga cu „Hristos a înviat!”. Spunea foarte des, mai mult şoptit: „Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!”. Cuviosul s-a aşezat lângă ea.  Maica a continuat rugăciunea ei: „Hristos a înviat!”. Cuviosul i-a răspuns: „Adevărat a înviat!”.  Se uita Cuviosul la ea şi, nici nu începea bine „Hristos…”, că el îi şi răspundea „Adevărat a înviat!”.  Maica s-a uitat cu coada ochiului spre el şi s-a mutat puţin mai încolo şi continua cu rugăciunea ei.  Cuviosul după ea. Se muta ea, se muta şi Cuviosul, în timp ce unul spunea „Hristos a înviat!”, iar celălalt, „Adevărat a înviat!”. Au ajuns aşa la perete, de unde maica nu mai avea unde merge. I-a spus Cuviosului să meargă de acolo şi au început drumul invers, mutându-se pe calorifer puţin câte puţin,...

NAȘTEREA DIN NOU ÎN HRISTOS..

" S finții Părinți ne spun că Dumnezeu a creat lumea și tot ce este în ea, dar își continuă creația zi de zi și clipă de clipă, veghind asupra întregii creații veșnic. Dumnezeu creează locuri, oameni, întâlniri, comuniuni între oameni care nu s-au cunoscut niciodată prin Duhul Sfânt. Oamenii cu o viață duhovnicească îmbunătățită, cu o viață de sfințenie lasă în urma lor o dâră a harului divin. Mai mult, atunci când îi întâlnești te simți mic, te simți slab, te simți păcătos.  Într-o noapte de vară, a bătut la noi la ușă o astfel de persoană. Am deschis ușa și ne-a izbit în față harul divin. Era maica Teodora (Sfânta Elisabeta), pe care am poftit-o în casă, am așezat-o la masă. Am mâncat, ne-am rugat, am plâns cu lacrimile bucuriei duhovnicești. În acea noapte, s-a întâmplat o minune în casa noastră. Fosta soție, Cherața, a avut un moment de meditație profundă și de căință, ca într-un film i s-a derulat în față viața ei plină de păcate, după care a izbucnit în plâns și a plâns preț...